Drepturi salariale (banesti). Decizia 149/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.149/2008-R
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamantul - -, cu sediul în,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în de B, nr.2. județul B și domiciliat în comuna, sat, împotriva sentinței civile nr.696/LM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a recursului formulat în cauză și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.696/LM din 1 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 Codul muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților, astfel, din actele depuse la dosar de reclamantă nerezultând că pârâții au avut atribuții de gestionar, nu există un act din care să rezulte că uneltele dispărute sunt în gestiunea pârâților.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că, sarcina încheierii procesului verbal de predare și preluare a uneltelor din magazie revine conform Legii nr. 22/1969 gestionarului și nu salariaților însărcinați să utilizeze acele unelte, iar din extrasul Regulamentului de Ordine interioară depus de reclamantă nu rezultă că pârâții au încălcat ordinea și disciplina la locul de muncă, pârâților nerevenindu-le obligația legală de a gestiona uneltele după terminarea programului de lucru.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că nu există faptă ilicită comisă de pârâți, nu există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și nu există vinovăția pârâților în dispariția uneltelor imputate.
Față de această stare de fapt și în drept a dispozițiilor art. 270 și 271 Codul muncii precum și a dispozițiilor Legii nr. 22/1969 actualizată, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă față de pârâții și.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - -, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul obligării pârâților la plata sumei totale de 757 lei.
În cererea de recurs, sunt invocate următoarele motive:
-motivarea instanței de fond prin reținerea lipsei calității de gestionar a celor doi intimați este greșită și fără incidență în cauză;
-este greșit a se reține în sarcina gestionarului responsabilitatea sculelor în situația în care au fost încredințate celor doi muncitori, fiind la fel de greșit a considera că muncitorii nu sunt răspunzători de sculele preluate și pe care le utilizează în procesul de producție.
-conform art.7 lit."a" și art.10 lit."b" din Regulamentul de ordine interioară, intimații aveau obligația ca la terminarea orelor de program "să așeze în bune condiții de conservare sculele", fiind răspunzători de gospodărirea acestor bunuri.
În drept sunt invocate dispozițiile art.270-271 din Legea nr.53/2003, art.7 lit."a" și art.10 lit."b" din Regulamentul de ordine interioară nr.2006/30.04.2003, Legea nr.168/1999.
Intimații, legal citați, nu și-au exprimat punctul de vedere față de recursul formulat în cauză.
Examinând litigiul de față prin prisma excepției privind tardivitatea recursului exercitat în cauză invocată din oficiu la termenul de judecată din 31.01.2008, instanța constată următoarele:
Sentința recurată a fost comunicată societății - - la data de 7 noiembrie 2007, aspect relevat de actul de procedură aflat la dosarul tribunalului la fila 40.
Cererea de recurs a fost depusă la Oficiul poștal de către societatea recurentă la data de 22 noiembrie 2007, dată la care era deja expirat termenul legal prevăzut pentru exercitarea recursului în materia litigiilor de muncă, relevant fiind în acest sens textul art.80 din Legea nr.168/1999, care prevede că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca tardiv recursul, constatându-se totodată că intimații nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 696/LM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:4.02.2008
Jud.fond Fl./
dact.
data:7.02.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
