Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1978/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1978
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimatul Grup Școlar de Transporturi Auto, cu sediul în Târgoviște, str.-.- -, nr.12, județul D, împotriva sentinței civile nr.1128 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.6 A,.24, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-intimat Grup Școlar Transporturi Auto Târgoviște, consilier juridic, lipsind intimatul-contestator -.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic pentru recurentul-intimat Grup Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, depune la dosar calendarul mișcării personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2008 - 2009, la fila 8 este precizată activitatea pentru perioada 17 23 iunie 2008, din care rezultă că unitatea a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanță și a-și formula apărările. Declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentului-pârât că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-intimat Grup Școlar Transporturi Auto Târgoviște, consilier juridic, solicită admiterea recursului în baza art.304 pct.3 Cod procedură civilă, așa cum a fost formulat.
Prin soluția atacată prima instanță a anulat hotărârea nr.4/23.04.2007 a Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar al județului D, dar acesta nu a fost parte în dosar.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre judecarea, potrivit motivelor de recurs detaliate în scris.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 4 mai 2007, sub numărul - pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul - formulat, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, contestație împotriva hotărârii nr. 4/23.04.2007 Colegiului de disciplină din cadrul Inspectoratului Școlar Județean prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 390/2007 emisă de intimat solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea sancțiunii primită de contestator.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 390/2007 a fost sancționat cu "observație scrisă" de către directorul Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, sancțiune prevăzută de art. 116 lit. din Legea nr. 128/1997, măsura luată împotriva acestuia fiind nelegală și netemeinică.
A mai susținut contestatorul că nu a încălcat prevederile art. 115 din Legea nr. 128/1997, la care s-a făcut trimitere, în realitate contestatorul demonstrând că profesorul de serviciu din ziua de 16.01.2007 nu și- făcut datoria până la capăt plecând mai devreme de ora 20, iar mențiunile contestatorului din caietul de procese verbale din acea zi și după o săptămână, privitoare la neefectuarea unor ore de către anumiți profesori, nu au avut niciun efect întrucât le-au fost plătite orele.
S- mai arătat de către contestator că în mod eronat s-a reținut de către Consiliul de disciplină că acesta a tăiat orele unor profesori în condițiile în care contestatorul a fost singurul profesor căruia i s-au reținut banii pentru ora neefectuată din motive obiective, fiind înscris în acea zi în audiență la Ministerul Educației și Cercetării, motiv pentru care nu a putut ajunge la prima oră de dirigenție, fiind însă singurul profesor care efectuat ultima oră, de la 19 la 20.
De asemenea, s-a învederat că directorul unității școlare a lucrat preferențial, abuziv, discriminatoriu, încălcând dreptul contestatorului la tratament egal și șanse egale, iar în luna martie 2007 venit comisie complexă de control, formată din cinci inspectori generali din minister, care au descoperit toate aceste fapte reprobabile obligându-l în aceeași zi pe director să-și depună demisia.
Totodată, contestatorul arătat că a urmat calea legală de contestare sancțiunii, însă Inspectoratul Școlar nu a luat în considerare probele administrate de contestator, care a fost sancționat pe nedrept.
Intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște formulat întâmpinare(filele 31-32) susținând că petentul s-a adresat Colegiului de disciplină, a cărui hotărâre, potrivit art. 22 din Regulamentul privind componența, organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului de Disciplină de pe lângă Inspectoratul școlar este definitivă, iar sancțiunea aplicată este întemeiată întrucât petentul recunoscut în fața Colegiului de Disciplină și prin declarația scrisă că tăiat din condică orele efectuate de patru profesori.
S- solicitat a se constata că hotărârea Colegiului de Disciplină este întemeiată și respingerea contestației ca neîntemeiată susținându-se și faptul că petentul nu introdus contestație în termen de 30 de zile la Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei nr. 390/27.02.2007.
