Drepturi salariale (banesti). Decizia 191/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 191
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 3751/PI/20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei intimate, și reclamantul recurent personal.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reclamantul recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii pentru motivele expuse în scris în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 3751/20 noiembrie 2008 Tribunalului Timișs -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat prin acordul părților, ca urmare a consimțământului reclamantului exprimat în scris, prin semnarea actului adițional nr. -/TM la data de 21 mai 2008, la contractul individual de muncă nr. 1621 înregistrat la data de 1.06.1995, așa încât data încetării raporturilor de muncă a fost convenită la data de 31 mai 2008, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 2 și 8 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, arătând că judecătoarea nu a luat parte la dezbaterile în fond, nefiind prezentă în sală la niciunul din termenele de judecată, iar în ce privește motivul de recurs prevăzut la pct. 8 al art. 304, arătat că deși a cerut obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciile materiale și morale cauzate prin forțarea sa prin metode nelegale și imorale de a consimți la desfacerea contractului de muncă prin acordul părților, instanța a cercetat validitatea consimțământului său, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Mai mult, la termenul din 23 octombrie 2008, nu i s-a încuviințat proba cu martori, fiind lipsit de posibilitatea de a proba susținerile din acțiune, dorind să probeze că acest consimțământ a fost obținut prin metode nelegale și imorale, fiind supus progresiv unor măsuri și acte de hărțuire, discriminare, intimidare, defăimare și umilire, iar toate presiunile psihice exercitate asupra sa l-au adus în situația de a face o cădere psihică, fiind în tratament medicamentos.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate, Curtea constată recursul nefondat.
În speță, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat prin acordul părților, ca urmare a consimțământului său, exprimat în scris. Urmare a acestei situații, prin dispoziția nr. -/TM din 29 mai 2008, SC SA a dispus încetarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
Susținerile recurentului că a fost determinat prin mijloace imorale de a consimți la desfacerea contractul de muncă prin acordul părților, nu pot fi reținute, căci într-o astfel de situație, legislația în vigoare prevede anumite căi procesuale pentru a apăra salariatul de măsurile abuzive unilaterale ale angajatorului, reclamantul având posibilitatea de a se adresa instanțele judecătorești, contestând eventuala măsură abuzivă luată împotriva sa.
Ori, din analiza actului adițional nr. -/TM din 29 mai 2008, la contractul individual de muncă nr. 1621 înregistrat la data de 1 iunie 1995 (depus la dosar), rezultă clar voința reclamantului de încetare a raporturilor de muncă la unitatea pârâtă.
Acest act juridic prin care părțile au înțeles să pună capăt raportului de muncă, îndeplinește condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic, întrunind cerințele art. 948 din Codul civil, consimțământul ambelor părți fiind serios și explicit, excluzând orice echivoc.
În consecință, recurentul nu mai poate invoca ulterior, după de a semnat această "convenție" de încetare a contractului prin acordul părților, fără nicio obiecție, vicierea consimțământului său, constând în presiunile psihice exercitate asupra sa.
Cât privește criticile sale referitoare la neacordarea daunelor morale solicitate, cererea sa nu este justificată, având în vedere temeiul de drept reținut pentru încetarea raporturilor sale de muncă, o astfel de cerere justificându-se, eventual, în situația unei desfaceri nelegale a contractului individual de muncă.
În lipsa unor probe din care să rezulte că judecata cauzei s-a făcut de un complet nelegal constituit, mai precis în lipsa unuia din membrii unui complet de judecată, Curtea nu poate reține nici incidența motivului de recurs invocat de recurent și prevăzut la pct. 2 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 3751/PI/20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.02. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./16.02. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
