Pretentii civile. Speta. Decizia 1635/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.744,-
DECIZIA NR.1635
Ședința publică din data de 11 august 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 12 - 14, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 23 pronunțată la 20 ianuarie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâți Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în municipiul B,--5, sector 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-, -.18, jud.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale reprezentat de consilier juridic, lipsind recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.12100 din data de 18.o6.2009, concluzii scrise formulate de recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația reprezentantului intimatului pârât, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul în fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la nr-. reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația brută lunară pentru perioada 18.05.2000-01.10.2003, pentru perioada 15.12.2003-26.04.2004, sporul de 40% din indemnizația brută lunară pe perioada 27.04.2004-01.04.2006, precum și diferențele rezultate din calcularea drepturilor salariale cuvenite, actualizate conform art.3 din nr.OG9/2001 și cu rata inflației precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat decizia civilă nr.VI/15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a dispus că în aplicarea nediscriminatorie a disp.art.11 alin.1 din OUG nr.43/2002 drepturile salariale se cuvin tuturor magistraților, invocând în acest sens și practica Curții Constituționale, respectiv decizia nr.20/02.02.2000, nr.135/5.11.1996.
Pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice P- în numele Ministerului Economiei și Finanțelor a formlat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite (așa cum este cazul Ministerului Public ) și nu repartizează sume de la buget acestora, neputând fi obligat să facă o plată pentru salariații altor instituții.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții, respectiv excepția de necompetență materială a instanței sesizate, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 18.05.2000-01.10.2003.
Cu privire la prima excepție, pârâtul a arătat că în conformitate cu disp.art.42 din nr.OG177/2002, competentă să soluționeze această cauză este Curtea de Apel București -Secția contencios Administrativ căreia legiuitorul i-a conferit competența materială exclusivă în soluționarea pricinilor având ca obiect salarizarea magistraților, mai exact nemulțumirile acestora privind modul de stabilire a acestor drepturi.
Legat de această excepție, pârâtul reține și lipsa procedurii prealabile stabilită de nr.OG177/2002 în sensul că reclamantul trebuia să formuleze contestație adresată organelor de conducere ale Ministerului Justiției sau Parchetului General, ori din înscrisurile cauzei nu rezultă că reclamantul s-a conformat acestor dispoziții, sens în care nu putea să se adreseze direct instanței, acțiunea fiind inadmisibilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării, pârâtul a arătat că angajatorul reclamantului este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare, între Ministerul Apărării și reclamant neexistând raporturi de muncă, Ministerul Apărării asigurând doar repartizarea creditelor bugetare, neavând deci calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâtul învederează faptul că în raport de disp.art.1,3 și 7 din Decretul nr.167/1958, pentru perioada 18.05.2000-01.10.2003 s-a împlinit termenul general de prescripție, sens în care solicită respingerea acțiunii ca prescrisă pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prevederile legale care au instituit aplicarea acestui spor nu instituie privilegii și nici discriminări întrucât regulamentul juridic diferențiat nu este prevăzut pentru situații egale, ci pentru situații diferite, iar principiul egalității în fața legii nu impune uniformitate.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 18.05.2000-22.07.2005 și ca neîntemeiată pentru restul perioadei, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.60-63 Cod procedură civilă pentru chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A arătat totodată, că în cauză, ordonator principal de credite este Ministerul Apărării, iar ordonator terțiar de credite este Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare prin șeful Parchetelor Militare.
Pârâtul a mai precizat că acțiunea este inadmisibilă în raport de decizia nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale.
Asupra fondului cauzei, pârâtul a invocat decizia nr.VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție arătând însă că instanța nu poate dispune plata drepturilor solicitate actualizate cu rata inflației, instituția neputând înscrie- ca instituție bugetară-în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială și că în cauză nu se poate acorda dobânda legală întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de nr.OG9/2000.
Prin sentința civilă nr.23/20.01.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă, a admis excepția invocată de Ministerul Apărării și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 18.05.2000 - 22.07.2005 și a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă și a respins restul excepțiilor.
Curtea a admis în parte acțiunea și a obligat restul pârâților, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Secția Parchetelor Militare la plata sporului de 40% din indemnizația brută lunară pentru perioada 23.07.2005 - 1.04.2006, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. Curtea a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut că speța de față este un litigiu de muncă în sensul prevederilor art.281 Codul muncii și calitatea de parte o poate avea angajatorul, angajatul, sindicatul sau reprezentanții acestora ori, recurentul nu are calitate de angajator și nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții, deci, este lipsit de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public sunt ordonatori principali de credite și potrivit legii, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, sens în care Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la o plată către salariații altei instituții, cu care nu se află în raporturi de muncă.
Cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul Apărării, Curtea a constatat că acesta nu are calitate de angajator al reclamantului, neexistând raporturi juridice de muncă, sens în care excepția este întemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea a constatat că acțiunea este prescrisă pentru perioada 18.05.2000-22.07.2005 întrucât excede termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Apărării este neîntemeiată întrucât obiectul cauzei îl constituie un litigiu de muncă, conform art.281 Codul muncii, având ca obiect plata unor drepturi salariale care nu au fost acordate, fapt care atrage competența instanțelor de litigii de muncă.
Pe fondul cauzei, curtea a reținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.VI/15.01.2007, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a disp.art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a disp.art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004 modificată și aprobată prin Legea nr.60/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților, decizia fiind obligatorie conform disp.art.329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod eronat s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale, deoarece bugetele parchetelor militare sunt gestionate de acest minister.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în mod nelegal s-a dispus actualizarea sumelor stabilite cu titlul de drepturi salariale, deoarece nu există prevederi bugetare pentru astfel de plăți.
Mai susține recurentul că acest spor nu poate fi evidențiat în carnetul de muncă, deoarece nu se încadrează între mențiunile ce trebuie făcute în acest document.
Recurentul critică sentința și pentru faptul că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de chemare în garanție a MEF, acesta din urmă având posibilitatea alocării fondurilor pentru plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este nefondat.
Prin Decizie ICCJ dată în recurs în interesul legii s-a stabilit că sporul solicitat de reclamant se cuvine tuturor magistraților.
Este nefondată critica privitoare la greșita obligare la despăgubiri reactualizate în funcție de inflație, întrucât prin neacordarea drepturilor reclamantului la momentul cuvenit, acesta au fost în mod evident prejudiciat, prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât prin reactualizarea sumelor în funcție de indicele de inflație pe perioada de referință.
Astfel, în cazul unei creanțe pecuniare, actualizarea ei cu rata inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs, având deci caracter compensatoriu.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Apărării Naționale, în mod corect instanța de fond a constatat lipsa acesteia, deoarece acesta nu are calitate de angajator al reclamantului, neexistând raporturi juridice de muncă.
Referitor la menționarea acestui spor în carnetul de muncă, în mod corect instanța de fond a admis acest capăt de cerere deoarece respectivul spor se include în indemnizația cuvenită magistratului, indemnizație ce reprezintă un echivalent al retribuției tarifare de încadrare cu sporurile ce se includ în aceasta, așa cum se prevede în OUG 27/2006.
Ținând seamă și de împrejurarea că prin disp.art.329 alin.3 Cod pr.civilă s-a stabilit că dezlegarea dată problemelor de drept de către ICCJ într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru toate instanțele, Curtea urmează, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, să respingă recursul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E I D
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 12 - 14, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 23 pronunțată la 20 ianuarie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâți Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în municipiul B,--5, sector 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și reclamantul, cu domiciliul în municipiul P,-, -.18, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./MI
4 ex./25.08.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Cristina Mihaela