Prin încheierea din 8.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița -Secția civilă, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, s-a dispus transpunerea cauzei la Secția contencios administrativ aceluiași tribunal, conform art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, reținându-se că prin acțiune s- contestat Hotărârea nr. 4 /23.04.2007 Colegiului de Disciplină din cadrul D, hotărâre care reprezintă un act administrativ conform Legii nr. 554/2004.
În fața instanței de contencios administrativ, la termenul din 16.07.2007, instanța a dispus citarea în cauză Inspectoratului Școlar Județean D, în calitate de pârât, pe motiv că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât este contestată hotărâre a Colegiului de Disciplină din cadrul
La termenul din 17.09.2007 contestatorul a depus la dosar precizări cu privire la cererea formulată prin care arătat că solicită atât anularea sancțiunii aplicate de Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște prin decizia nr. 390/2007, cât și soluția de menținere a acesteia prin hotărârea nr. 4/2007 Colegiului de Disciplină al D, învederând că urmat toate etapele prevăzute de art. 122 alin 2 și 5 din Legea nr. 128/1997, iar sancțiunea i-a fost aplicată de către fostul director, care a dorit să se răzbune întrucât contestatorul a luat atitudine față de abuzurile acestuia.
Prin încheierea din 17.09.2007 s-a dispus, în temeiul art. 99 alin. 2 teza a II din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei spre soluționare secției civile - completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Dâmbovița, la completul următor, întrucât nu există un complet similar care judecă în aceeași zi.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța apreciat că aparține completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale din cadrul Secției civile competența materială de soluționare a cererii întrucât obiectul cererii îl reprezintă în principal anularea deciziei nr. 390/2007 de sancționare disciplinară a contestatorului și în subsidiar, hotărârea Colegiului de Disciplină nr. 4/23.04.2007 din cadrul, litigiul soluționându-se conform procedurii speciale prevăzută de art. 122 din Legea 128/1997, care nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, fost avut în vedere și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la care s-a făcut trimitere, precum și dispozițiile art. 6 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care stipulează că prevederile acestei legi nu se aplică personalului didactic.
La termenul din 5.10.2007 intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar prin sentința civilă nr. 919/5 octombrie 2007 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția tardivității invocată de intimat, respingând contestația ca tardiv formulată.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță reținut că prin decizia nr. 390/27.02.2007 emisă de intimat s-a aplicat contestatorului sancțiunea "observație scrisă", conform prevederilor art. 115-120 din Legea nr. 128 /1997, iar Colegiul de Disciplină de pe lângă D, prin Hotărârea nr. 4/23.04.2007, a respins contestația formulată reținând că acesta a efectuat înscrieri în condica de prezență referitoare la activitatea unor profesori din aceeași unitate de învățământ.
S- mai argumentat că decizia de sancționare fost comunicată contestatorului la data de 28.02.2007, iar potrivit art. 268 alin. 1 pct. 5 din Codul muncii, decizia putea fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, fiind vorba de un termen prevăzut imperativ de lege, care este un termen de decădere.
Prin urmare, a reținut prima instanță, contestația adresată instanței de drept comun învestită cu soluționarea conflictelor de muncă trebuie formulată în termen de 30 de zile calendaristice, care începe să curgă de la data comunicării deciziei de sancționare, indiferent dacă partea optat și pentru calea de atac împotriva deciziei la un organ administrativ jurisdicțional, dacă a renunțat la aceasta în timpul soluționării litigiului sau după soluționare, potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s- arătat că alegerea eronată a unei căi de jurisdicție nu poate constitui o cauză de repunere în termen conform art. 103 Cod proc.civilă, considerente în raport de care instanța a admis excepția tardivității, respingând contestația ca tardiv formulată.
Împotriva sentinței primei instanțe contestatorul a declarat în termen legal recurs, criticând- ca nelegală.
