Drepturi salariale (banesti). Decizia 183/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 183/R-CM

Ședința publică din 08 Februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 3: Ion

Judecător: -

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtaCOMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.670/CM din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit: recurenta-pârâtă Comuna - prin primar, intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii de sindicat, HG, G, a, -, -, -, intimații-pârâți Grupul Școlar Agricol, Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii de sindicat a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea, față de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

CURTEA

Asupra recursului civil de față,

Constată că, rin p. sentința civilă nr.670/CM/30 martie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins excepția calității procesuale pasive a Comunei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a respins acțiunea reclamanților față de acesta.

A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 26.10.2005 și în consecință respinsă solicitarea reclamanților în acest sens.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A, admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, în numele și pentru reclamanții-membri de sindicat, obligați pârâții Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2005-31 decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol au fost obligați să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 5 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei, că este neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, s-a apreciat că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-26.10.2005, s-a considerat că potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".

Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.

La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.

Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.

Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, s-a considerat că excepția este întemeiată, iar pe cale de consecință, au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-26.10.2005.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu exista nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.

Astfel, instanța a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.

Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.

Astfel, potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.

Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.

În cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.

În consecință a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2005-31 decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.

Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâților Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol fondurile necesare achitării acestor drepturi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs comuna, prin Primar pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia a arătat că:

În mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art.166 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la prescripția dreptului la acțiune având ca obiect drepturile salariale ale reclamanților și a omis a lua în considerare dispozițiile nr.OUG146/2007, referitoare la aprobarea plății primelor de concediu suspendate. Astfel, dreptul la primă de vacanță fiind suspendat în cauză, se poate vorbi și de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât solicitările reclamanților privind acordarea primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, ar trebui respinse.

Prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, extinzând aplicabilitatea acestora și la alți angajați din sistemul bugetar, alții decât funcționarii publici.

Tribunalul a făcut o apreciere greșită asupra obligației recurentei, de plată a drepturilor salariale constând în prima de vacanță, aceasta neavând calitatea de angajator al reclamanților.

Intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comuna și a depus în apărare hotărâri judecătorești irevocabile, reprezentând practică judiciară în materie (filele 35-42).

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce urmează:

Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data în care drepturile respective erau datorate.

Or, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă (art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997), dreptul personalului didactic la prima de vacanță, acordat în plus față de indemnizația de concediu, fiind prevăzut și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ.

În speță, se constată faptul că instanța de fond a admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare de către pârâta-recurentă Comuna, pentru perioada 2001-26.10.2005, acordând drepturile bănești constând în prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2007-31.12.2008, deci, în limita maximă de trei ani anterior promovării acțiunii, în conformitate cu prevederile legale susmenționate.

Susținerea recurentei, potrivit căreia ar fi operat o întrerupere a cursului prescripției extinctive, va fi privită ca lipsită de interes, atâta timp cât, invocată fiind la fond, aceasta a stat deja la baza admiterii excepției invocate de Comuna, cu privire la acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-26.10.2005.

A doua critică este de asemenea nefondată.

Analizând considerentele sentinței recurate, Curtea reține că, prima instanță nu a soluționat cauza în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, astfel cum în mod eronat susține recurenta.

formulate de reclamanți îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.128/1997, precum și ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ, acesta din urmă având obligativitate pentru părți, potrivit art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 a Contractului colectiv de muncă, astfel cum a și reținut prima instanță, neavând legătură cu categoria funcționarilor publici al căror regim juridic este guvernat de o altă lege specială.

Or, nu se poate reține faptul că acest contract colectiv de muncă ar cuprinde norme de recomandare și că plata primelor de vacanță ar trebui să fie negociate, atâta timp cât acesta prevede în mod constant că dreptul personalului didactic la prima de vacanță este distinct de dreptul la indemnizația de concediu.

În sfârșit ultimul motiv de recurs, vizând lipsa calității procesuale pasive a recurentei, va fi de asemenea respins.

Unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat sau din alte surse potrivit legii, prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.

Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar cuprinde, printre alte cheltuieli, și pe acelea de personal, astfel că, în baza art.167 din Legea nr.84/1995, privind învățământul precum și în baza principiilor de execuție bugetară reglementate în domeniul finanțelor publice, pentru a se asigura plata acestor cheltuieli, unitățile administrativ teritoriale sunt obligate să vireze din bugetele locale sumele ce sunt destinate în acest scop.

În considerarea acestor reglementări, instanța de fond a obligat-o pe recurentă să efectueze operațiunea juridică de virare a sumelor necesare plății drepturilor salariale intimaților din bugetul local și nu să facă o plată a drepturilor salariale așa după cum din eroare s-a considerat, această obligație fiind doar în sarcina angajatorului.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.670/CM/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta COMUNA prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.670/CM/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamant SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru membrii de sindicat, HG, G, a, -, -, -, toți cu domiciliul ales în P,--6, județul A și pârâții GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, județul A, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, județul A INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red./15.02.2010

GM/7 ex.

Jud.fond:

Președinte:Georgiana Nanu
Judecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 183/2010. Curtea de Apel Pitesti