Drepturi salariale (banesti). Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1504
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta D SRL A împotriva sentinței civile nr. 1231 din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta recurentă D SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța nr. 212/15.10.2009 în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat și bonul de benzină emis de A la data de 23.10.2009 în cuantum de 50,05 lei reprezentând transportul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că susținerile făcute de societatea recurentă nu au suport legal și nu pot fi reținute, iar din probele administrate în cauză și pe care prima instanță le-a reținut în mod corect, rezultă clar că între părți au existat raporturi juridice de muncă și că recurenta nu i-a achitat în totalitate drepturile salariale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la 28 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC D SRL A, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru lunile decembrie 2008, ianuarie 2009, în cuantum de 1.300 lei, la plata sumei de 500 Euro pentru perioada 1 februarie - 15 februarie 2009, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că a fost angajat la societatea pârâtă, începând cu data de 24 noiembrie 2008, până la data de 15 februarie 2009, cu un salariu lunar de 650 lei, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și din cartea de muncă.
A fost angajat de societatea pârâtă, însă în realitate și-a desfășurat activitatea la un abator al unei societăți din Germania " " din localitatea, administratorul angajatorului, la momentul în care i-a comunicat că va lucra în Germania, afirmând că va fi plătit, ca și tranșator cu un salariu de 1.500 Euro.
A acceptat să lucreze în Germania, la un salariu promis de 1500 Euro, sens în care a mers în Germania, firma ocupându-se de stabilirea reședinței, începând cu 4 decembrie 2008 în loc., unde a fost și cazat, alături de alți colegi.
Pentru luna decembrie a primit suma de 925 Euro, semnând pentru aceasta sumă, ocazie cu care și-a manifestat nemulțumirea având în vedere salariul promis de 1500 Euro. I s-a spus că este o greșeală, dar se va reglementa în ianuarie. Dat fiind că a îndrăznit să ceară explicații în privința salariului, cât și nemulțumirea față de condițiile de cazare, a fost agresat de șeful de bandă, și amenințat că va fi trimis în țară, ceea ce s-a și întâmplat, nemaifiind primit la muncă. Pentru luna ianuarie i s-au virat în cont suma de 1020 Euro, la 3 martie 2009, însă pentru februarie, 15 zile nu a fost plătit, perioada preavizului nu a fost plătit.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că din data de 01.12.2008, reclamantul a fost detașat în Germania pe o perioadă nedeterminată, de cel mult 12 luni, respectiv până la data de 30.11.2009.
Societatea pârâtă nu a promis niciodată reclamantului că salariul acestuia va fi de 1.500 Euro. În susținerea acestor afirmații stau contractul individual de muncă în cuprinsul căruia s-a inserat ca salariu suma de 650 lei, corespunzătoare muncii calificate de tranșator, care din data de 01.01.2009 a fost majorat la 720 lei (decizia colectivă nr.26/20.01.2009, înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă A în data de 20.01.2009 - anexa nr.2).
Pentru munca prestată în Germania, angajatul a beneficiat de un venit calculat în funcție de activitatea desfășurată, pe baza coeficienților stabiliți de șeful de grupă, statele de plată fiind prezentate în anexa nr.3.
Nu este adevărată nici afirmația reclamantului care susține că nu i-a fost achitat salariul și preavizul.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 1) din Legea nr. 53/2003, modificată și potrivit pct. 5 din Anexa la Regulamentul de Ordine Interioară al SC D SRL, din data de 01.03.2008 (anexa nr.6), drepturile salariale cuvenite reclamantului, detașat, au fost acordate de angajatorul la care s-a dispus detașarea, respectiv reprezentanta SC D SRL din Germania, astfel cum rezultă din statele de plată aferente lunilor decembrie 2008, ianuarie și februarie 2009. Prin urmare, societatea pârâtă nu avea posibilitatea de a-i mai achita, încă o dată salariul și în România.
Obligația angajatorului român, potrivit Anexei la Regulamentul de Ordine Interioară al SC D SRL din data de 01.03.2008, a fost de a achita în România contribuțiile aferente salariului de bază, conform contractului individual de muncă, pe durata detașării, lucru ce s-a realizat pe toată perioada angajării.