El a arătat că obiectul conflictului s- referit la decizia de sancționare nr. 390 /27.02.2007 dată de Grupul Școlar de Transporturi Auto D, care s- soluționat conform procedurii prevăzută de codul muncii și deși instanța a reținut că în raport de art. 268 alin. 1 pct. 5 din Codul muncii contestația este tardiv formulată, nu a avut în vedere și celelalte dispoziții, prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a, c, d, e și din același cod, care prevăd că în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu anumite mențiuni la care s- făcut trimitere, printre care și termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care poate fi contestată sancțiunea.
În plus, a mai arătat că deși intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște nu a respectat prevederile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, încălcându- drepturile, instanța nu s- pronunțat asupra acestor prevederi legale.
Nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. d, e și a dus și la alegerea căii de atac a deciziei nr. 390/2007, contestatorul ghidându-se inițial după Legea nr. 128/1997 - art. 122 alin. 2 și 5 și nu după Codul muncii.
Prin urmare, în mod legal trebuiau respectate și dispozițiile art. 268 alin.2 din Codul munciia căror încălcare atrage sancționarea deciziei cu nulitatea absolută.
S- solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la secția de contencios administrativ, iar în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond anularea deciziei de sancționare, depunându-se la dosar și concluzii scrise, precum și un set de înscrisuri în copie.
Intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște a formulat întâmpinare cu privire la recursul contestatorului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat(filele 12-13).
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că recursul este fondat, reținând în esență că prin decizia nr. 390/27.02.2007 emisă de directorul Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, recurentul a fost sancționat cu "observație scrisă", având în vedere, printre altele, prevederile art. 115-120 din Statutul personalului didactic și hotărârea Consiliului Profesoral al Grupului Școlar respectiv din data de 26.02.2007.
În decizia de sancționare nu se prevede nici termenul și nici instanța competentă să soluționeze contestația împotriva acesteia.
Potrivit art. 122 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, persoana sancționată are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar, pentru sancțiunile prevăzute la art. 116 lit.a-c - cum este și sancțiunea cu "observație scrisă" aplicată recurentului-contestator, prevăzută de art. 116 lit.a din lege - și la Colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării pentru sancțiunile prevăzute la art. 116 lit.e-
Textul art. 122 alin.2 din Legea nr. 128/1997 reglementează o procedură administrativ jurisdicțională de soluționare a contestației împotriva deciziei de sancționare, procedură pe care a urmat-o și recurentul, ce s-a adresat în termen legal cu contestație la Colegiul de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar D care prin hotărârea nr. 4/23.04.2007, a respins contestația recurentului.
Nemulțumit de soluția pronunțată prin hotărârea respectivă, recurentul a promovat prezenta contestație în instanță înregistrată la data de 4 mai 2007, înăuntrul unui termen de 15 zile de la data cunoașterii hotărârii adoptate de Colegiul de disciplină al Inspectoratului Școlar D, hotărâre care poate fi atacată în instanța de judecată în temeiul dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție.
Jurisdicțiile administrative sunt facultative și gratuite conform art. 21 alin.4 din Constituție, caracterul facultativ al acestor jurisdicții permițând celui îndreptățit să se adreseze fie organului administrativ jurisdicțional, fie direct instanței de judecată, în acest din urmă caz fiind aplicabil termenul de 30 zile de la comunicarea deciziei de sancționare, în care putea fi atacată respectiva decizie de către recurent, potrivit art. 268 alin.5 din codul muncii.
Chiar și dispozițiile art. 122 alin.5 din Legea nr. 128/1997 prevăd, de altfel, că dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanțelor judecătorești este garantat.
Însă, după cum s-a arătat mai sus, recurentul-contestator a optat pentru calea administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 122 alin.2 din Legea nr. 128/1997, pe care urmat-o până la capăt, după care, nemulțumit de hotărârea nr. 4/23.04.2007 a Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean D, s-a adresat instanței de judecată și nu a renunțat ulterior la calea aleasă, așa cum greșit a reținut prima instanță, ci cererea de față, formulată la instanța de judecată în termen legal, este continuarea firească a demersurilor sale anterioare, hotărârea Colegiului de disciplină al D putând fi atacată în instanță în raport de disp.art. 122 alin.5 din Legea nr. 128/1997 și art. 21 din Constituție.
