Drepturi salariale (banesti). Decizia 199/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 3: Jănică
Grefier a
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat cu delegație fl. 60 dosar, pentru toți recurenții - reclamanți, lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței apărătorul recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții - reclamanți având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1168 în sensul de a obliga pârâții la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu data de 1.10.2005. Arată că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a Ordinului MAI acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice întrucât potrivit Ordinului 30/2007 aceștia au căpătat atribuții și în domeniul administrației publice și în consecință se justifică aplicarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25%, iar instanța de fond a aplicat acest spor doar pentru o parte din salariați. Mai arată că în Anexa 1.3. din legea de salarizare se prevede modul de calcul al salariului iar în subsolul acesteia este prevăzut că acest spor este inclus în salariu motiv pentru care considerăm că cererea noastră a rămas fără obiect. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1168 din 20.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G și în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei, jud. B, reprezentată prin Primar și Consiliul Local al Comunei, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Bacau și înregistrată sub nr- la data de 07.04.2009, reclamanții, G, au chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială a comunei și Consiliul Local, pentru a fi obligați pârâții, prin hotărâre judecătorească, să le plătească indemnizația lunară de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.12.2005 la zi și în continuare, în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și totodată să fie obligate pârâtele să facă și înregistrările corespunzătoare în carnetele de muncă.
În drept reclamanții au invocat dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al precum și dispozițiile Legii 215/2001 și Legii 138/1999. Mai precizează că își întemeiază acțiunea și pe prevederile art. 52-53 din Constituția României și ale art. 31 din Legea 188/1999 și art. 284-286 din Codul muncii.
Reclamanții au depus în dovedirea pretențiilor copiile actelor de numire în funcție (dispozițiile de încadrare emise de Primarul comunei ) și copiile actelor de identitate, precizând că toți cei doisprezece reclamanți fac parte din categoria contractual, nefiind funcționari publici.
Prin încheierea de ședință din 30.04.2009 ( 48 dosar) Judecătoria Bacaua admis excepția necompetenței materiale, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacau.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bacau sub nr- la data de 10.06.2009.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâtele, deși citate legal, nu au depus întâmpinare, nu au trimis reprezentant în instanță și nu au solicitat probe în apărare.
Din analiza probelor și lucrărilor dosarului, inclusiv a celor anexate la acțiune și aflate la dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacau și înaintat prezentei instanțe s-au reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual în cadrul aparatului administrativ al comunei.
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art. 1 din legea citată, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
În conformitate cu prevederile art. 47 și 49 din aceiași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1care desfășoarăactivități în condiții similarecu cele ale cadrelormilitare,beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
În aplicarea Legii 138/1999 a emis Ordinul Ministerului Justiției nr. 275/2002 modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 75 și art. 76 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte, ale conducătorilor ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe bază și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel, dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, invocate de reclamanți, nu pot reglementa acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază decât personalului din Ministerul Administrației și Internelor, strict și limitativ prevăzut în respectivul act normativ. În caz contrar s-ar adăuga la lege.
De altfel, reclamanții-personal contractual, în cadrul aparatului administrativ al comunei (cum ar fi: guard, casier, secretar administrativ etc.) nu au făcut dovada că au îndeplinit atribuții similarepersonalului militar, așa cum prevede textul de lege pentru beneficiarii -civili- ai sporului de dispozitiv de 25%.
Acest lucru ar fi și imposibil, deoarece este de notorietate diferența ( ca timp și condiții de muncă precum și ca locație) între atribuțiile unui salariat al unei primării și cele ale unui salariat- chiar civil- din cadrul unei unități militare sau altele prevăzute în Legea 138/1999.
Pe lângă diferența esențială între atribuțiile celor două categorii de personal există și una privind disciplina și raporturile de subordonare care se aplică personalului prevăzut de Legea 138/1999 și cele care se aplică personalului contractual din cadrul aparatului administrativ al unui consiliul local în speță reclamanților din prezenta cauză care sunt subordonați doar Primarului comunei care este și ordonatorul principal de credite conform Legii 215/2001.
Este adevărat că prin ordinul 30/2007 Ministerul Administrației și Internelor s-a reorganizat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nou înființat, a căpătat noi atribuții și în domeniul administrației publice, însă dispoziții legale, care să extindă acordarea indemnizației de dispoziție și la lucrătorii din structurile administrației publice nu există.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale - decizie obligatorie pentru toate instanțele, de la data publicării ei în Monitorul Oficial- potrivit căreia instanțele de judecată nu pot întocmi norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot întocmi cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, au formulat recurs reclamanții, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-;
Criticile de nelegalitate invocate în susținerea recursului au vizat în esență aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al I, text ce a extins acordarea dreptului la sporul de dispozitiv și asupra personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără distincțiile făcute de către prima instanță. S-a mai invocat menținerea unei situații de discriminare față de alți angajați ai Autorității Teritoriale a Comunei care beneficiază de respectiva indemnizație conform civ. 448/2009 a Tribunalului Bacău, secția comercială.
S-au depus înscrisuri, respectiv civ. 448/2009 Tribunalului Bacău, secția comercială ( fl.5-7 ).
Recursul a fost susținut oral de către apărătorul angajat de către toți recurenții, concluziile fiind de admitere a recursului, modificare a sentinței în sensul admiterii așa cum a fost promovată, fără cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți, legal citați, nu au trimis reprezentant, nu au fost asistați de apărător, nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de disp. art. 3041, 312.pr. civ. se constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Hotărârea recurată este legală și temeinică, întemeindu-se pe lipsa unei baze legale de acordare a sporului solicitat și personalului din care fac parte și reclamanții.
Astfel, Ordinul nr. 496/28.07.2003 - invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății și necontestat ca și existență și conținut de către pârâți - face distincție în art. 31.1 între personalul civil - funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI ( actual MIRA ) s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003 - act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003 - doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Sub aspectul situației discriminatorii în care s-ar afla reclamanții față de alte categorii de salariați se constată că aceasta nu poate fi reținută ca fiind incidentă în cauză, astfel încât să se justifice acordarea de despăgubiri în condițiile OG137/2000, întrucât nu s-a probat că s-ar afla în situații identice ori măcar comparabile cu respectivii angajați astfel încât să devină incidente dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, transpuse în legislația națională prin art. 41 alin.4 Constituție, art. 6 alin.3 muncii
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu s-a dovedit îndeplinirea condiției "muncii egale" față de cea prestată de personalului contractual din cadrul unităților administrativ teritoriale care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Față de toate aceste considerente, reținând că hotărârea instanței de fond este legală se va respinge recursul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, G și toți cu domiciliul ales în la. Av., nr. 77, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
a
Red.sent. A,
Red.
.ct/5 ex.
24.02.2010
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu, Jănică
