Drepturi salariale (banesti). Decizia /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.952,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr.980 din 8 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații în contestație, cu domiciliul ales în municipiul P,-, jud. P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, Direcția Națională Anticorupție B, cu sediul în municipiul B,- - 81, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de tip mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului amânat pronunțarea pentru data de 28 aprilie 2009.
La 28 aprilie 2009, avându-se în vedere imposibilitatea constituirii legale completului de judecată, întrucât doamna JUDECĂTOR 2: Violeta Dumitru Cristina Mihaela se afla în concediu medical instanța amânat pronunțarea cauzei la 4 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna decembrie 2007 și în continuare, actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății în faza executării silite, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s- arătat că în cauză sunt aplicabile disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că mențiunea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamantă și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 16 septembrie 2005 în raport de dispozițiile legale în materie de prescripție, precum și de data introducerii acțiunii - 15.09.2008 și a mai solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă în raport de faptul că instanțele de judecată nu pot adăuga la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea, pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca în situația în care se va admite cererea reclamantei, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Curtea de Apel Ploiești prin sentința civilă nr. 117 din 9 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea și cererea de chemare în garanție ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității, iar pe fond s-a admis acțiunea obligând restul pârâților la plata către reclamantă a sporului de 50 % începând cu 01.12.2007 până în prezent și în continuare actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Având în vedere dispozițiile legale în materie și decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii - nr.21/10.03.2008, Curtea a reținut următoarele:
admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, avându-se în vedere că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamantă și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale, iar un ordonator principal de credite la nivel central nu poate dispune pentru un alt astfel de ordonator în legătură cu anumite sume de bani față de prevederile art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în legătură cu finanțarea altui ordonator.
Așa fiind Curtea a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2005 - 16.08.2005, în raport de precizarea acțiunii (fila 12 dosar) prin care se arată că se solicită plata drepturilor începând cu data de 1.12.2007, precum și în raport de data înregistrării acțiunii 15.09.2008, cu luarea în considerare a termenului general de prescripție de 3 ani prev. de Decretul nr. 167/1958, s-a constatat că acest termen nu a fost depășit, sens în care excepția s- apreciat a fi neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursurile formulate de cele două pârâte se arată, în esență, că pretențiile reclamantei nu au nici o bază legală, OUG nr. 27/2006 neprevăzând sporul de risc și suprasolicitare psihică, dispozițiile legale prin care acest spor fusese prevăzut fiind abrogate, Ministerul Justiției invocând și excepția lipsei calității procesual pasive a sa în raport de calitatea reclamantei.
La termenul de judecata din data de 8.05.2009 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat o nota de ședință prin care a invocat excepția de necompetenta materiala a Curții de Apel Ploiești de a judeca prezenta cauza in recurs.
Potrivit codului d e procedura civila, o caracteristică a căilor de atac rezidă in acea ca se adresează de regulă, instanțelor ierarhic superioare. Numai în circumstanțe excepționale se permite judecătorului să revină asupra propriei hotărâri, doar in cazurile de retractare.
In consecință curțile de apel nu au competenta de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță tot de către Curțile de Apel, ceea ce contravine regulilor de procedură.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 980 din 8 mai 2009 a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești invocată de recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe fond respins ca nefondate recursurile formulate de pârâtele Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 117 din 9 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor și intimata reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetenta materiala invocata de către recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a reținut că această excepția este neîntemeiată, deoarece normele de procedura la care se face referire nu se refera la situația de excepție reglementata prin OUG 75/2008 care la art.1 prevede că "Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel."
Acest act normativ a condus la soluționarea prezentului litigiu de către Curtea de Apel Ploiești.
Ulterior, după soluționarea în primă instanță a litigiului, recursul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit alin.2 al aceluiași articol, însă prin declararea ca neconstituționale a acestor prevederi, competenta de soluționare a recursului a revenit, potrivit dispozițiilor codului d e procedura civilă Curții de Apel Ploiești.
Față de aceste considerente, excepția de necompetență materială în soluționarea prezentului recurs a Curții de Apel P, apare ca neîntemeiată.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
S-a apreciat astfel de instanța de recurs că în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Împotriva deciziei nr.980/8 mai 2009, a Curții de Apel Ploiești intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat prezenta contestație în anulare.
În cuprinsul contestației în anulare se arată că prin decizia civilă pronunțată în cauză, Curtea de Apel Ploiești, procedând la judecarea recursului Ministerului Justiției a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesual pasive invocată, dată fiind calitatea de grefier in cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștia reclamantei.
În acest sen, în recursul formulat s-a arătat că, potrivit art.70 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea va reține următoarele:
Potrivit disp.art.318 cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Prin decizia civilă nr.980/8 mai 2009 Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, procedând la judecarea recursului Ministerului Justiției a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesual pasive invocată, dată fiind calitatea de grefier a reclamantei în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, astfel încât Curtea va considera întemeiată contestația în anulare formulată.
Analizând motivul de recurs omis, Curtea va reține că potrivit art.70 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.
De asemenea, la alin.4 al aceluiași articol se arată că "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Prin OUG nr.43/2002 s-a prevăzut, că la art.1 că "Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție".
Astfel, a devenit prin reorganizare o structură de sine stătătoare, cu personalitate juridică, fiind condusă de un procuror șef care este ordonator principal de credite.
Față de cele expuse, Curtea va constata că Ministerul Justiției nu are calitatea de ordonator principal de credite față de angajații Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.318 cod procedură civilă, Curtea urmează să anuleze în parte decizia 980/8 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției și va respinge acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr.980 din 8 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații în contestație, cu domiciliul ales în municipiul P,-, jud. P, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, Direcția Națională Anticorupție B, cu sediul în municipiul B,- - 81, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Anulează în parte decizia contestată în sensul că admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă,
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
VD/MD
Tehnored. VD/MD
8 ex/06.11.2009
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