Chiar dacă prin contestația promovată, astfel cum a fost precizată la termenul din 17.09.2007, recurentul a arătat că solicită anularea sancțiunii disciplinare aplicată de Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște prin Decizia nr. 390/27.02.2007, aceasta nu înseamnă că a renunțat la calea pentru care optase inițial și că cererea de față este o contestație promovată direct la instanța de judecată împotriva deciziei de sancționare.
Anularea sancțiunii disciplinare constituie în mod evident finalitatea cererii promovată de recurent, însă aceasta se poate realiza, în primul rând, prin anularea hotărârii nr. 4/23.04.2007 a Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar D pe care recurentul a contestat-o în instanță, însuși recurentul arătând expres în cuprinsul precizărilor aduse contestației sale la termenul din 17.09.2007 că solicită și anularea hotărârii respective, prin care a fost menținută sancțiunea disciplinară aplicată acestuia de către Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
Problema care s-a ridicat în speță este aceea a instanței competente să soluționeze în primă instanță contestația împotriva hotărârii nr. 4/23.04.2007 a Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar D, și anume, dacă aceasta este secția de contencios administrativ a tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit. pr.civilă sau cea civilă - specializată în soluționarea conflictelor de muncă, conform art. 2 pct.1 lit.c din același cod, în compunerea special prevăzută de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în condițiile în care textul art. 122 alin.5 din Legea nr. 128/1997, sus-citat nu face nicio trimitere la instanța competentă.
Chiar dacă hotărârea nr. 4/23.04.2007 a Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar Daf ost dată în cadrul unei jurisdicții administrative, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar competența de soluționare a pricinii nu poate aparține instanței de contencios administrativ, având în vedere prevederile art. 5 alin.2 din Legea nr. 554/2004, care statuează că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Astfel, potrivit art. 1 alin.1 din codul muncii, acesta reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii, care are ca obiect, conform art. 281 din același cod, printre altele, soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale.
Obiectul litigiului îl constituie o hotărâre cu caracter jurisdicțional pronunțată într-un raport de drept al muncii pentru că privește sancțiuni disciplinare aplicate în cadrul unor raporturi de muncă, pentru a căror soluționare legea trimite la instanța de drept comun, deci cea de dreptul muncii, conform art. 2 pct.1 lit.c pr.civ.
Hotărârea Colegiului de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Daf ost emisă în cadrul unor relații de drept al muncii, astfel că natura organului emitent al actului nu schimbă natura sa juridică. Un argument în plus în stabilirea competenței instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă pentru judecarea litigiului de față îl reprezintă și dispozițiile art. 6 lit.d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevăd în mod expres că prevederile acestei legi nu se aplică cadrelor didactice.
Acceptându-se un alt punct de vedere s-ar ajunge la situația ca o hotărâre luată în condițiile art. 122 alin.2 din Legea nr. 128/1997, care privește în mod direct raporturile de muncă ale unui cadru didactic, să fie cenzurată de o instanță necompetentă material în judecarea litigiilor de muncă, în speță de instanța de contencios administrativ și ar crea un paralelism procedural nepermis de lege.
În raport de considerentele ce preced, soluția primei instanțe, prin care a fost admisă excepția tardivității contestației invocată de intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, a fost considerată greșită, astfel că recursul contestatorului a fost admis și, conform art. 312 alin.2, 3 și 5.pr.civ. coroborat cu art. 315.pr.civ. Curtea, prin decizia civilă nr.1152/14 decembrie 2007 casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond cu îndrumarea ca la rejudecarea pricinii instanța să dispună introducerea în cauză, ca parte în proces, și a Inspectoratului Școlar Județean D întrucât hotărârea nr. 4/23.04.2007 aparține Colegiului de disciplină al D, o asemenea măsură fiind corect dispusă la termenul din 16.07.2007, de instanța de contencios administrativ, pe rolul căreia pricina se afla la acel moment, însă ulterior, după transpunerea cauzei spre soluționare la secția civilă-completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, pricina s-a soluționat numai în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
La instanța de trimitere- Tribunalul Dâmbovița -cauza a fost reînregistrată sub nr- iar părțile respectiv contestatorul - și intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, au fost legal citate.
