Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.146/2008-R
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții și -ambii domiciliați în comuna Pietroasa, nr.235, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în,-,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr.744/A din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.208 din 21 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr-, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul pârât -personal și pentru intimata reclamantă -lipsă, reprezentanta sa, avocat,în baza împuternicirii avocațiale nr.25 din 31.01.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.22-1-47/22.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, recurentul pârât a depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare din 2006, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata reclamantă cu recurentul pârât.
Recurentul pârât -personal învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât -personal susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, atât el cât și recurenta pârâtă, nu au capacitate procesuală pasivă, întrucât au înstrăinat tot terenul pe care îl dețineau în zona respectivă în anul 2006.
Reprezentanta intimatei reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În concluzie apreciază că, intimata reclamantă a produs suficiente probe, inclusiv o probă științifică, probă din care rezultă poziția recurentului pârât la fața locului, care în prezența expertului a relatat că este constructorul gardului identificat de expert, precum și că porțiunea de teren de 190. îngrădită și ocupată de el din nr.top.2182/13 îi aparține, fiind moștenire de la antecesorii săi, însă din concluziile raportului de expertiză rezultă că această suprafață de teren, ce este revendicată de către intimata reclamantă, este folosită și revendicată de către recurenții pârâți.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.208/2007 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și și în consecință:
Au fost obligați pârâții să lase reclamantei în posesie și proprietate suprafața de 190 mp. din parcela cu nr. top.218/13 proprietatea acesteia înscris în Cf 1208 Pietroasa.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 767,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că parcela cu nr. top. 218/13 în suprafață de 2985 mp. formează proprietatea reclamantei, dreptul său fiind înscris sub 6. în Cf 1208 Pietroasa. Din această parcelă de teren pârâții folosesc o suprafață de 190 mp. astfel cum s-a stabilit pe bază de expertiză topo, folosință care nu poate fi justificată prin aceea că, pârâul care curge în zonă cu denumirea " Plaiului" și-a schimbat cursul și albia nouă străbate terenul proprietatea pârâților.
Față de această situație de fapt, prima instanță a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.480 și art.481 cod civil, în temeiul căreia reclamanta are dreptul de a se bucura și a dispune de terenul său în mod exclusiv și absolut în limitele legii și nu poate fi silită a ceda vreunei persoane proprietatea sa.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel reclamanții și, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta intimată.
Prin decizia civilă nr.744/A din 12 septembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții domiciliat în Pietroasa nr.235, județul B și domiciliată la aceeași adresă în contradictoriu cu intimata domiciliată în loc. -, județul B împotriva sentinței civile nr.208 din 21 februarie2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, acesta este nefondat, astfel că a fost respins pentru următoarele considerente: Acțiunea în revendicare este, potrivit unei definiții unanim acceptată în teoria și practica dreptului, acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Din definiția de mai sus, rezultă că, calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare o are persoana ce posedă fără drept un bun aflat în proprietatea unei alte persoane.
Or, în cauza de față, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suprafața de teren litigioasă se află în posesia apelanților pârâți și, împrejurare ce nu a fost contrazisă de alte probe administrate în cauză.
În această situație, instanța de apel a apreciat că este irelevant faptul că apelanții ar fi înstrăinat unor terți terenul cu nr. top. 2180, teren care chiar dacă se află în apropierea terenului din litigiu, nu face obiectul prezentei cauze.
Față de considerentele expuse mai sus, tribunalul a reținut că hotărârea pronunțată de Judecătoria Beiuș este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate instanței următoarele:
-instanța nu a procedat conform art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în scopul aflării adevărului, astfel instanța de fond nu a admis contraexpertiza solicitată de recurenți, deși ei au arătat că există contradicție între expertiza din prezentul dosar și o altă lucrare vizând același imobil, efectuată într-o altă cauză și favorabilă recurenților, cauză în care intimata a renunțat la acțiune;
- recurenții nu au calitate procesuală pasivă, deoarece au înstrăinat în cursul anului 2006, tot terenul pe care l-au deținut în zona din litigiu, ca atare, instanța conform principiului actori incubit probatio, trebuia să ordone reclamantei să administreze probe în ce privește dovada posesiei asupra terenului, nu să le pretindă acestora dovedirea unei fapte negative.
În drept sunt invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului cu menținerea în totalitate a deciziei recurate, cu motivarea că recurenții nu au solicitat efectuarea unui raport de contraexpertiză, iar cât privește lucrarea de expertiză efectuată în cauză recurentul a fost acela care i-a indicat expertului suprafață de teren aflată în litigiu; intimata precizează totodată că ea a produs probe și anume o probă științifică, din care rezultă, fără putință de tăgadă, și poziția recurenților pârâți la fața locului în fața expertului precum și faptul că porțiunea de 190. revendicată în cauză este folosită de către cei doi recurenți pârâți.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1169 din Codul civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, regula fiind aceea că cel care afirmă ceva înaintea unei jurisdicții are sarcina de a dovedi susținerea făcută.
În speță, reclamanta intimată este cea care a sesizat instanța, prin urmare acesteia îi revenea sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecății. Singura probă administrată în cauză o reprezintă raportul de expertiză întocmit de expertul, ale cărei concluzii au fost contestate de partea pârâtă.
În acest context, este important a se reține că, încă de la primul termen de judecată ( fila 9 din dosarul judecătoriei), pârâtul a negat că ar folosi terenul din litigiu, poziție procesuală reiterată și prin cererea de apel, și totuși, în mod greșit, fără ca proba de care s-a prevalat reclamanta să fie coroborată cu alte dovezi, instanța a pronunțat soluția de admitere a acțiunii.
Faptul că, expertul a inserat în cuprinsul lucrării de specialitate că terenul din litigiu este revendicat de pârâții din cauză, nu constituie un motiv suficient pentru a se putea concluziona că acțiunea în revendicare este întemeiată, mai ales că prin poziția procesuală constant exprimată în cauză, aceștia nu au recunoscut că ar folosi terenul disputat, iar în lipsa coroborării probei reglementate de art.201 din Codul d e procedură civilă cu alte dovezi, soluția instanței de fond, menținută în apel, se dovedește a fi eronată. În același sens converg și dispozițiile art.480 din Codul civil, cunoscut fiind că acțiunea în revendicare este acțiunea îndreptată împotriva posesorului neproprietar, or în speță nu s-a dovedit pe deplin că pârâții ar folosi terenul revendicat.
Față de considerentele ce prevede, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia în sensul că va admite apelul introdus împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, pe care o va schimba în tot cu consecința respingerii acțiunii, constatându-se totodată că, recurenții pârâți nu au solicitat a se face aplicarea art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții și -ambii domiciliați în comuna Pietroasa, nr.235, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în,-,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr.744/A din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
ADMITE ca fondat apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr.208 din 21 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o schimbă în întregime, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta. domiciliată în,-,.2, județul B împotriva pârâților și -ambii domiciliați în comuna Pietroasa, nr.235, județul
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:4.02.2008
Jud.fond Gh.
Jud.apel /
dact.
data:8.02.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
