Pretentii civile. Speta. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR 1554
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,str.- nr.17, sector 5, împotriva sentinței civile nr.687 din 25 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales în P,-,.2..5,.20, județul P, și cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât Tribunalul Prahova, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - judecători în cadrul Judecătoriei Ploiești, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au fost și sunt discriminați în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, dar și cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi și că fiecare a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 (în raport cu salariul din decembrie 2006), cu 2% începând cu aprilie 2007 (în raport cu salariul din martie 2007), iar dacă nu se înlătură discriminarea, de la 1 octombrie 2007 vor fi prejudiciați și cu sumele aferente creșterii salariale cu 11% în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007; înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi înlăturată decât prin acordarea majorărilor salariale amintite anterior și către reclamanți, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale amintite, dar si a creșterii de 11% de la 01.10.2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 aljn.3 din OG nr. 9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 si pana la efectuarea plății, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire -1.01.2007 și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, precum și efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cărțile de muncă ale acestora.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că la data de 31.01.2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 01.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Au mai arătat reclamanții că singurii magistrați care, asemeni tuturor celorlalți salariați ai statului, au primit majorări salariale de la 01.01.2007, sunt judecătorii, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă și adjuncții acestuia.
In plus, reclamanții au mai precizat că prin nr.OG10/31.01.2007(art.1-4), salariile persoanelor menționate anterior, au fost majorate cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, iar prin nr.OG16 și 27/31.01.2007 s-a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 a persoanelor și a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente.
În drept, au fost invocate prevederile art.1 al.2 lit.e pct.I din OG nr.137/2000, ale Protocolului nr.12 la. ale Constituției României, art.1-4 din OG nr.10/2007, art.1 din nr.OG16/2007, art.2 al.2 din nr.OG27/2007, precum și prevederile Legii nr.232/2007.
S- solicitat de către reclamanți citarea în cauză și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligatorie potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din OG nr. 137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Justiției) și nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești - magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, personal contractual precum și drepturile de care aceștia beneficiază, este reglementată prin legi speciale având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal, magistrații beneficiind de indemnizație lunară și sporurile prevăzute de OG nr. 27/2006.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în conformitate cu art.16-20 din OG nr. 137/2000 nu poate fi chemat în calitate de pârât, fiind o instituție abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe întreg teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Sub acest aspect, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a precizat că în conformitate cu art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată, posibila victimă discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze în egală măsură cu cel acuzat existența sau nu a discriminării, judecarea cauzei urmând a se face cu citarea obligatorie a Consiliului în sensul stabilirii caracterului incriminatoriu al faptei.
La rândul său, și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, în absența unei justificări obiective, reclamanții motivându-și pretențiile pe acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale.
In ceea ce privește cuantumul drepturilor solicitate, pârâtul a arătat că interpretarea reclamanților prin care se susține că judecătorii ICCJ ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG nr.10/2007, este eronată, având în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, singurul act normativ ce reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ICCJ, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la ICCJ și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor si procurorilor, republicată.
A mai susținut pârâtul Ministerul Justiției, că reclamanții, în calitate de magistrați, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază fiind stabilite exhaustiv in cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor.
In ce privește susținerea reclamanților că ar fi discriminați în raport cu alte categorii profesionale, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că nu poate fi reținută discriminarea, creșterile salariale acordate magistraților în anul 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale, depășind nu doar rata inflației ci si media drepturilor salariale ce sau acordat in sectorul bugetar.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunii, precizând că acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă în esență o opțiune legiuitorului, fiind problemă de legiferare.
In acest sens, au fost invocate dispozițiile Deciziei nr.447/2005 Curții Constituționale, ce au statuat că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat precum și a sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. nr.687 din 25 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și a Statului Român, invocată de P, în calitate de reprezentant al, s- respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova să plătească fiecărui reclamant majorările salariale respectiv: de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de salariul din luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la achitarea efectivă în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul Judecătoriei Ploiești, au fost obligați pârâți să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de către P, în numele său, pe cale de întâmpinare, că aceasta este întemeiată întrucât, pe de o parte, Ministerul Economiei și Finanțelor- în calitate de reprezentant al Statului Român, nu are calitatea de angajator al reclamanților, neexistând raporturi de muncă între aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Justiției, care la rândul lui are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt astfel de ordonator.
Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, astfel de sume fiind alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocata de acesta, instnța de fond a reținut că aceasta instituție fiind abilitată în conformitate cu art.16-20 din OG nr. 137/2000 republicată, numai să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României și să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de lege, citarea sa fiind obligatorie numai în cauzele în care posibila victimă a discriminării introduce acțiune în instanță prin care solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare, astfel că instanța de fond a admis și această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin nr.OG10/31.01.2007 s-a stabilit ca, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr.II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998, să se majoreze în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin nr.OG27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin nr.OG16 din aceeași dată - în ceea ce privește personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
A mai reținut instanța de fond, că astfel cum rezultă din anexa 2/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă și adjuncții acestuia.
Prin urmare, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite anterior sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții (toți judecători în cadrul Judecătoriei Ploiești ).
Or, modul în care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrați, în detrimentul altora, conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin aceasta aducându-se atingere principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare și al egalității în fața legii.
Prin urmare, diferențierea nu este justificată de conținutul concret al funcției ocupate, de pregătirea profesională sau de responsabilitățile pe care le implică munca desfășurată de magistrații în privința cărora s-au prevăzut majorările salariale la care s-a făcut anterior referire.
Astfel, tribunalul a constatat că distincția făcută de legiuitor nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă, astfel că a reținut tratamentul diferențiat aplicabil persoanelor aflate în situații analoage sau comparabile ca fiind injust și încălcând drepturile consfințite de art.1 alin.3 din nr.OG137/2000.
Pe de altă parte, raportând efectele nr.OG10, 16 și 27, toate din 13.01.2007, la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a constatat preferința unei anumite categorii a salariaților bugetari în majorarea sau indexarea veniturilor lunare, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin "acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Concluzionând și constatând că majorarea sau indexarea veniturilor anumitor salariați bugetari nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora "toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și "legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminăriîntemeiată pe orice altă împrejurare", tribunalul a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au invocat disp.art. 304 pct. 4,7,8 Cod pr.civilă.
Recurentul-pârât Tribunalul Prahova critică sentința, în esență, sub aspectul greșitei admiteri a acțiunii în raport de dispozițiile legale în materie de salarizare a magistraților, respectiv OG nr. 27/2006, realizându-se astfel situația acordării unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege.
Întrucât modalitatea de salarizare a magistraților este diferită de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, lipsa beneficiului unui drept suplimentar recunoscut altor categorii nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie a celor dintâi.
Pentru aceste considerente s- solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, arogându-și astfel atribuții de legiferare.
Ministerul Justiției nu se află în culpă în ceea ce privește majorările salariale, pretinse întrucât nu are nicio atribuție în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către Parlamentul României sau Guvern.
Situația asupra căreia a statuat prima instanță nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării conform OG nr. 147/2000 astfel încât excede acestui cadru legal situația reglementării prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât nu rezultă de ce instanța a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de disp. OG nr. 10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod pr.civilă, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamantele fac trimitere prin acțiunea promovata la disp.OG 10/2007 care vizează creșterile salariale ce se acorda personalului bugetar salarizat conf.OUG 24/2000 si Legii 154/1998, conf. OG 16/2007, OG 6/2007 si OG 27/2006.
Prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea in alt cuantum in beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea apreciind pe cale de consecință recursurile ca fondate, sens în care, conform art. 312 Cod pr.civilă îl va admite, va modifica în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Justiției, cu sediul în B,str.- nr.17, sector 5, împotriva sentinței civile nr.687 din 25 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul ales în P,-,.2..5,.20, județul P, și cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, și în consecință:
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
3 ex./ 15.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
