Drepturi salariale (banesti). Decizia 192/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă, reprezentată prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva sentinței civile nr. 1595/5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Școala generală nr. 6 A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta-recurentă, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și adresa nr. 29/21.01.2010 eliberată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că, prin sentința civilă nr. 1595/5.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, reprezentată prin Sindicatul Democratic Învățământ A împotriva pârâtei Școala generală nr. 6 A, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 9.252 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite pentru perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009, la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neacordate, începând cu data de 1.10.2009 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și la consemnarea în carnetul de muncă și în celelalte evidențe salariale a modificărilor salariale solicitate de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta ocupă funcția de director al pârâtei Școala Generală nr. 6 A, conform contractului de management nr. 238/26.01.2007, fiind încadrată și ca profesor, potrivit contractului individual de muncă nr. 3148/28.11.2000, beneficiind de sporurile de zonă, vechime și conducere.
Instanța a constatat că, potrivit art. II lit. b din Legea nr. 349/2004, "pentru asigurarea aplicării corecte a principiilor noului sistem de finanțare și administrare a unităților de învățământ în întregul sistem de învățământ preuniversitar de stat, prevederile prezentei legi se vor aplica, gradual, eșalonat, în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, după cum urmează: b) sistemul de salarizare și stimulare a personalului didactic și de conducere prevăzut în prezenta lege se aplică în unitățile de învățământ-pilot, în limita fondurilor publice aprobate și de care dispun prin veniturile proprii, și cu îndeplinirea tuturor prevederilor cerute de Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la finanțarea și administrarea unităților de învățământ", astfel încât majorarea salariilor nu se poate face dacă nu se aprobă fonduri pentru aceste majorări.
Potrivit art. 7 al. 3 din Legea nr. 84/1995, republicată, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, iar fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
Prin urmare, dacă nu sunt prevăzute fonduri de la bugetul de stat și de la bugetele locale pentru majorările salariale solicitate de reclamantă, aceste majorări nu pot fi acordate, deoarece ele nu se acordă necondiționat și în mod obligatoriu, ci doar condiționat de alocarea fondurilor în acest scop, conform art.II lit.b din Legea nr. 349/2004 coroborat cu art. 7 al. 3 din Legea nr. 84/1995, republicată.
Art. 51 al.11 din Legea nr. 128/1997, cu modificările ulterioare, prevede că: "remunerarea directorului unității de învățământ este asigurată printr-un salariu de bază, al cărui cuantum se stabilește în condițiile alin. (1), la care se adaugă o indemnizație de conducere de până la 50%". Această indemnizație însă nu se stabilește aleatoriu și necondiționat, ci de către inspectoratul școlar, cu avizul consiliului de administrație al școlii, în funcție de numărul de elevi, numărul de clase, volumul și gradul de complexitate ale activității desfășurate de unitatea de învățământ și de performanțele manageriale ale acestor directori, pe baza unor criterii formulate în metodologia de numire și salarizare a directorilor unităților de învățământ, elaborată de către Ministerul Educației și Cercetării și aprobată prin hotărâre a Guvernului, conform al. 61 din același articol.
Conform alin. 62al aceluiași articol "veniturile salariale și extrasalariale ale directorilor și directorilor adjuncți, precum și salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ privat se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanțatoare și persoana în cauză, cu avizul consiliului de administrație al unității școlare". Așadar, aceste venituri nu sunt stabilite în mod obligatoriu, ci prin negociere între persoana juridică finanțatoare și reclamantă, iar existența unei negocieri, care să confirme salariul solicitat de reclamantă, nu s-a dovedit în cauză.
Art. 51 al. 51din Legea nr. 128/1997, cu modificările ulterioare, dispune că: "nivelul indemnizațiilor directorului și directorului adjunct, prevăzute la alin. (1^1) și (2), se înscrie în contractul de management educațional și poate fi revizuit anual, în funcție de modificările volumului și gradului de complexitate ale activității și de performanțele individuale manageriale". În speță, cu toate că reclamanta are încheiat un contract de management, acesta nu prevede indemnizația de care beneficiază reclamanta, astfel încât acesta nu poate solicita majorarea unei indemnizații care nu i-a fost stabilită prin contract.
