Drepturi salariale (banesti).

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

HOTĂRÂREA Nr. 40

Ședința publică de la 01 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marian Lungu

JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu

Asistent judiciar - -

Asistent judiciar

Grefier

*******

Pe rol, judecarea acțiunii formulată de către reclamanții, -a, C, C, și intervenienții în nume propriu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect, drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură reclamanții au depus o cerere prin care solicită respingerea cererii de garanție, că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note de ședință, că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată la această instanță la 18 aprilie 2007, reclamanții, C, -a, C, -a, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public B, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să fie obligați pârâții, în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG nrt.8/2007, abrogându-se astfel, dispozițiile Legii nr.50/1996, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, au arătat că potrivit art.47 din Legea nr. -, republicată, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar ulterior, potrivit OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor.

Susțin reclamanții că pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas însă în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare OUG nr.8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Acesta este și motivul pentru care reclamanții solicită acestor spor până în luna februarie 2007.

Pe de altă parte, au precizat că la data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul Ministerului Public își desfășoară activitatea, condiții care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat.

Au solicitat judecarea cauzei în lipsă și au depus la dosar extras din Legea nr. 59/1996 și din OG nr.8/2007.

Pârâta Ministerul Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii față de această pârâtă, invocând inexistența raporturilor juridice dintre reclamanți și pârâtă, iar pe de altă parte inadmisibilitatea față de prevederile art.1 ale OG nr.22/2002, care prevăd că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă

Celelalte pârâte, deși citate cu mențiunea să depună întâmpinare nu și-au formulat apărarea.

Prin sentința civilă nr.746 din 12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- s-a respins actiunea formulată de reclamanții, C, -a, C, -a, și, împotriva pârâților, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public B- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Examinând legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, se rețin următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Tr.S, V M, S, B de A și O au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, la plata în solidar, actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres, în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel Legea nr.50/1996.

Acțiunea a fost considerată ca neîntemeiată.

Astfel, sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.

Susținerile reclamanților potrivit cărora dispozițiile referitoare la acordarea sporului de suprasolicitare prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.8/2007 nu au fost primite față de dispozițiile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.

Astfel, prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.

Prin urmare, fiind deci vorba despre o opțiune a legiuitorului, numai acesta este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați, fiind în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.

Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți au declarat recurs reclamanții, -a, C, C, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de reclamanți au fost, în esență, următoarele:

Instanța a făcut referire la art.47 din Legea nr.50/1996 republicată prin care personalul auxiliar și de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar ulterior acest articol, potrivit OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a abrogat acest spor, făcându-se referire la faptul că nu se abrogă în totalitate legea, ci doar un articol.

Arată că o lege nu poate fi abrogată prin ordonanță de urgență și că această abrogare face referire la magistrați, iar nu la personalul auxiliar și de specialitate.

Recurenții învederează că în ultimii 2 ani condițiile de lucru s-au schimbat în sensul că lucrează peste program și în zilele libere pentru a face față lucrărilor de serviciu și acesta este motivul pentru care solicită spor de stres de 50% începând cu data de 01 aprilie 2004 până la 01 februarie 2007, data apariției OUG nr.8/2007.

Arată că în cauză nu s-au formulat întâmpinări cu excepția care a invocat inexistența unor raporturi juridice cu reclamanții.

Prin întâmpinarea formulată la data de 10 octombrie 2007, Ministerul Public prin Procurorul general a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței arătând că:

Acțiunea recurenților a fost soluționată fără ca pârâtului, Parchetul de pe lângă ÎCCJ să-i fie comunicată, deși s-a formulat cerere de amânare motivată pe această împrejurare și pe necesitatea de a formula apărări, cerere care a fost respinsă.

Arată că art. 47 din Lg. 50/1996 a fost abrogat la 01 oct.2000 prin dispoz. pct.42 din nr.OG83/2000, iar nu prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, cum susțin recurenții.

De asemenea, arată că nici în situația în care abrogarea art.47 din Lg. nr.50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea OUG nr. 177/2002, iar nu prin OG nr.83/2000, așa cum s-a întâmplat, nu se poate susține că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 47 din Lg. 50/1996.

Prin decizia nr.427/13.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost admis recursul reclamanților impotriva sentinței civile nr.746/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare,reținându-se următoarele.

Instanța de fond nu a analizat legalitatea abrogării unei legi organice Legea nr.50/1996 sau a unui text din aceasta, prin Nr.OG83/2000, sub aspect constituțional în ceea ce privește ierarhia actelor normative, având în vedere art.108 din Constituția României.

De asemenea, deși prin cererea formulată la data de 08 iulie 2007 pârâtul parchetul de pe lângă ÎCCJ, prin procurorul general, a învederat instanței că odată cu citația nu i-a fost comunicată și copia acțiunii reclamanților ( fil.92, dosar fond) astfel că se află în imposibilitate de a depune întâmpinare și a solicitat amânarea judecării cauzei, instanța de fond încălcând dreptul la apărare, fără a se pronunța pe această cerere a procedat la judecarea cauzei, în acest fel aducând atingere celor statuate în art. 6 CEDO privitoare la dreptul la un proces echitabil, situație ce echivalează cu o necercetare a fondului sub toate aspectele.

Deși prin soluția pronunțată se presupune că interesele pârâtului a cărei cerere de amânare a fost ignorată nu au fost prejudiciate, acest fapt este fără relevanță sub aspectul dreptului procesual ce statuează principiile de desfășurare a procesului civil printre care cel al contradictorialității și oralității dezbaterilor sunt fundamentale.

