Drepturi salariale (banesti). Decizia 1636/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1636
Ședința publică din data de 11 august 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești,cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 1012 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele și, ambele cu domiciliul ales la ribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, intimatele reclamante și, intimații pârâți Tribunalul Prahova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, reclamantele și -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de baza brut lunar începând cu data de 01.11. 2008 și în continuare, până la încetarea funcțiilor deținute de fiecare reclamantă, reactualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume ți până la plata efectivă ce urmează să fie calculate pe baza unei expertize de specialitate, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munca ale reclamantelor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor, să aloce fondurile necesare plații sumelor neîncasate.
In motivarea acțiunii reclamantele au arătat că inițial, în baza art.47 din 50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, însă, ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, în mod nelegal, deși dispozițiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar în ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de aceleași sporuri și drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției în care-si desfășoară activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin acțiune, drept care de altfel a fost prevăzut si prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.
In continuare, reclamantele au arătat că un asemenea drept constând în plata sporului de 50% a fost prevăzut și pentru alte categorii de bugetari, creându-se o situație discriminatorie între aceștia din urma și toți reclamanții care-si prestează activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, în aceleași condiții ca și ceilalți bugetari, măsură care nu este necesară intr-o societate democratică și este disproporțională.
La data de 04.05.2009, pârâtul MEF prin DGFP Paf ormulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu exista niciun raport de muncă intre reclamante și aceasta instituție, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru Ministerul Justiției.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1012 din data de 8 mai 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP P, invocată de DGFP prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantele și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și, in consecință a obligat pârâții să plătească reclamantelor sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut lunar începând cu data de 01.11.2008 și în continuare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei și până la data plații efective și a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Prin aceeași sentință a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, plății sumelor neîncasate, în favoarea reclamantelor.
Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantele sunt salariatele Tribunalului Prahova, îndeplinind funcția de grefier,
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constituția României, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, astfel încât, orice salariat care prestează o muncă trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru munca egală.
Totodată, în baza art.41 din OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifica autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauza rezulta că reclamantele sunt salariatele paratului Tribunalul Prahova, îndeplinind funcția de grefier, funcție în baza căreia începând cu 01.11.2008 - și până în prezent, nu au încasat sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculate la salariul de baza brut lunar, deși reclamantele își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești.
Ca atare, atât timp cat reclamantele care îndeplinesc funcția de grefier, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar art.47 din 50/1996 nu a fost abrogat printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamantele care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.11.2008 și în continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamantelor care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamantele desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantelor li se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activitatea ce necesită un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantelor în calitate de personal auxiliar de specialitate, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamante este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, etc. în condițiile în care și reclamantele ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor și, respectiv, asigurarea în bune condiții a actului de justiție, necesitând un volum mare de munca cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicată.
Prin urmare instanța având in vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1 din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, art.41 din OG.6/2007 a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantelor sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut lunar începând cu data de 01.11.2008 și în continuare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei și până la data plății efective, întrucât, prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamantelor li s-a creat un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de sumele de bani sus-menționate, la termenele scadente.
In baza 92/1950, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de munca ale reclamantelor.
Totodată, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, plații sumelor neîncasate, în favoarea reclamantelor.
Tribunalul, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei si Finanțelor - DGFP P, deoarece, pe de o parte, prezenta acțiune vizează un capăt de cerere referitor la obligarea paratului MEF la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate, existând deci identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților,Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, criticând-o ca nelegala si netemeinică.
Un prim motiv al recursului formulat de Curtea de Apel Ploiești vizează disp.art.304 pct.9 pr.civilă, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, prin sentința civilă precizata, instanța a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la salariul de baza brut lunar indexat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, incepând cu 01.11.2008 și în continuare, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale acestora.
Față de decizia nr.21/2008 a ICCJ, se apreciaza ca solutia instanței de fond este lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale in continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii, astfel că prin hotararea data s-a depășit limitele puterii judecătorești și un amestec nepermis in sfera atribuțiilor autorităților legiutoare.
In ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, se arata ca sentința este criticabilă deoarece acest minister nu poate fi ordonator principal de credite (asa cum este Ministerul Justiției) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat să facă efectiv o plata pentru salariații altor instituții.
In ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților critica soluția instanței de fond sub aspectul faptului că sporul solicitat nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozitiile legii privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Analizand criticile formulate, actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză precum și a practicii și doctrinei judiciare, Curtea va reține următoarele:
In ceea ce privește recursurile declarate de Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Curtea va retine ca acesta este întemeiat, deoarece această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul R și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Faptul că ordonatorul principal de credite (în speță Ministerul Justiției) nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamantelor, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata sumelor de bani aferente unor raporturi de muncă.
In același timp, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47, alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetară anuală, astfel încât soluția primei instanțe este criticabilă sub acest aspect.
de disp.art.3041pr.civ. corob.cu disp.art.304 pct.9 pr.civilă, Curtea va admite recursul formulat de acest intimat și va modifica în parte în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținându-se în rest sentința atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile ca nefondate formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 1012 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele și, ambele cu domiciliul ales la ribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Admite recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, județul P.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
red.VD/MI
3 ex./19.08.2009
f- Tribunalul Prahova
- R;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