Conform art. 51 alin. 11din Legea nr. 128/1997, cu modificările ulterioare, indemnizația de conducere care se acordă directorului este de "până la 50%" și nu în procent fix de 50%, astfel încât nu este obligatoriu ca ea să fie de 50%, ci poate fi mai mică.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că salariul de bază nu i-a fost calculat conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 cu modificările ulterioare, au fost apreciate de către prima instanță ca neîntemeiate, deoarece acest articol trebuie interpretat prin prisma dispozițiilor art.II lit.b din Legea nr.349/2004, care este legea de modificare și completare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și prin care s-au introdus modificările art. 51 din lege, și care prevede că aceste majorări salariale se aplică în unitățile de învățământ-pilot și se pot acorda numai în limita fondurilor publice aprobate. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că aceste fonduri publice există și au fost aprobate.
Instanța nu a ținut seama de poziția pârâtei, exprimată prin întâmpinare și prin care este de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, deoarece întâmpinarea a fost semnată chiar de reclamantă, care este director al unității școlare pârâte.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta nu a căzut în pretenții.
Reclamanta a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1595/5.11.2009 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor legale invocate ca temei de drept al acțiunii.
Recurenta susține că din coroborarea dispozițiilor legale care reglementează salarizarea personalului didactic, respectiv a prevederilor art. 20 alin. 1, art. 48 alin. 1, art. 51 alin. 1 și alin. 11din Legea nr. 128/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 349/2004, rezultă că salariul de bază ce i se cuvenea, începând cu 01.01.2008, este cel reglementat de art. 51 alin. 1 și alin. 11din Legea nr. 128/1997 respectiv cel calculat prin adăugarea la nivelul maxim al funcției didactice deținute (educatoare, învățător, institutor, profesor cu gradul I și vechime de peste 40 de ani) a unei indemnizații de conducere de până la 50%, întrucât, raportat la prevederile art. II din Legea nr. 349/2004, sistemul de salarizare prevăzut de dispozițiile legale citate anterior se generalizează după data de 31.12.2007.
Totodată, învederează că, față de prevederile art. 287 din Codul muncii, prima instanță în mod greșit a respins acțiunea reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței fondurilor publice și dacă ele au fost aprobate.
Instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la indemnizația de conducere care se acordă directorului, cu toate că reclamanta nu a solicitat, în sensul că nu este obligatoriu ca ea să fie de 50%, putând fi și mai mică.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Recurenta a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt și de drept invocare în cuprinsul cererii de recurs și adresa nr. 29/21.01.2010 a Federației Sindicatelor Libere din Învățământ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea pendinte, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite, conform art. 51 alin. 11din Legea nr. 128/1997, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 349/2004, cu începere de la 1 ianuarie 2008 și până la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin art. 1 pct.20 din Legea nr. 349/2004, dispozițiile art. 51 au fost completate cu alin. 11, conform căruia "remunerarea directorului unității de învățământ este asigurată printr-un salariu de bază, al cărui cuantum se stabilește în condițiile alin. (1), la care se adaugă o indemnizație de conducere de până la 50%".
Totodată, prin art. 1 pct.24 și pct.25 din Legea nr. 349/2004, dispozițiile art. 51 au fost completate cu alin. 51și alin. 61, potrivit cărora: "nivelul indemnizațiilor directorului și directorului adjunct, prevăzute la alin. (11) și (2), se înscrie în contractul de management educațional și poate fi revizuit anual, în funcție de modificările volumului și gradului de complexitate ale activității și de performanțele individuale manageriale", fiind stabilit "de către inspectoratul școlar, cu avizul consiliului de administrație al școlii, în funcție de numărul de elevi, numărul de clase, volumul și gradul de complexitate ale activității desfășurate de unitatea de învățământ și de performanțele manageriale ale acestora", iar "criteriile pe baza cărora se stabilește mărimea acestor indemnizații sunt formulate în metodologia de numire și salarizare a directorilor unităților de învățământ, elaborată de către Ministerul Educației și Cercetării, aprobată prin hotărâre a Guvernului".
