Drepturi salariale (banesti). Decizia 1856/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1856/2009-
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr. 1 b, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B, intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în, sector 1, str. - -, nr. 1-3, intimații reclamanți:, G, T, toți din S,-, jud. B, intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B și intimata intervenientă din S,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 860/LM din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 decembrie 2009, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 10 decembrie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 860/LM din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, G, T, și, toți cu domiciliul ales în orașul S,-, județul B și s-a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta, cu domiciliul ales în orașul S,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, cu sediul în municipiul O,-, județul B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul O,-, județul B și în consecință:
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanții, -, S ean, G, T, și și către intervenienta, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna februarie 2007 și până la zi precum și în continuare, proporțional perioadei lucrate de fiecare în parte, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor rezultate din acordarea sporului de risc și suprasolicitare.
Au fost respinse celelalte pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prevederile Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în acest recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ceea ce privește noțiunea de "discriminare", Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, adopta soluția contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța a constatat că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din nr.HG386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin prisma dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 1084 cod civil și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor, să le plătească reclamanților și intervenientei în interes propriu sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, începând cu luna februarie 2007 la zi, precum și în continuare, reactualizat cu rata indicelui de inflație de la data plății.
Având în vedere că, acordarea sporului solicitat de reclamanți și intervenientă are rolul de a înlătura o discriminare evidentă a reclamanților, la care ar fi condus pronunțarea unei soluții contrare de respingere a acțiunii de față, fără ca prin prezenta hotărâre să li se recunoască reclamanților drepturi salariale suplimentare, instanța a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă ale acestora.
În vederea asigurării punerii în executare a prezentei hotărâri, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților și intervenientei, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea acestuia, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este nelegală prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, fiindcă instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, interpretarea dată de către aceasta nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres, dovadă în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În al doilea rând s-a susținut că, hotărârea este lipsită de temei legal prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece textul art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000, iar din luna februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, dată după care pretențiile reclamanților - personal auxiliar de specialitate nu se mai justifică.
De asemenea, cu privire la reclamanții (șofer), T (agent procedural) și (aprod), recurentul susține că, aceștia nu beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece nu există nici un suport legal în acest sens, iar decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a avut în vedere această categorie de personal.
În al treilea rând, s-a arătat că reclamanții și, care au calitatea de personal contractual în cadrul Judecătoriei Salonta, aceștia sunt supuși sub aspectul salarizării, nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel că aceștia de asemenea nu sunt îndreptățiți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin B, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive în prezenta cauză.
În motivarea recursului s-a învederat că, în mod greșit a fost respinsă excepția invocată în fața instanței de fond, deoarece, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției astfel că, recurentul nu poate fi obligat să plătească drepturi salariale în favoarea angajaților altei instituții.
Mai mult chiar, atât Ministerul Finanțelor Publice cât ș Ministerul Justiției, sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetelor aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Deoarece, referitor la acțiunile aflate pe rolul instanțelor s-au pronunțat hotărâri diferite, cu privire la acordarea sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, la solicitarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 329, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 prin care a interpretat art. 47 din Legea nr.50/1996 în sensul că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care, potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe, cu privire la problemele de drept judecate.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a dispus acordarea drepturilor solicitate, baza legală constituind-o cele mai sus menționate, fără ca prin aceasta instanțele să fi adăugat la lege, ci doar au procedat la acordarea sporului raportat la faptul că s-a constatat că normele ce reglementează sporul solicitat, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare și produc efecte juridic în continuare.
S-a mai avut în vedere faptul că în numeroase alte litigii similare, dreptul a fot acordat irevocabil, iar a proceda altfel, raportat la aceeași categorie de salariați, ar însemna implicit crearea unei situații discriminatorii.
Salariații din justiție au beneficiat de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO. lipsirea de proprietăți se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori din cuprinsul nr.OG 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție de dreptul lor de creanță, referitor la sporul din litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că ulterior abrogării, salariile din justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO.
Conform art. 20 alin. (2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Cât privește dispoziția de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, aceasta își are fundamentul în prevederile art. 1082 Cod civil și art. 161 alin. (4) din Codul muncii.
Conform art. 1084 Cod civil, daunele interese, cuprind pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit, prin urmare față de devalorizarea continuă a monedei naționale, solicitarea actualizărilor creanței conform indicelui de inflație este justificată.
