Drepturi salariale (banesti). Decizia 1541/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1541
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în comuna, sat, nr. 431, jud. P împotriva sentinței civile nr. 909 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns intimata pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții reclamanți, și
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar concluzii scrise, după care având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă arată că la nivelul de Aprovizionare, cota de gaze fost inclusă în salariul de bază la data de 1 iulie 1997 când, în limita fondului de salarii aprobat conform prevederilor CCM s- adăugat și suma de 17.000 lei aferentă compensației conform art. 7 alin. 3 din HG 860/1996. Această situație poate fi dovedită prin adresa 3508/17.08.1997, transmisă de Regia Autonomă a - Baza de Aprovizionare către una din unitățile sale. La, cota de gaze, în baza aceluiași temei legal, a fost inclusă în salariul de bază prin decizia nr. 189/1997.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești neacordate conform art. 178 din CCM la nivel de ramură pe anii 2004-2007 reprezentând contravaloarea 2,500 mc- 4,000 mc. gaze naturale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor CCM din 2004 la nivel de ramură, contract ce a fost prelungit pe anii 2005-2007 societățile cuprinse în anexă sunt obligate să respecte prin art. 178 din CCM prevăzându-se acordarea către fiecare salariat contravalorii de 2,500 mc- 4,000 mc gaze naturale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta invocat excepția prescripției extinctive susținând că termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune fost depășit, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece potrivit art. 178 din CCM ca ajutorul social constând în plata valorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997, fiind inclus în salariul de bază al reclamanților.
Tribunalul Prahova prin sentința nr.909 din 27 aprilie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 283 lit. din Codul muncii, drepturile salariale neacordate pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termenul de 6 luni vizând neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Ca urmare, instanța reținut că cererea a fost formulată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de art.283 din Codul muncii, și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 158 cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reținut că acțiunea este neîntemeiată deoarece deși prin dispozițiile art. 178 din CCM la nivel de ramură s-a prevăzut acordarea contravalorii a 2,500 mc - 4,000 mc. gaze naturale pe an, din probele administrate în cauză a reieșit că, la nivelul anilor 1997 ajutorul social reprezentând valoarea gazelor a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Ca urmare, reținând că nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 178 din CCM, tribunalul a respins acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. 304 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că instanța de fond a pronunțat sentința fără a se elucida complet asupra situației de fapt, apreciind că drepturile solicitate au fost introduse în salariu din anul 1997.
Se arată că drepturile salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă și c/ val gaze naturale nu au fost niciodată incluse în salariu, pârâta nefăcând nicio dovadă în acest sens, ci numai a invocat o adresă telex prin care susține că au fost trecute în carnetele de muncă ca fiind documentul care atestă plata drepturilor solicitate prin acțiune.
Instanța de fond a apreciat și faptul că drepturile solicitate sunt cuprinse în CCM la nivel de ramură și nu li se cuvin dacă nu au fost preluate și în CCM la nivel de societate.
Această susținere este total nelegală având în vedere dispozițiile Legii nr. 130/1996 republicată și modificată prin care se arată că drepturile negociate la nivel superior sunt obligatorii pentru părțile care au negociat CCM și nu se poate deroga prin negocieri la nivel inferior în defavoarea salariaților.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv CCM la nivel de ramură și CCM la nivel de societate rezultă că aceste drepturi au fost prevăzute la art. 176 și 178, iar din expertizele depuse ca probă rezultă că aceste drepturi nu au fost niciodată plătite sau introduse în salariul de bază.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o expertiză salarizare care să verifice carnetele de muncă în totalitate, salariile negociate pe fiecare an cu indexările ulterioare și dacă drepturile de aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea a 4000 mc gaze naturale au fost incluse sau plătite în perioada solicitată prin acțiune.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu disp.art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze înregistrat la sub nr. 288/15.02.2006, publicat în Monitorul Oficial din 26.03.2007, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I punctul B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar potrivit art. 187 alin. 2 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. I, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, statuându-se la alin. 3 al.art. 187 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) s-a prevăzut, la alin. 1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Pârâta a arătat că începând cu anul 1997 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit deoarece salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul reclamanților sus-menționați ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de acești recurenți în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în comuna, sat, nr. 431, jud. P împotriva sentinței civile nr. 909 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
--- - - - -- -
Grefier
/VS
2 ex./9.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
