Drepturi salariale (banesti). Decizia 1630/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 545/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1630/
Ședința publică din 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - MEDIA SRL împotriva sentinței civile nr.1400/R din 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12609/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/22.02.2009, aflată la fila 29 dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, având în vedere înscrisurile depuse prin serviciul registratură la data de 23.02.2009,constată că în cauză are calitate de recurent - SA.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1400/24.10.2007 pronunțată în dosarul nr.12609/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția prematurității ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere prin care se solicitat anularea adresei nr.9/22.02.2007, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - MEDIA SRL; a anulat adresa nr.09/22.02.2007 și decizia nr.11/19.03.2007 emise de intimată; a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii; a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii - 20.04.2007 până la efectiva reintegrare; a respins cererile de plată a sumei de 100 lei pe zi până la data reintegrării și de obligare la publicarea sentinței în ziarul Cronica Română, ca inadmisibile; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.787/31.01.2007 Tribunalul Bucureștia admis contestația formulată de contestatorul, a anulat decizia nr.21/26.09.2006 și a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția avută anterior deciziei contestate.
În respectarea hotărârii judecătorești, intimata a emis decizia nr.1/07.02.2007, prin care anulează decizia nr.21/26.09.2007 și stabilește că începând cu data de 07.02.2007, contestatorul este reîncadrat în funcția de director executiv, potrivit contractului de muncă nr.-/24.03.2006. Ulterior, la data de 19.02.2007 intimata a emis decizia nr.3, potrivit căreia se anulează decizia nr.21/26.09.2007 și decizia nr.1/7.02.2007, stabilind că începând cu data de 7.02.2007 contestatorul este reîncadrat pe funcția avută anterior deciziei nr.21/26.09.2007, fiind invitat să se prezinte pentru a lua la cunoștință de atribuțiile de serviciu consemnate în fișa postului, anexa la contractul individual de muncă. După 3 zile intimata a mai emis o decizie, nr.9/22.02.2007 (apreciată de intimată drept o adresă), prin care se aduce la cunoștința contestatorului că începând cu data de 21.02.2007, postul ocupat de acesta - director executiv - a fost desființat, fiindu-i propus postul de corector cu salariul aferent, cu posibilitatea pentru contestator de a-și exprima consimțământul în raport de noul loc de muncă oferit.
Tribunalul a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii în ceea ce privește adresa nr.9/2007, întrucât a apreciat că odată ce intimata a comunicat adresa contestatorului, aceasta și-a produs efectele similare unei decizii, ca urmare a conținutului său.
Tribunalul a apreciat că decizia (adresa) nr.9/22.02.2007 nu îndeplinește cerințele de legalitate impuse de art.74 al.1 lit.a-d din Codul muncii, respectiv:
- din conținutul deciziei rezultă că produce efecte începând cu o dată anterioară emiterii;
- nu este prevăzut dreptul legal de preaviz instituit de art.73 Codul muncii;
- nu sunt indicate criteriile de stabilire a ordinii de preferință conform art.70al.2 lit.d;
- nu sunt indicate locurile de muncă disponibile și termenul în care se poate opta pentru un loc vacant, din organigrama depusă la dosar rezultă că în luna martie 2007, postul de director executiv în societate era ocupat de însuși contestatorul în cauză.
În raport de dispozițiile art.76-78 Codul muncii, tribunalul a apreciat că decizia (adresa) nr.9/2007 este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește contestația împotriva deciziei nr.11/19.03.2007, tribunalul a reținut că nu îndeplinește cerințele obligatorii impuse de art.74 al.1 lit.a-d Codul muncii, respectiv:
- nu se arată motivele ce determină concedierea;
- în conținutul ei se face referire la "notificarea" comunicată contestatorului cu privire la postul oferit de către societate, acela de corector, pentru care acesta nu și-a manifestat voința de a-l ocupa;
- nu sunt indicate criteriile de stabilire a ordinii de preferință conform art.70 al.2lit.d, în situația în care intimata se afla în fața unor concedieri colective;
- nu sunt indicate prin listă locurile de muncă disponibile în societate și termenul în care se poate opta pentru un loc de muncă vacant, împrejurare invocată prin notificarea nr.9/2007,prin care s-a indicat postul de "corector" pentru care putea opta în 3 zile, fiind apreciată ca neavând relevanță asupra conținutului deciziei;
- organigramele depuse la dosar nu sunt complete, deoarece au în vedere luna noiembrie 2006 și martie 2007, când contestatorul era în funcția de director executiv iar pentru lunile următoare, intimata nu a mai depus la dosar noua organigramă.
În raport de dispozițiile art.76-78 Codul muncii, tribunalul a apreciat că decizia este lovită de nulitate absolută.
Ca urmare, tribunalul a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii dispuse prin decizia nr.11/19.03.2007 și a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, 20.04.2007 și până la reintegrare.
A respins ca inadmisibilă cererea de acordare a daunelor cominatorii în raport de dispozițiile art.580 Cod pr.civilă, cât și cererea privind publicarea de către intimată în ziarul Cronica Română a sentinței, reținând că nu există un text legal care să conțină o asemenea prevedere, iar condiția publicării cauzei în raport de dispozițiile art.121 din Codul d procedură civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost îndeplinită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal, intimata - Media SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că decizia nr.11/19.03.2007 nu îndeplinește condițiile de legalitate, convingerea instanței fiind greșit formată.
Arată recurenta că motivul principal al concedierii îl constituie reorganizarea societății datorită dificultăților economice cauzate de nerentabilitatea activității de presă a societății, mențiune ce este expusă în decizi și că înțelege să solicite administrarea probei cu înscrisuri, care să demonstreze necesitatea reorganizării societății.