Din cererea de chemare în judecată, reiese că reclamanții au calitatea de judecători, personal auxiliar de specialitate, personal conex (agent procedural, șofer și aprod) și personal contractual.
Referitor la criticile invocate cu privire la personalul conex, este de relevat că Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în art. 3 alin. (1) a precizat că, personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la alin. (3) s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent procedural, dispoziție completată prin Legea nr. 17/2006 în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcției de șofer.
Pentru a clarifica semnificația dispoziției legislative în ceea ce privește personalul conex format din agent procedural, aprod și șofer, este nevoie de aflarea definiției cuvântului conex, aflată în Explicativ al limbii române. Conform acestuia, conexitatea exprimă ceva legat prin raporturi strânse, care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva, legat prin ceva comun, aspecte din care se reține fără dubiu faptul că personalul având funcțiile de aprod, agent procedural și șofer, face parte efectivă din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
În sprijinul celor de mai sus este și art. 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care prevede că personalul auxiliar de specialitate, este cel prevăzut de art. 3, deci include în această categorie și personalul conex, altfel s-ar fi menționat doar categorie celor cuprinși în art. 3 alin. (1) - grefieri, informaticieni, arhivari, registratori, exclusiv categoria celor de la alin. (3) ce cuprinde personalul conex.
Mai mult, în Ordonanța de Guvern nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor și din cadrul altor unități din sistemul de justiție, la art. 1 s-a prevăzut că se reglementează drepturile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004, deci incluzând în această categorie și personalul conex, nu doar cei cu funcțiile stabilite la alin. (1) sens în care, în sprijinul celor expuse este anexa nr. Icp rivind coeficienți de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, care la punctele 13 - 15 includ în categorie personalului auxiliar de specialitate, șoferul, agentul procedural și aprodul, considerente față de care, criticile recurentului față de această categorie de personal sunt nefondate, decizia pronunțată în interesul legii, fiind în speță aplicabilă și intimaților reclamanți - personal conex.
Este fondată însă critica referitoare la personalul contractual, care nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, nefiind îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, motiv pentru care în temeiul art. 312 al. (1) coroborat cu art. 296 și 316, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 860/2009 a Tribunalului Bihor, pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții și, (personal contractual) și va păstra restul dispozițiilor sentinței atacate.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin B, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 3 alin. (1) pct.2 din nr.HG 208/2008, prevede faptul că, acest minister, are printre alte atribuții, cea de elaborare a proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra rectificării acestuia. Potrivit art. 25 din Legea nr. 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, alte daune stabilite ca fiind datorate de pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești se acoperă de acest minister din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pentru anul viitor.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate și în opinia Legii nr. 500/2002 se reține faptul că sumele solicitate de reclamanți sunt suportate din bugetul de stat din sumele prevăzute cu această destinație, în baza hotărârilor judecătorești definitive ale instanțelor de judecată, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat pârâtul recurent să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor stabilite.
Chiar dacă nu este plătitorul direct al drepturilor stabilite, recurentul are atribuții conform art. 19 lit. "h" din Legea 500/2002 de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii financiare a Statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Drepturile stabilite fără implicarea acestui minister, ar rămâne fără eficiență, ori executarea hotărârilor face parte din procesul civil statul având obligația de a lua măsurile necesare în acest sens, altfel dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 al ar rămâne doar unul iluzoriu, ceea ce este inadmisibil și ar contraveni nu doar dispozițiilor legale interne ci și celor internaționale, Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr. 1 b, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B, intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr. 1-3, intimații reclamanți:, G, T, toți din S,-, jud. B, intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B și intimata intervenientă din S,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 860 din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr. 1 b, jud. B, intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B, intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr. 1-3, intimații reclamanți:, G, T, toți din S,-, jud. B, intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B și intimata intervenientă din S,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 860 din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamanții și având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, menținând restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec. - /18.12.2009
Jud.fond. -
Dact./28.12.2009
Ex.2
24 com./07.01.2010
recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr. 1 b, jud. B, intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B, intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr. 1-3, intimații reclamanți:, G, T, toți din S,-, jud. B, intimatul pârât TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, str. -, nr. 10, jud. B intimata intervenientă din S,-, jud. B,Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
