Drepturi salariale (banesti). Decizia 1976/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1976
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B, - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1196 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea recurentei-pârâte s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, confirmarea de primire a plicului prin care a fost transmis recursul către Tribunalul Dâmbovița, împuternicirea avocațială nr.-/2008 a Societății civile de avocați, și asociații, înscrisuri în copie, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr-, sentința civilă nr.1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, sentința civilă nr.637 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, dovada de comunicare a hotărârii civile nr.1699 din 03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr-- în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Tribunalul București în dosarul nr- - în dublu exemplar, dovada de comunicare hotărârii civile nr.1699/03.10.2007 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.1697 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, sentința civilă nr.1671 din 9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, raport de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, punctul de vedere al expertului contabil referitor la situația primelor de Paște și de C, anexa 1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa nre.1090/22.02.2008 a B, actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul și înregistrat la. B sub nr.1090/22.02.2008, anexa 1 la., anexa 2 la., raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de Societatea comercială SRL, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- - în dublu exemplar.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 6171 lei, ce reprezintă drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate de pârâtă pe perioada 2004 - 2005 și reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte și trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, pe perioada indicată în cererea de chemare în judecată, drepturi ce nu i-au fost acordate.
La termenul de judecată din 05.06.2008, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, s-au conexat la dosarul nr- dosarele privind pe reclamanții, G, G, înregistrate tot pe rolul Tribunalului Dâmbovița, aceștia solicitând drepturi salariale de aceeași natură de la pârâta SC SA, pe perioadele indicate în cuprinsul acțiunilor respective.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
A mai susținut pârâta că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1196 din 3.07.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâta și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004 respingând cererea reclamantului pentru această perioadă.
Prin aceeași sentință, au fost admise acțiunile conexate formulate de reclamanți, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamanți primelor de Paște și C 2005-2007, calculate conform art 168 alin. 1 din aplicabil potrivit perioadei lucrate de fiecare reclamant, reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. Totodată, a fost obligată pârâta la câte 250 lei cheltuieli de judecată către reclamanții G, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată,că întrucât pârâta, în întâmpinare, a susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
De asemenea, s-a arătat că de vreme ce pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Referitor la excepția prescriptiei dreptului la acțiune pentru anul 2004, față de reclamantul, excepție invocată din oficiu de instanță la termenul din 3.07.2008, tribunalul a admis-o având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 22.01.2008, iar drepturile salariale pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art 283 alin. 1, lit. c din Codul muncii, astfel încât a fost respinsă cererea reclamantului pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora, iar potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
S-a mai reținut că în CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paște pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Aceeași concluzie, a reținut instanța, reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu a fost luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
S-a arătat, de asemenea, că pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2005 -2007 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulată notă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA, aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii depunându-se la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate de diferite instanțe din țară în spețe similare, alte înscrisuri, în copie.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Intimații-reclamanți au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, 2007 salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimaților-reclamanți la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamanților pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor poate fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimaților ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2005 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariile de bază al reclamanților pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005, 2006, 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2005-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, potrivit dispozitivului sentinței, recurenta a fost obligată să plătească intimaților primele de Paște și C, 2005-2007, calculate conform art.168 alin.1 din CCM- ce se referă la salariul de bază mediu pe societate, aplicabil potrivit perioadei lucrate de fiecare reclamant,reactualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, având domiciliul ales în B, - -, nr.4-8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1196 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-10-31
2 ex.
/FA/
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
