Drepturi salariale (banesti). Decizia 1572/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1572
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1462 din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, însoțită de copiile xerox ale adreselor nr.47 și 48/5.02.2008, filele 9-11.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9459 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite începând cu anul 2004 până în luna aprilie 2007, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariat al unității pârâte și că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu bază brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază acordat reclamantului.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința civilă nr. 1462 din 23 mai 2008 admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește acordarea primelor de Paști și pe anul 2004 și a respins acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă. A respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2005-2007 și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 5244 lei către reclamant, reprezentând prima de C și Paști pe anii 2005-2006 și prima de Paști pe anul 2007, suma urmând a fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă. A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este salariatul pârâtei, iar potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că, începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
S-a arătat că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Suma acordată de prima instanță reclamantului reprezintă un salariu de bază mediu brut pe luna anterioară sărbătorilor conform art. 168 CCM, conform adresei 831/2008, depusă la dosar.
Reclamantul este salariatul pârâtei, iar potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători. Aceste drepturi salariale nu au fost achitate astfel cum rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că, începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la fond și cererea de recurs, tribunalul a stabilit că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul se privește ca nefondat nefiind incidente nici unul din motivele prev. de art 304 și 3041. pr. civ. urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1462 din data de 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
GREFIER,
Tehnored.PC./
2 ex./29.08. 2008
f- Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
