Drepturi salariale (banesti). Sentința 19/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR.19
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Gabriel
Asistenți judiciari: -
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, -I, - și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte,-, județ P, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, ambele cu sediul în B,-, județ B, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județ P, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3 și Curtea de Apel București, cu sediul în B,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul Tribunalul Prahovaa depus la dosar o cerere prin care se solicită comunicarea unui exemplar al cererii de chemare în judecată, iar din partea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a depus la dosar punct de vedere.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea Tribunalului Prahova de a-i comunicată o copie a cererii de chemare în judecată, întrucât i-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 75 din dosar, acest pârât depunând și întâmpinare, iar față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA:
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanții, -I, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul București și Curtea de Apel București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic, asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art.21 din OG nr.137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate, potrivit OG nr.9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au solicitat citarea obligatorie, ca parte în proces, și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art.27 alin.3 din OG nr.137/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt judecători în cadrul Judecătoriei Vălenii d e M, iar potrivit adresei nr.42140,42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, în urma solicitării unor informații de interes public de Asociația judecătorilor din Oltenia, în perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine, expres enumerate.
Au mai susținut reclamanții că potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C/19.05.2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare, iar sumele constituie în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
De asemenea, s-a arătat că repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite și deși potrivit normelor interne atât magistrații, cât și personalul asimilat acestora au drepturi egale în privința repartizării de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.
Astfel, s-a arătat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia, iar sumele sunt mult mai mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției, prin normele indicate, prin care s-au acordat sume uriașe, cu titlu de stimulente.
Totodată, s-a învederat că deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, nu se poate reține existența unui drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea premiilor și stimulentelor, acesta este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 Codul muncii.
Se susține, în continuare, că pârâtul Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție în mod exclusiv celor asimilați magistraților, salarizați ca și cei din urmă, dar stimulați în mod discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și nici nu se poate invoca activitatea de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu există niciun rezultat concret și eficient în acest sens, iar, în plus, consilierii juridici implicați în elaborarea acestor proiecte sunt plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților.
Mai arată reclamanții că potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, invocându-se și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 1.04.2005.
De asemenea, se susține că potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației creată prin discriminare, potrivit dreptului comun și că s-a solicitat reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, având în vedere deprecierea valorii banilor, dobânda legală cerută reprezentând folosul ce putea fi obținut din investirea acelor sume.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea acțiunii, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu se poate reține încălcarea disp.OG nr.137/2000 și a celor constituționale, în condițiile în care nu există un drept de a fi premiat, Legea nr.146/1997 prevăzând numai, la art.25 alin.2, modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
S-a mai arătat că spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, ce au fost indicați, iar în Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite, criteriile avute în vedere la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997.
Totodată, s-a susținut că potrivit Ordinelor Ministrului Justiției menționate de reclamanți, stimulentele salariale nu au avut drept beneficiar un grup profesional distinct, respectiv personalul asimilat magistraților, ci acestea au fost acordate punctual, unor anumite persoane sau unui grup de persoane care nu făcea parte în mod necesar din categoria personalului asimilat.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație, la data plății și la plata dobânzii legale, s-a susținut că în raport de disp.art.1088 Cod civil, creditorii unei obligații având ca obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, din ziua cererii de chemare în judecată, însă în condițiile în care nu există un drept prevăzut de lege, de a fi premiat, pârâtul nu poate fi obligat nici la plata dobânzii legale.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Ploieștia solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă, arătând că nu există un drept al personalului din sistemul justiției la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută Ministerului Justiției de a acorda premii sau stimulente doar anumiți beneficiari, iar posibilitatea de a premia numai anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca un abuz sau ca o discriminare.
Și pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă, susținând că din interpretarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire, rezultă că acordarea și repartizarea stimulentelor personalului din sistemul justiției este lăsată de legiuitor la latitudinea Ministerului d e Justiție, ordonatorul principal de credite.
Deși legal citați cu această mențiune, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, depunându-se la dosar de către reclamanți, în copie, o serie de înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În baza unor ordine ale Ministrului Justiției, enumerate de reclamanți prin acțiune, în perioada 2006-2008 au fost acordate stimulente individuale, în sume diferite, personalului din Ministerul Justiției, printre care și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din minister, categorie care are, potrivit dispozițiilor Legii nr.303 /2004, pe perioada îndeplinirii funcției, aceleași drepturi și îndatoriri cu acelea ale judecătorilor ce au formulat prezenta acțiune.
Aceste ordine au fost emise în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ce prevede numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, cu privire la care s-a statuat că urmează a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției.
Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006, prin acesta fiind stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1997, personalului din justiție, în acest sens art.3 dispunând că "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători sunt:
a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciază, în principal, în raport de: numărul de dosare rulate, numărul de hotărâri pronunțate și numărul de ședințe la care au participat; complexitatea cauzelor soluționate;operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor;
b)lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;
c)aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judecătorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregătirea în domeniul tehnologiei informației etc)."
Același ordin prevede și principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal, acestea fiind: )complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; b)operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;c) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului.
În cuprinsul ordinului se stipulează că ordonatorii secundari și terțiari de credite-cărora li se repartizează, de către ordonatorul principal de credite, sume destinate stimulării personalului- pot stabili, pe lângă criteriile prevăzute mai sus, și alte criterii obiective de repartizare individuală a stimulentelor, care se aplică numai după aprobarea lor de către colegiul de conducere al instanței respective.
Potrivit art.3 alin.4 din ordin, Ministrul Justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit, în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (4) fiind avute în vedere, potrivit alin.5 al art.3, natura activităților, importanța acestora pentru promovarea și realizarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, inclusiv a celor cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar, modul de realizare a activităților în termenele stabilite.
Așadar, acordarea stimulentelor depinde de o multitudine de factori, printre care se află, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
Față de această reglementare, ce consacră nu un drept, ci doar o vocație la acordarea de stimulente, raportat la anumite criterii, mai sus-enumerate, prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor Codului Muncii invocate de reclamanți și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat", ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Neexistând o dispoziție legală care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției, nu se poate vorbi nici de o încălcare a Protocolului nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acesta consacrând interzicerea generală a discriminării cu referire laexercitarea oricărui drept prevăzut de lege.
Din aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea disp.art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind interzicerea discriminării, ce consacră dreptul la tratament egal, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În consecință, ar putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, în același sens fiind și dispozițiile art.2 alin (1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, ce prevăd că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Raportat la reglementarea legală, din examinarea ordinelor aflate la dosarul cauzei se poate constata că nu tot personalul asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției a beneficiat de aceleași sume acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate anterior.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, motiv pentru care urmează aor espinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -I, - și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte,-, județ P, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, ambele cu sediul în B,-, județ B, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județ P, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3 și Curtea de Apel București, cu sediul în B,-.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
Președinte Judecător
--- - - -
Asistenți judiciari
- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2009-01-27
/FA
16 ex.
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Gabriel