Pârâta consideră că a calculat și achitat reclamantului sumele care i s-au cuvenit, acesta nefiind prejudiciat în nici un fel de societatea pârâtă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că între părți au existat raporturi juridice de muncă potrivit contractului individual de muncă de la dosar (fila 4), cu începere din 24 noiembrie 2008 și până la 15 februarie 2009, iar începând din 4 decembrie 2008 reclamantul și-a desfășurat activitatea în Germania, fiind detașat de la societatea pârâtă, împrejurare recunoscută și necontestată de către aceasta, iar contractul individual de muncă încetat începând cu 15.02.2009, cu preaviz de 15 zile.
Acțiunea este întemeiată.
Astfel, probațiunea administrată în cauză relevă temeinicia pretențiilor reclamantului din acțiune, în condițiile în care din statele de plată existente la dosar, rezultă că acestuia i-au fost plătite doar drepturile salariale aferente perioadei în care a fost detașat în Germania, în condițiile descrise de reclamant, nu și cele întemeiate pe contractul individual de muncă, aferente lunilor decembrie 2008 - ianuarie 2009.
Or, în pofida apărărilor formulate sub acest aspect de către pârâtă, este de precizat că potrivit art. 5 din anexa nr. 2 la Regulamentul de Ordine Interioară, pe durata detașării, angajatorul trebuie să achite în România contribuțiile aferente salariului de bază conform contractului individual de muncă, care, evident, sunt datorate numai în măsura în care salariul în discuție este și plătit de către angajator angajatului, nefăcându-se apărări în cauză de către pârâtă referitoare la aceea că sumele în discuție ar fi fost incluse în cele plătite și nici nu s-a făcut vreo dovadă concludentă sub acest aspect.
Pe de altă parte, este indeniabil că pârâta trebuie să respecte dreptul la preaviz al reclamantului și să-i plătească drepturile bănești aferente, iar susținerile din întâmpinare referitoare la neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către reclamant pe durata preavizului, nu pot fi primite în sensul preconizat de către pârâtă, în lipsa aplicării unor sancțiuni disciplinare pentru acest motiv, și în condițiile în care limitele sesizării instanței sunt cele determinate de acțiunea introductivă, iar pârâta nu a formulat pretenții în legătură cu aceasta, în condițiile art. 119 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului 1300 lei reprezentând drepturi salariale pentru lunile decembrie 2008 - ianuarie 2009 și 500 euro, cu același titlu, pentru perioada 1 - 15.02.2009.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a obliga pârâta și la 700 lei, cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocațial.
Prin sentința civilă nr.1231 din 28 iulie 2009, fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC D SRL și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1300 lei reprezentând drepturi salariale pentru lunile decembrie 2008 - ianuarie 2009, 500 euro, cu același titlu, pentru perioada 1 - 15.02.2009 și 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs angajatorul D SRL A, solicitând modificarea sentinței, deoarece și-a îndeplinit toate obligațiile de plată către angajat și a calculat corect drepturile salariale cuvenite în baza contractului de muncă.
În drept, a fost invocat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr. civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art.304 rap.la art.306 și art.312 cod pr. civilă se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară și Contractului de Muncă la nivel de societate, angajatorul a hotărât plata salariului cuvenit, către reclamant, însă acesta a refuzat ridicarea salariului.
Modul de calcul al salariului pentru perioada de preaviz a ținut seama de contractul de muncă și a pornit de la salariul de încadrare de 720 lei.
Potrivit reglementărilor în materie, a rezultat un salariu net în sumă de 292 lei, care reprezintă drepturi bănești cuvenite reclamantului în perioada preavizului.
În aceste condiții, hotărârea primei instanțe prin care s-au reținut alte sume de bani cu privire la perioada preavizului, este greșită deoarece nu se fundamentează pe conținutul contractului de muncă.
Față de cele arătate, va fi admis recursul pârâtei angajatoare și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 292 lei cu titlu de drepturi bănești cuvenite în perioada preavizului.
Vor fi respinse celelalte petite ale acțiunii introductive.
Vor fi mențiune în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta D SRL A, împotriva sentinței civile nr. 1231 din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 292 lei cu titlu de drepturi bănești cuvenite în perioada preavizului.
Respinge celelalte petite ale acțiunii introductive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./ 16.-
Thred.DR./16.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