Art.2 din Legea nr. 349/2004, dispune că: "pentru asigurarea aplicării corecte a principiilor noului sistem de finanțare și administrare a unităților de învățământ în întregul sistem de învățământ preuniversitar de stat, prevederile prezentei legi se vor aplica, gradual, eșalonat, în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, după cum urmează:
a) începând cu 1 ianuarie 2005, unitățile de învățământ din județele-pilot stabilite prin hotărâre a Guvernului trec la aplicarea noului sistem de finanțare, administrare și salarizare a personalului, cu condiția îndeplinirii integrale a prevederilor art. 7 și art.145 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) sistemul de salarizare și stimulare a personalului didactic și de conducere prevăzut în prezenta lege se aplică în unitățile de învățământ-pilot, în limita fondurilor publice aprobate și de care dispun prin veniturile proprii, și cu îndeplinirea tuturor prevederilor cerute de Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la finanțarea și administrarea unităților de învățământ".
Școala generală nr. 6 A, a cărei director este reclamanta are sediul în județul A, iar județul A nu s-a aflat între județele pilot, stabilite prin hotărâre a Guvernului, care au trecut la aplicarea noului sistem de finanțare, administrare și salarizare a personalului didactic și de conducere prevăzut în Legea nr. 349/2004.
În mod greșit se susține de către reclamanta-recurentă, invocându-se și adresa nr. 29/21.01.2010 a Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, care nu are forță obligatorie pentru instanță, că dispozițiile art. 2 din Legea nr. 349/2004 trebuie interpretate în sensul că după data de 31 decembrie 2007 se vor extinde prevederile art. 51 alin. 11din Legea nr. 128/1997 și la celelalte județe, în condițiile în care nu există un text legal în acest sens.
De altfel, după data de 1 ianuarie 2010 pretențiile reclamantei apar ca nefondate prin raportare la prevederile art.48 alin.1 pct.40 coroborate cu cele ale art.47 ale Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care abrogă dispozițiile art.51 alin.1, alin.2, alin.4, alin.5 și alin.7 ale Legii nr.128/1997.
În mod corect a reținut instanța de fond că, raportat la prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 349/2004, dispozițiile legale invocate de către reclamantă pot fi aplicate doar dacă se alocă fonduri în acest scop, fără a imputa reclamantei că nu a făcut dovada existenței fondurilor publice și a aprobării acestora, astfel încât nu au fost încălcare prevederile art. 287 din Codul muncii.
Reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata sumei de 9.252 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite pentru perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009, diferență calculată prin luare în considerare a unei indemnizații de conducere în procent de 50%, astfel încât susținerea recurentei că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv cu privire la cuantumul indemnizației de conducere, nu este fondată, întrucât instanța trebuia să analizeze nivelul acestei indemnizații în condițiile în care art. 51 alin. 11din Legea nr. 128/1997 prevede că salariul directorului unității de învățământ se calculează prin adăugarea la nivelul maxim al funcției didactice deținute (educatoare, învățător, institutor, profesor cu gradul I și vechime de peste 40 de ani) a unei indemnizații de conducere de până la 50%.
Prin urmare, în speță, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă sau vreun alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate.
Având în vedere cele expuse anterior și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei și va menține hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
Întrucât recurenta a căzut în pretenții, în baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta-recurentă, reprezentată prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva sentinței civile nr. 1595/5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Școala generală nr. 6
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /19.02. 2010
Tehnored.: M/ 4 ex./19.02 2010
Prim inst.: și
Emis 2 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