În ceea ce privește postul de corector, acesta era singurul post liber,iar în ceea ce privește criteriile ordinii de referință, se precizează că nu există concedieri colective conform dispozițiilor art.68 Codul muncii.
Arată recurenta că va depune la dosar și o organigramă ulterioară lunii martie 2007, menționând că situația posturilor de conducere este aceeași și în prezent, fapt ce va fi probat prin înscrisurile pe care le va depune la dosarul cauzei.
Arată recurenta că instanța de fond a dispus și anularea adresei nr.9/22.02.2007 cu motivarea că aceasta este în fapt o decizie.
Recurenta reiterează apărările referitoare la inexistența concedierilor colective și a mai multor posturi disponibile în societate. Menționează totodată că a fost respectat dreptul la preaviz, contestatorul nefiind privat în nici un fel.
În ceea ce privește împrejurarea că potrivit organigramei din luna martie contestatorul ocupa încă postul de director, recurenta arată că în respectiva perioadă curgea încă termenul de preaviz, deși contestatorul nu s-a prezentat la serviciu nici o zi.
La termenul din 24.03.2008, s-a dispus suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 al.1 pc.t2 Cod pr.civilă.
La termenul din 07.11.2008, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei de către - SA, succesoarea în drepturi a - media SRL, ca urmare a fuziunii prin absorbție, conform înscrisurilor depuse la dosar în acest sens la solicitarea instanței.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin adresa (decizia) nr.9/27.02.2007 s-a comunicat intimatului-contestator faptul că postul de director executiv a fost desființat începând cu 21.02.2007 datorită modificării organigramei propunându-i-se postul de corector pentru care trebuie să-și comunice consimțământul în 3 zile.
Prin decizia nr.11/19.03.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 24.03.2006, în temeiul art.65 din Legea nr.53/2003.
Potrivit dispozițiilor Codului muncii (art.62 (2) și art.74), decizia de concediere trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă,angajatorul neputând invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că decizia nu îndeplinește cerințele impuse de art.74 Codul muncii.
În ceea ce privește motivele care determină concedierea, Curtea reține că decizia nr.11/19.03.2007, menționează doar că desființarea postului de director executiv se datorează reorganizării societății și schimbării organigramei, fără alte elemente în acest sens, iar cerința impusă de art.74 (1) lit.c Codul muncii, nu poate a fi analizată, întrucât în speță, recurenta-intimată căreia îi revine sarcina probei potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, nu a făcut dovezi în sensul că ne aflăm în prezența unei concedieri individuale pentru a infirma ceea ce a reținut instanța de fond, decizia fiind deficitară și în ceea ce privește cerința impusă de art.74(1) lit.d Codul muncii.
Curtea constată că decizia de concediere nu îndeplinește condiția de legalitate impusă de art.65 (2) Codul muncii, în sensul că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Deși instanța de fond și-a exercitat rolul activ punând în vedere recurentei-intimate să depună actele care au stat la baza emiterii deciziei, aceasta nu s-a conformat, înscrisurile depuse la dosar fiind incoerente, fără legătură directă cu prezenta cauză, cele mai multe atestând faptul că ne aflăm în prezența unei concedieri din culpa salariatului iar nu în prezența unei concedieri întemeiată pe dispozițiile art.65 Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Nici la instanța de fond și nici în recurs nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor de legalitate impuse de art.65 (2) Codul muncii.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când nu se regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții, ori, în speță nu s-a făcut această dovadă, nedepunându-se organigrama dinaintea concedierii și cea după concediere.
Concedierea are o cauză reală atunci când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăți economice, de transformările tehnologice sau de reorganizare și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității.
Desigur, angajatorul este îndrituit să ia măsurile pe care le consideră necesare pentru bunul mers al societății, inclusiv pe aceea a desființării unor posturi, însă cu respectarea condițiilor impuse de lege.
În speță nu s-a făcut dovada caracterului efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de către intimatul-contestator, nedepunându-se la dosar programul de restructurare și reorganizare a societății, organigramele și statele de funcții ale unității anterioare și ulterioare concedierii.
În decizia de concediere se arată că măsura a fost dispusă ca urmare a reorganizării, fără a se face dovada că această reorganizare a fost dispusă de organul competent și că a avut loc o restrângere reală a activității impusă de nevoile unității. Pe de altă parte, în motivele de recurs se arată că reorganizarea s-a datorat dificultăților economice, fără a se face nici o dovadă în acest sens.
Hotărârile AGA depuse la dosar (filele 147, 148, 149 și 150), sunt din anii 2005, 2006 și se referă la alte aspecte decât desființarea funcției de director executiv iar cea din 21.02.2007 se referă la reorganizarea societății prin desființarea postului de director fondator iar organigramele depuse la dosar nu fac dovada desființării postului de director executiv și nici celelalte înscrisuri depuse la dosar.
În ceea ce privește adresa nr.9/22.02.2007, Curtea constată că recurenta nu formulează nici o critică concretă, în ceea ce privește măsura anulării ei de către instanță.
Pe de altă parte, Curtea reține că deși instanța a dispus anularea ei, această măsură nu are efecte juridice pentru recurentă,întrucât reintegrarea și despăgubirile acordate în temeiul dispozițiilor art.78 Codul munciis -au dispus începând cu 20.04.2007, data concedierii rezultată din Decizia nr.11/19.03.2007.
Față de cele expuse, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - SA (succesor în drepturi al - MEDIA SRL), împotriva sentinței civile nr.1400/R din 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12609/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
