Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1444/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1444
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dograru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 33 pronunțată la 14 ianuarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură a instanței, reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Solicită instanței să ia în considerare motivele de recurs, înscrisurile depuse la dosar și actul adițional la contractul colectiv de muncă și să aprecieze că este vorba de sume brute care sunt supuse impozitării.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 27 august 2007 sub nr. 2881/115, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să le majoreze salariile tarifare aferente lunii ianuarie 2007 cu un procent de 12% aplicat asupra salariului tarifar de încadrare, să oblige pârâta să recalculeze drepturile salariale care le-au fost acordate ca urmare a concedierii luând în considerare salariul majorat la 1 ianuarie 2007 și să le plătească suma rezultată din diferența dintre drepturile salariale calculate în urma aplicării majorării și valoarea drepturilor salariale acordate efectiv, corectată cu indicele de inflație până la data plății.
In motivarea acțiunii arată că la 1 ianuarie 2007 au avut calitatea de angajate ale pârâtei, fiind disponibilizate urmare a reorganizării la data de 22 ianuarie 2007; că în baza art. 3 și art. 7 alin. 2 din deciziile de concediere, pârâta trebuie să le plătească o indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale cuvenite pe o perioadă de 60 de zile, precum și toate obligațiile salariale restante, obligație de care pârâta nu s-a achitat.
Mai arată că de creșterea de 12% trebuiau să beneficieze toți salariații aflați în evidență la 1 ianuarie 2007 și că neacordarea ei și salariaților concediați reprezintă o formă de discriminare indirectă prevăzută de art. 5 (4) Codul Muncii.
Reclamanții au precizat cuantumul sumelor după cum urmează: - 7859 lei, - 3917 lei, - 3135 lei, - 3893 lei, - 4607 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Arată că în cuprinsul art. 4 din Planul social, anexa la contractul colectiv de muncă încheiat sub forma finală la 21 mai 2005, modificat prin "Amendamentul la planul social încheiat la 9 ianuarie 2006" se prevede că salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza planului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație, că în mod corect procentul de 12% nu a fost acordat reclamanților, deoarece aceste majorări salariale urmau să se aplice salariaților de la data semnării actului adițional cu condiția ca aceștia să fi avut calitatea de salariat și la data de 1 ianuarie 2007, ori reclamanții nu mai erau angajații pârâtei la data semnării actului adițional; că procentul de 12% se aplică la valoarea netă, nu la valoarea brută.
Prin sentința civilă nr. 33 pronunțată la 14 ianuarie 2008, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să-i calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale primite la disponibilizare și drepturile salariale rezultate ca urmare a indexării salariului de bază cu procentul de 12%, a respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 1 ianuarie 2007, reclamanții erau angajații pârâtei, motiv pentru care li se aplică indexarea cu 12%.
A înlăturat apărarea pârâtei potrivit cu care majorările salariale urmau să se aplice salariaților de la data semnării actului adițional, care s-a finalizat la 23 februarie 2007, dată la care nu mai aveau calitatea de angajat, deoarece reclamanții îndeplinesc condiția cerută de a avea calitatea de angajate la 1 ianuarie 2007.
Arată că pârâta nu a achitat reclamanților aceste majorări salariale; că pârâta va li obligată la calculul sumelor datorate, cu ocazia plății, cuantumul acestora nefiind dovedit.
In drept a făcut aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. 3, art. 155, 156, 161 alin. 1 Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SA, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a nesocotit apărările pârâtei, deoarece art. 4 din Planul social așa cum a fost amendat la 9 ianuarie 2006 prevede că salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza planului social, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere; că majorarea salariilor tarifare cu 12% nu este aplicabilă reclamanților, deoarece majorările urmau să se aplice de la data semnării actului adițional, data la care reclamanții nu mai aveau calitatea de angajați; că procentul de 12% este supus reținerilor impozabile; că această creștere de 12% nu afectează baza de calcul a indemnizației.
Reclamanții intimați au depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în acest sens este și adresa nr. 174/2007 trimisă de pârâtă structurilor teritoriale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:
În mod corect a apreciat instanța de fond că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea majorării de 12%.
Din adresa nr. 174/5 martie 2007 transmisă tuturor punctelor de lucru, rezultă că de majorările salariale urmează să beneficieze toți salariații SC SA aflați în evidență la data de 1 ianuarie 2007, calitate pe care reclamanții o îndeplinesc, contractul de muncă al acestora fiind desfăcut la data de 23 ianuarie 2008.
In adresă se menționează că această creștere salarială se aplică începând cu 1 ianuarie 2007, astfel că este neîntemeiată susținerea pârâtei conform căreia aceste majorări salariale urmează a se aplica doar de la data semnării actului adițional.
In ce privește pachetul financiar, planul social versiunea 21.04.2005 prevede în art. 4 că pentru anul 2005, se va calcula în funcție de salariul mediu brut din pe baza celui din anul 2004 (majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).
Deși face referire atât în fața instanței de fond, cât și în cererea de recurs la "Amendamentul la planul social încheiat la data de 9 ianuarie 2006", care ar avea un alt conținut, pârâta nu a depus la dosar acest amendament, astfel că în mod corect instanța de fond nu a luat în considerare aceste susțineri, și nici instanța de recurs.
Sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, or în speță pârâta nu și-a probat susținerile.
Cum instanța de fond a stabilit doar îndreptățirea reclamanților de a li se aplica majorarea de 12% și nu a determinat și sumele ce li se cuvin, aceste sume urmează a fi determinate de pârâtă în faza executării, ocazie cu care pârâta va stabili și care sunt reținerile impozabile ce trebuie făcute.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 33 pronunțată la 14 ianuarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții ,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru aflat în, semnează,
președintele secției,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
1.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Florin DograruJudecători:Florin Dograru, Ioan Jivan, Maria Ana