De altfel, pârâtul de pe lângă ÎCCJ a invocat prin întâmpinarea formulată în recurs aceste încălcări ale drepturilor sale, neavând relevanță soluția pronunțată pe fondul cauzei.

Prin incheierea din 23 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți în temeiul art.II pct.2 din nr.OG75/11.06.2008 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL CRAIOVA în vederea soluționării fondului cauzei.

In dosarul Tribunalului Mehedinți -fila 156- Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în calitatea sa de ordonator principal de credite, pentru a fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare bugetară pe anul 2008, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză.

Prin întâmpinare a solicitat de asemenea respingerea acțiunii reclamanților ca prescrisă pentru perioada 01.04.2004-18.04.2004 și ca inadmisibilă pentru restul perioadei, întrucât prin art.1 pct.42 din.NR.OG83/2000 art.47 a fost abrogat, astfel că nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.

In situația în care instanța ar dispune obligarea pârâților la plata sumelor solicitate ar reprezenta în sarcina instituțiilor pârâte stabilirea unei obligații imposibile.

In cauză, instanța a dispus prin incheierea din 09.06.2007 efectuarea unei expertize contabile,fiind numit expert, iar prin cererea de intervenție în interes propriu, și au solicitat în baza art.47 din Legea nr.50/1996 republicată obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar-filele269-286 și să fie obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

In susținerea cererii au arătat că sunt grefieri și grefier arhivar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S,iar primii doi grefieri la Directia pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Mehedinți și au invocat că Inalta C de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii și a constatat că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropshică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000,aprobată prin Legea nr.334/2001

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată este întemeiată în parte acțiunea reclamanților, precum și cererile de intervenție,cât și cererea de chemare în garanție pentru considerentele care se expun în continuare.

Astfel, acțiunea reclamanților pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este întemeiată în parte, având în vedere că prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție-Secțiile Unite- a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

In condițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă "Soluțiile se pronunță în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".

Prin urmare, fiind lămurită situația problemelor de drept cu privire la acest spor și cu privire la care a existat o practică neunitară, s-a reținut în esență, că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței-art.108 alin.3, în forma republicată în 2003 Constituției României-

Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.23 indice 1 din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

In aceste condiții atât reclamanții, cât și intervenienții sunt persoane îndreptățite la aplicarea sporului solicitat, situație în care se apreciază ca este întemeiată acțiunea în parte.

Cu privire la acest aspect, se reține că este întemeiată excepția invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada o1.o4.2004-18 aprilie 2004, avându-se în vedere prev.art.3 din Decretul nr.167/1958 cu privire la prescripția extinctivă.

Nu este întemeiată excepția de inadmisibilitate a acțiunii motivată pe depășirea puterii judecătorești de către instanțe ca urmare a acordării acestor drepturi, în condițiile în care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, așa cum prevede art.329 Cod procedură civilă.

In temeiul art.60 din Codul d e procedură civilă este întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, care în raport de atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002 și prevederile Hotărârii Guvernului nr.2008/2005, elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, cât și proiectele de rectificare a bugetelor, în așa fel încât să se poată asigura plata sumelor solicitate prin acțiunea de față.

Cu privire la cererile de intervenție în interes propriu, în condițiile art.52 Cod procedură civilă, prin încheierea din 03.09.2008 au fost încuviințate în principiu și s-a dispus să fie comunicate pârâților, astfel că în raport de cele statuate prin decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că sunt de asemenea întemeiate pentru aceleași considerente ca cele reținute cu privire la acțiunea principală.

Ca atare, Curtea admite în parte acțiunea reclamanților, admite cererile de intervenție și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție-la 26.05.2008.

Constată prescrisă acțiunea pentru perioada 01-08 aprilie 2004 și respinge acțiunea reclamanților cu privire la această perioadă.

Obligă pârâții către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei 18 aprilie 2004-01.februarie 2007, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil.

Obligă pârâții către intervenienți la plata acelorași drepturi, pentru perioada 04.04.2008- la zi și în continuare privitor la; pentru perioada 16.04.2008 -la zi și în continuare privitor la; pentru perioada 15.11.2007- la zi și în continuare privitor la și pentru perioada 15.01.2008 -la zi și în continuare privitor la.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu dispozitivul și considerentele hotărârii.

PETNRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARAȘTE:

Admite în parte acțiunea reclamanților, C, -a, C, -a, și, cu l ales în Dr. Tr. S-, jud.M împotriva pârâților pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA,str. - - nr. 13, jud. D Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cu sediul în Dr. Tr. -, jud. M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sect. 5.

Admite cererile de intervenție formulate de intervenienții, și cu l ales în Dr. Tr. S,-, jud. M împotriva acelorași pârâți.

Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu sediul în B-, sect. 5 formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.

Constată prescrisă acțiunea pentru perioada 01 - 18 aprilie 2004 și respinge acțiunea reclamanților cu privire la această perioadă.

Obligă pârâții către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres în procent de 50% aferent perioadei 18 aprilie 2004 - 1 februarie 2007, potrivit raportului de expertiză.

Obligă pârâții către intervenienți la plata acelorași drepturi pentru perioada 4 aprilie 2008 la zi și în continuare privitor la; pentru perioada 16 aprilie 2008 la zi și în continuare privitor la; pentru perioada 15 noiembrie 2007 la zi și în continuare privitor la, pentru perioada 15 ianuarie 2008, la zi și în continuare privitor la .

Definitivă și executorie. Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 01octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Asistent judiciar,

- -

Asistent judiciar,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.4/16.10.2008

Președinte:Marian Lungu
Judecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti).