Drepturi salariale (banesti). Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.688 din 26 mai 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Școala de Arte și Meserii, Consiliul local al comunei, precum și reclamanții intimați,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.260 alin.1 cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13 octombrie 2009, ora 12,00.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1180
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier
La ordine, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.688 din 26 mai 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Concluziile ședinței au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.260 alin.1 cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 13 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 25.03.2009, reclamanții, și, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala de Arte și Meserii și Consiliul Local, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de drepturi salariale începând du data 01.01.2007, decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național ( la care urmează să se facă referire ca fiind ) nr. 2895/29.11.2006 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată
În motivare, reclamanții au precizat că potrivit art.40 alin.4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este partea semnatară a contractului. Cu toate acestea clauzele contractului unic nu au fost aplicate.
S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.28 alin.2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au depus proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B pe care a respins-o, având în vedere că acest pârât are atribuții în procedura de finanțare a învățământului conform HG nr.538/2001 și este necesară asigurarea opozabilității hotărârii.
Prin sentința nr.688 din 26.05.2009 Tribunalul Botoșani - Secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
A admis în parte acțiunea reclamanților, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala de Arte și Meserii și Consiliul local și a obligat pârâții să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 1.04.2008 reclamanților și iar pentru diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 1.04.2008 pentru o J de normă.
Totodată au fost obligați pârâții Consiliul local și Școala de Arte și Meserii să plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 1.10.2007 reclamantului.
Prin aceeași sentință, pârâții Consiliul local și Școala de Arte și Meserii au fost obligați să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 de la data de 25.03.2009 până la data plății efective.; s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și și deasemeni s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art.11 alin.1 lit.d) din Legea nr.130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, deci prin urmare și salariaților din sectorul bugetar, concluzie confirmată dealtfel și de dispozițiile art.312 alin.1 teza I din aceeași lege, care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși la teza a II-a se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale" această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând.
Prin semnarea contractului unic, Ministerul Educației, Cercetării și Bac oncretizat art.95 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului au drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
În concluzie, reține instanța de fond că reclamanților le sunt aplicabile prevederile astfel încât în conformitate cu art.40 alin.4 din acest act, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar coeficientul minim de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută sunt cei stipulați la alin.1 al acestui text legal.
În ceea ce îi privește pe reclamanții și a reținut instanța de fond că salariile lor au fost mai mari de 440 lei începând cu 1.01.2007.
S-a mai reținut că, reclamanții sunt îndreptățiți a li se acorda actualizarea sumelor ca urmare a inflației cât și dobânda legală pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Educației, Cercetării și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bar eiterat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că, nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în conformitate cu art.13 din OUG nr.32/2001 această atribuție revenind bugetelor locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este eronată, motivat de aceea că, a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 cât și a art.3 alin.2 din la nivel național pe anii 2007 - 2010, potrivit cu care contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin acestea nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a criticilor formulate în recurs, care vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiat recursul, pentru cele ce urmează:
Prin art.40 alin.4 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/21 din 29.12.2006 s-a prevăzut, începând cu data de 1 ianuarie 2007, un salariu de bază minim brut negociat de 440 lei, adică 2,59 lei/lună pentru un program de lucru de 170 de ore.
Incontestabil, potrivit dispozițiilor art.239, art.241 alin.1 lit.d) din Codul Muncii și art.11 alin.1 lit.d) din Legea nr.130/1996 republicată, contractele colective de muncă încheiate la nivel național acționează întocmai legii, fiind obligatorii erga omnes și se aplică pentru toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară, indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pe de altă parte, art.8 alin.1 din Legea nr.130/1996, republicată, statuează că "clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege", iar dispozițiile art.12 alin.11 din același act normativ prevăd: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Textul art.12 din Legea nr.130/1996 republicată, a fost preluat cu un conținut similar și în art.3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, iar reglementarea interdicției conținute în normele evocate au în vedere specificul finanțării, de la buget, a unităților și instituțiilor publice și faptul că în aceste cazuri unele drepturi ale angajaților, inclusiv cele salariale, sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art.157 alin.2 din Codul Muncii, pe de altă parte, stipulează că "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Aceste dispoziții legale sunt pe deplin aplicabile personalului din învățământ, întrucât potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, iar fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în aceste bugete.
Pe de altă parte, potrivit art.48 alin.1 -4 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic: "Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare".
Așadar, se constată că, prin norme imperative este exclusă posibilitatea negocierii prin acorduri individuale sau colective de muncă a cuantumului salariului de bază care constituie elementul principal și fix al salariului personalului didactic și didactic auxiliar, iar o astfel de negociere este permisă doar în privința altor drepturi elemente salariale, accesorii ale salariului de bază.
În privința salariului de bază ce constituie și elementul de referință la care se raportează celelalte drepturi salariale ale angajaților, s-a stabilit, în mod expres că negocierea colectivă sau individuală nu este permisă.
Dispozițiile art.48 alin.3 și 4 din Legea nr.128/1997 indică și elemente care contribuie la stabilirea salariului de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, astfel: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și b) coeficientul de multiplicare prevăzut în anexele 1 și 2 la acest act normativ, detaliați pe funcții didactice, grade didactice, vechime în învățământ și nivelul studiilor necesare, pentru personalul didactic, respectiv funcții, grade profesionale și nivelul studiilor, pentru personalul auxiliar.
Valoarea coeficientului de multiplicare se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului, în limita fondurilor bugetare alocate pentru cheltuieli salariale.
În consecință, dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nu sunt aplicabile la stabilirea salariului de bază al personalului didactic și didactic auxiliar, astfel încât față de aceste aspecte, faptul că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Bap articipat la negociere și a semnat, este fără relevanță.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, și și a dispus obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru perioada 1.01.2007 - 1.04.2008, precum și a accesoriilor la aceste sume, respectiv actualizarea în raport de inflație și dobânda legală.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, așa cum just a reținut instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și B justifică legitimare procesuală pasivă întrucât, conform HG nr.538/2001 are atribuții în procedura de finanțare a învățământului cât și pentru opozabilitatea hotărârii.
De urmare, pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B și va modifica în parte sentința nr. 688 din 26 mai 2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, și.
Totodată se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.688 din 26 mai 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților:,.
Menține celelalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 20.10.2009
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
