Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1857/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1857/2009-
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din Vadu, nr. 655, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 757/LM din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 decembrie 2009, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 10 decembrie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 757/LM din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatorul domiciliat în, nr. 655 în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei nr. 80155/01.10.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 21 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 23.01.2006, sens în care va emite o noua decizie de pensionare, în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 80155/31.08.1982, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 44 ani, 05 luni și 06 zile.
Prin decizia nr. 80155/30.06.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul Legii nr. HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la dosar.
Totodată s-a reținut că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 01.10.2008, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
Analizând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatorului și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1982 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 se înscriu în categoria locurilor de muncă în condiții speciale unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Conform art. 44 din Legea nr. 19/2000, asigurații prevăzuți la art. 20 al. 1 lit. a care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute de alin. 1 și 2 ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor necesare de cotizare cuprinse în anexele nr. 4 și 5.
Din dosarul de pensie a contestatorului rezultă că acesta a desfășurat activitate în subteran o perioadă de 18 ani și 8 luni, restul activității de 16 ani, 9 luni și 6 zile fiind desfășurată de către contestator în gupa a III-a de muncă.
Prin urmare, perioadă de 18 ani și 8 luni îndeplinește condițiile prevăzute de art. 44 din Legea 19/2000 și art. 20 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Conf. art. 77 al. 3 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare prevăzute în anexele nr. 4 și 5.
Având în vedere vechimea în muncă realizată de contestator în condiții speciale, vechime la care se adaugă cei 16 ani de activitate desfășurată în condiții normele de muncă, instanța a apreciat, prin raportare la Anexa nr. 4 Legii nr. 19/2001, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea aplicării în situația contestatorului a unui stagiu complet de cotizare de 21 de ani.
Prin urmare, s-a impus a se concluziona că intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 al. 3 coroborat cu art. 44 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000.
Față de cele mai sus reținute, instanța în temeiul art. 77 alin 2, art. 20 alin 1 lit. a și art. 43 alin 1 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu art. 2 din OUG nr. 4/2005, a apreciat întemeiată prezenta contestație, pe care a admis-o și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 80155/01.10.2008, emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimatei să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 21 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 23.01.2006, sens în care s-a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, în favoarea contestatorului.
În ceea ce privește data de 23.01.2006, de la care s-a dispus acordarea retroactivă a drepturilor de pensie, aceasta reprezintă limita până la care în speță operează termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea acesteia în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că prin sentința atacată s-a strecurat o greșeală materială, în sensul că instanța de fond dispune anularea deciziei de pensionare nr. 80155/01.10.2008, cu valorificarea unui stagiu de cotizare de 21 de ani și acordarea dreptului începând cu data de 23.01.2006, prin decizia anulată, făcându-se aplicarea dispozițiilor OUG. nr.100/2008, pentru asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și II de muncă.
Recurenta susține că, drepturile la pensie stabilite prin această decizie se acordă începând cu data de 01.10.2008, astfel că acordarea drepturilor la pensie restante, începând cu 23.01.2006 nu are nici un suport legal, deoarece dispozițiile OUG. nr. 100/2008 nu prevăd acordarea retroactivă a acestor drepturi, ultima decizie de recalculare a pensiei fiind cea emisă la 29.09.2005.
Pe de altă parte s-a susținut că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, deoarece a reținut că stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei, nu este cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
De asemenea s-a susținut că instanța de fond prin soluția adoptată a încălcat principiul neretroactivității legii civile și a făcut o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ.
Prin scriptul depus la fila 7 recurs, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Intimatul - reclamant a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă și munca depusă, prin decizia nr. 80155/31.08.1982, fiind pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Din dosarul de pensie al intimatei rezultă că aceasta a desfășurat activitate în subteran o perioadă de 18 ani și 8 luni, restul activității de 16 ani, 9 luni și 6 zile, fiind în cadrată în grupa a III-a de muncă.
Sigur că la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că, pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea 19/2000.
Este cert că intimatului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din același act normativ, consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii 19/2000, ceea ce ar contraveni Constituției ce proclamă egalitatea de tratament cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar ajunge la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legii, ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Nu este vorba nici de retroactivitatea legii, cum invocă recurenta, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin Decizia nr. 40/2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004, decizie care de la data publicării sale în Monitorul Oficial (20 mai 2009) este obligatorie pentru instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentului s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20, 21 ori 25 de ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea.
În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit, respectiv fostele grupe I sau II de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, se apreciază că la data introducerii acțiunii (29.01.2009), anterioară publicării deciziei nr. 40/2008, reclamantul avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins.
Respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte, tratarea diferită a reclamantului, fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantului, li s- recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Satul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-au aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de a altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantului, ar echivala cu o lipsire a acestuia de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acestuia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 din Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14.
Cum, potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea de Apel Oradea apreciază că-n mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a stabilit acestuia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000, coroborat cu dispozițiile din Convenție, la care s-a făcut referire mai sus.
Este însă fondată critica referitoare la eroarea materială privind decizia anulată de către instanța de fond.
Prin decizia nr. 80155/01.10.2008, s-a făcut într-adevăr aplicarea dispozițiilor nr.OUG 100/2008.
Întrucât, este inadmisibilă cumularea stagiului complet de cotizare special cu acordarea beneficiilor stabilite de OUG. nr. 100/2008 și Legea nr. 218/2008 pentru persoane ce au desfășurat activitate în condiții speciale ori grupele de muncă I și II, cum este cazul reclamantului, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al. (1), combinat cu art. 296, 316 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în parte sentința civilă nr. 757/13.05.2009 a Tribunalului Bihor în sensul că va păstra dispoziția de anulare a ultimei decizii emise de recurentă la data de 01.10.2008, prin care s-a făcut aplicarea prevederilor OUG. nr. 100/2008 și va dispune recalcularea pensiei petentului conform deciziei nr. 80155 emisă la 29.09.2005, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 21 ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 23.01.2006 (pe ultimii 3 ani) și pentru viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din Vadu, nr. 655, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 757 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte.
Dispune recalcularea pensiei cuvenite petentului, conform Deciziei 80155, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 21 ani, în loc de 30 ani, începând cu 23.01.2006 și pentru viitor.
Menține dispoziția privind anularea Deciziei de pensionare 80115/01.2008 emisă în baza OUG. 100/2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /30.12.2009
Jud.fond. - C,
Dact./04.01.2010
Ex.2
2 com./07.01.2010
recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, intimatul contestator din Vadu, nr. 655, jud.Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
