Drepturi salariale (banesti). Decizia 157/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIECIVILĂ Nr. 157/2009
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S împotriva sentinței civile nr. 827/28.08.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent, lipsind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar copie după Contractul individual de muncă nr. 3395/1995, copie certificat căsătorie al reclamantei, cererea de demisie formulată de reclamantă, copia Deciziei 794/2007.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, avându-se în vedere motivele menționate în cererea de recurs, cere respingerea acțiunii.
După dezbateri se prezintă av pentru reclamanta intimată care solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată la ribunalul Sibiu în dosar nr- reclamanta Gaf ost chemat în judecată Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata C/v premiului anual aferent anului 2007 conform art. 20 din OUG 115/2004, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că a avut calitatea de salariată în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu până la 1.12.2007 când și-a încetat activitatea de asistentă medicală ca urmare a demisiei, în baza art.79 al. l din Codul muncii.
Potrivit OUG nr.115/2004, față de activitatea desfășurată,personalul salariat beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anula egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru acre se face premierea.
Pentru că pârâta refuză să-i plătească reclamantei acest premiu a promovat acțiune în justiție.
In dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar copia carnetului de muncă și răspunsul pârâtei prin care se invocă art.20 (3)din OUG 115/2004,potrivit căruia reclamanta nu este îndreptățită să primească premiul anual.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat, în esență de faptul că raporturile de muncă ale salariatei cu pârâta au încetat din motive imputabile celei dintâi, astfel încât nu se justifică acordarea primei anuale.
Prin sentința civilă nr. 827 din 28.08.2008 pronunțată în cauză Tribunalul Sibiu admis acțiunea formulată de reclamanta G și în consecință obligat pârâta la calcularea și la plata sumei ce reprezintă contravaloarea premiului anual aferent anul 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca fondată acțiunea apreciind echitabilă o astfel de soluție în cauză pentru că dincolo de apărarea drepturilor angajatorului privind stabilitatea forței de muncă trebuie asigurată respectarea dreptului angajatorului de a-și alegea locul de muncă și durata pentru acre înțelege să ocupe un loc de muncă dacă aceasta se face cu respectarea legii. Pentru munca depusă la acel loc de muncă este,de asemenea,îndreptățit la recompensă conform actului angajator pe care îl semnează la începerea activității.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu solicitând anularea ei în totalitate.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca nelegală și nefondată a susținut că în speță, contractul de muncă al intimatei - reclamante a încetat în urma demisiei iar demisia unei persoane este considerată de legiuitor motiv imputabil.
A precizat că motivele neimputabile salariaților sunt reglementate de art. 5 din HG nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 astfel că celelalte motive de încetare a raporturilor de muncă, printre care și demisia, cum este cazul reclamantei sunt imputabile salariatului.
Separat de aceasta, premiul anual nu se acordă persoanelor cărora le-a încetat contractul individual de muncă din motive imputabile lor, conform art. 20 alin. (3) din OUG nr. 115/2004, cu modificările ulterioare, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Sub alt aspect a arătat că acordarea premiului anual se face conform legii și nu are legătură cu dreptul angajatului de a-și alege locul de muncă. În acest sens consideră că prima instanță a apreciat în mod greșit că prin neacordarea premiului anual s-ar încălca dreptul angajatului de a-și alege locul de muncă.
A mai arătat că instanța nu a ținut cont deloc de argumentele sale, în sensul că în motivare nu a precizat de ce le înlătură.
În drept a invocat prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304 /1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin art.261 pct. 5 Cod procedură civilă, s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, judecătorii fiind datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea.
În speță, hotărârea instanței de fond nu întrunește aceste cerințe întrucât nu stabilește nici starea de fapt, nici temeiul de drept pe care se întemeiază soluția.
Totodată, nu face trimitere la nici o probă și nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei.
Astfel, în considerentele hotărârii se arată doar că instanța apreciază echitabilă soluția de admitere a acțiunii fără să se analizeze dacă desfacerea contractului de muncă, în temeiul art. 79(1) din Codul muncii, în urma demisiei reclamantei constituie un motiv imputabil sau nu, având în vedere și dispozițiile art. 5 din HG nr. 174/2002 și funcție de această calificare să stabilească dacă în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din OUG nr. 115/2004, cu modificările ulterioare, invocate în apărare de pârâtă.
Procedând în acest mod, hotărârea pronunțată este nelegală întrucât nemotivarea hotărârii echivalează în fapt, cu neexaminarea pe fond a cauzei.
În consecință, având în vedere considerentele mai sus expuse si decizia dată în recursul în interesul legii nr. XXI din 2006, Curtea va admite recursul pârâtei ca fondat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S împotriva sentinței civile nr. 827/28.08.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință;
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 3 ex.
Jud. fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu