Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, G, -, -, -, -, G, G, -, -, B, G, -, G-, -, -, și - împotriva sentinței civile nr. 1036 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ORAȘUL CHIȘINEU C reprezentat prin PRIMAR și PRIMARUL ORAȘULUI CHIȘINEU C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanții recurenți, G, Scorte-, G, G, B, G, -, G-, -, și - și pârâții intimați Orașul Chișineu C reprezentat prin Primar și Primarul Orașului Chișineu C,
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că prin actele procedurale ale părților s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.1036/2009 ,pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea exercitată de reclamanții, G, Scorte-, G, G, B, G, -, G-, -, și -, împotriva pârâților Orașul Chișineu C reprezentat prin Primar și Primarul Orașului Chișineu C, pentru plata indemnizației de dispozitiv și efectuarea de operațiuni în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art. 13 din Legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Autoritățile publice locale, respectiv reclamanții nu fac parte din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, la care se referă actul normativ menționat, fiind autorități publice locale reglementate prin Legea nr. 215/2001.Chiar dacă în anul 2004 structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, acesta devenind minister și pentru administrația locală, prin trecerea la această administrație a unor servicii deținute anterior de Ministerul d e Interne, cum sunt pașapoartele, evidența personalizată, etc, natura de autorități publice locale și regimul juridic al acestora rămâne unul distinct reglementat prin legea organică proprie.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne s-a emis Ordinul nr. 496/2003, în care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința Ordinului Ministerului d e Interne, nr.496/2003, judecătorii fondului au observat că acesta nu a fost publicat în monitorul oficial și că nu produce efecte juridice nici față de reclamanți și nici față de pârâți. De asemenea, acesta nu este un act normativ pe care să poată fi fundamentată motivarea în drept a unei hotărâri judecătorești. În acest sens trebuiesc remarcate dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, care prevede că în vederea intrării în vigoare, legile și celelalte acte normative, inclusiv actele normative ale autorităților administrative autonome, ordinele și instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României Partea Art. 10 alin. 11reglementează două excepții în care unele acte normative nu sunt publicate, dar ordinul menționat excede această categorie, intrând în sfera ordinelor, instrucțiunilor și a altor acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate.
Dată fiind această situație a ordinului, este evident că instanța nu poate stabili că reclamanții sunt îndrituiți la acest drept salarial ca urmare a aplicării dispozițiilor invocate. Cum reclamanții nu sunt cadre militare în activitate, militari cu contract de muncă și nici salariați civili într-o instituție publică de apărare națională ori de siguranță națională, nu beneficiază nici de dispozițiile art. 3 și 13 din Legea nr. 138/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara,in data de 31.08.2009 prin care au solicitat modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii lor astfel cum fost formulată in primul ciclu procesual.
Curtea constată că in recurs reclamanții s-au limitat in reitera argumentele de fapt și de drept ale cererii de chemare in judecată, anume că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Primăriei Chișineu C și că întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice au dreptul conform Ordinului 496/2003, la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct.9.2, aceste dispoziții nefăcând distincții intre administrația publică centrală ori cea locală.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune de instanța de recurs.
Analizând recursul reclamanților prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața primei instanțe, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele argumente.
Într-adevăr, așa cum corect a observat instanța de fond, sporul salarial de 25% din salariul de bază,spre a cărui valorificare tind reclamanții prin demersul lor judiciar,a fost reglementat in conținutul art. 13 din Legea nr. 138/1999, act normativ privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia"cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Pentru aplicarea actului normativ mai sus individualizat au fost emise Norme Metodologice,aprobate de către Ministrul de Interne prin Ordinul nr. 275/2002.Ulterior, după unificarea celor două ministere sub un singur portofoliu (este vorba de Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne ), acest act administrativ a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, cu intenția evidentă de a asigura o aplicare unitară a Legii nr. 138/1999, in contextul in care noua instituție publică a preluat și personal civil contractual, respectiv funcționari publici, care până atunci și-au desfășurat activitatea in cadrul fostului Minister al Administrației Publice. noului ordin, și-a propus astfel să concretizeze prevederile art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63 din 28 iunie 2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, in vigoare la acea dată,care dispuneau că"personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Este adevărat că,la o primă vedere, din exprimarea utilizată la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-ar putea conchide că indemnizația de dispozitiv prevăzută in legea specială de salarizare personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-ar acorda,fără distincție și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, cum este cazul reclamanților,care sunt angajați ai Primăriei Comunei Chișineu C.