Contestatorul a reiterat susținerile făcute în primul ciclu procesual, a depus înscrisuri și concluzii scrise (filele 10-11,13-21, 24-30) iar intimatul a interogat pe contestator (fila 32) și a formulat întâmpinare (filele 7-8) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei nr.390/27 februarie 2007 ca legală și justificată.
Prin sentința civilă nr.1128 pronunțată la data de 19 iunie 2008, tribunalul a admis acțiunea contestatorului și a anulat hotărârea nr. 4/23 aprilie 2007 Colegiului de Disciplină a Inspectoratului Școlar Județean D și decizia nr.390/27 februarie 2007 Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, instanța de rejudecare a reținut că cele două acte contestate produc consecințe juridice, chiar dacă contestatorul a solicitat să se ia act că acțiunea sa a rămas fără obiect, întrucât a trecut mai mult de 1 an și 4 luni de la aplicarea sancțiunii.
A mai reținut instanța de fond că decizia nr. 390/27 februarie 2007 Grupului Școlar de Transporturi Auto Târgoviște nu respectă cerințele art.268 din codul muncii și în raport de excepția nulității invocată de contestator, a admis acțiunea anulând ambele acte de sancționare contestate.
Și împotriva acestei din urmă sentințe s-a exercitat recurs de către intimatul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște (filele 4-5).
Sub un prim aspect, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca fiind greșită întrucât Inspectoratul Școlar Județean Dac ărui citare s-a dispus prin decizia de casare, nu a fost introdus în cauză, nu a fost înștiințat de niciunul din termenele de judecată acordate
O altă critică vizează nesocotirea dreptului recurentului la apărare cu argumentul că în lipsa consilierului juridic-care din motive justificate nu a fost prezent în instanță-nu a avut posibilitatea formulării apărării și audierii martorilor, iar probatoriile administrate nu au fost luate în considerare pronunțându-se o hotărâre netemeinică și nelegală.
În dovedirea acestor susțineri, recurentul a depus înscrisuri(filele 10-17).
S-a cerut admiterea recursului și în principal constatarea nulității absolute a sentinței pronunțate fără citarea intimatului Inspectoratul Școlar Județean D iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii contestației ca nefondate.
Intimatul-contestator nu s-a înfățișat la judecata recursului și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că este afectată legalitatea acesteia, așa după cum se va arăta în cele ce preced:
Potrivit art.315 cod pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului
Nesocotind aceste dispoziții legale cu caracter imperativ, instanța de trimitere nu s-a conformat deciziei civile nr. 1152/14 decembrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțate în recurs și a soluționat fondul contestației omițând citarea în cauză a intimatului Inspectoratul Școlar Județean D, deși acesta a fost motivul pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare, așa cum s-a arătat pe larg în cele ce preced.
Judecând cauza în lipsa unei părți care nu a fost legal citată, deși măsura constituie o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs și este obligatorie pentru instanța de trimitere, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o sentință nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.304 pct.4 cod pr.civ ceea ce impune ca în temeiul art.312 alin.1 rap.la art.315 alin.1 cod pr.civ. admiterea recursului, casarea pentru a doua oară a sentinței și trimiterea din nou a cauzei la instanța de fond pentru a se conforma atât dispozițiilor legale referitoare la citarea părților la judecată cât și îndrumărilor date prin decizia de casare nr. 1152/14 decembrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI - a căror încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii astfel pronunțate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul Grup Școlar de Transporturi Auto, cu sediul în Târgoviște, str.-.- -, nr.12, județul D, împotriva sentinței civile nr.1128 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.6 A,.24, județul D și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./27.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