Totuși,Curtea observă că,intr-o corectă rezolvare in fond a litigiului supus astăzi analizei, o interpretare izolată a unei prevederi dintr-un act normativ nu este suficientă pentru a permite instanței de judecată să conchidă că titularii cererii pot invoca beneficiul normei de la pct. 9.2 al ordinului in discuție, chiar dacă aparent ei se circumscriu exigențelor sale. Este necesară o interpretare sistematică a textului, prin raportare la ansamblul ordinului ce îl conține, dar și in considerarea prevederilor legii speciale de salarizare in a cărei aplicare actul administrativ a fost emis.
De aceea,Curtea nu poate să nu constate că la pct. 31.1 ordinul explică înțelesul noțiunii de personal civil,limitând totodată in mod expres sfera de aplicare a salariaților care se pot prevala de textul art.9.1 din ordin: "prin personal civil,in sensul prezentului ordin,se înțelegefuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor."
Este evident că la elaborarea ordinului,ministrul de resort a avut in vedere exclusiv angajații aparatului propriu al fostului Minister al Administrației și Internelor, care potrivit art. 17 din actuala OUG nr. 30 /2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați.
În concluzie,prin Ordinul nr. 496/2003,emitentul a dorit să se asigure că beneficiile Legii nr. 138/1999 vor privi și personalul civil dinaparatul propriual fostului Minister al Administrației Publice care,efect al unificării celor două autorități, se circumscrie sferei subiecților enumerați de art. 1 din lege ( adică personalului din fostul Minister de Interne, devenit Ministerul Administrației și Internelor).
Concluziile de mai sus sunt susținute de prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă,in sensul că ordinul emis in aplicarea unui act normativ cu forță juridică superioara nu poate să reglementeze decât in limitele și potrivit normelor care le ordonă. această regulă prin raportare la speța de față, înseamnă că ordinul invocat de reclamanți nu poate reglementa salarizarea unei categorii mai vaste decât cea la care se referă Legea nr. 138/1999, stabilind drepturi salariale și pentru personalul contractual din administrația publică locală.
Că Ordinele nr. 275/2002 și nr. 496/2003 au caracter intern,fiind aplicabile doar personalului din aparatul propriu al ministerului, rezultă și din împrejurarea că ele nu au fost publicate in Monitorul Oficial al României, formalitate de a cărei îndeplinire este condiționată intrarea lor in vigoare potrivit Constituției României și Legii nr. 24/2000.
În fine, Curtea observă că potrivit art. 2 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 215/2001 administrația publică in unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, atât sub aspect administrativ cât și financiar. Ca atare,deși consiliile locale și județene sunt autorități ale administrației publice, lor nu li se pot aplica prin extindere ordine interne ale unei autorități publice centrale care nici măcar nu au fost publicate in Monitorul Oficial la României.
In considerarea argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in mod corect judecătorii fondului au stabilit că reclamanților nu li se aplică Ordinul nr. 275/2002, completat și modificat prin Ordinul nr. 496/2003, emise pentru aprobarea, respectiv modificarea Legii nr. 138/1999, motiv pentru care ei nu pot pretinde obligarea angajatorului la plata unui spor de dispozitiv de 25% din salariul lor de bază. De aceea,recursul va fi respins in temeiul prevederilor art. 312 alin1./pr.civ.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții -, împotriva Sentinței Civile nr. 1036/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./ 11.11.2009
Thred././11.11.2009
Ex.2/Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
