Drepturi salariale (banesti). Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în municipiul B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 116 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat G, pentru reclamanții intimați, C, și, lipsă, lipsă fiind și reprezentanții pârâtei-recurente și a chematului în garanție-intimat Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat G, pentru reclamanții-intimați a depus delegație de reprezentare în instanță și a arătat că a depus întâmpinarea în termenul legal, prin serviciul arhivă și că, verificând dosarul a constatat că nu există la dosar, sens în care a depus un exemplar de pe aceasta.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru reclamanții-intimați, a cerut respingerea recursul ca nefondat, conform întâmpinării depuse la dosar. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a arătat că prin OUG nr. 146/1997 Guvernul României a aprobat plata primelor de concediu de odihnă, suspendate în perioada 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, funcționarilor publici și că a avut loc o recunoaștere a dreptului de către Guvernul României, iar cursul prescripției s-a întrerupt pentru perioada 2001-2006, începând să curgă nou termen de prescripție odată cu publicarea în Monitorul Oficial a actului de recunoaștere - 20 decembrie 2007. De asemenea, a mai arătat că legiuitorul prin introducerea dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 188/1999, republicată, a dorit să extindă dispozițiile Statutului funcționarilor publici și la ceilalți salariați din cadrul autorităților administrative autonome, respectiv și la cei care exercită prerogative de putere publică.
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 260 al. 1 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea 16 aprilie 2009, ora 12,00.
Dată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 451
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în municipiul B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 116 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, cauza s-a amânat pentru astăzi, 16 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 18.09.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă a fost înregistrată, sub nr-, acțiunea formulată de reclamanții, C, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin care au solicitat obligarea acesteia la plata primei de concediu pentru perioada 2001- 2008 în cuantumul unei indemnizații salariale de bază din luna anterioară plecării în concediu, cu actualizarea drepturilor în funcție de indicii de inflație de la data scadenței la data executării.
În motivare au arătat în esență că, în perioada 1.11.2000 și până în prezent și-au desfășurat activitatea la Camera de Conturi B în funcția de controlor financiar.
Prevederile art.35 din Legea nr.88/1999 se aplică și autorităților administrative autonome adică și Curții de Conturi potrivit Constituției și Legii nr.94/1992. Articolul 114 din Statutul funcționarilor publici arată că actul normativ se aplică în mod corespunzător și autorităților administrative autonome. Ca urmare, în baza tuturor acestor dispoziții legale li se cuvine prima de concediu pentru anii 2001- 2008.
Aplicarea art.35 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată printr-o serie de acte normative succesive. Prin decizia nr.12 din 5 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui. Mai mult, prin OUG nr.146/2007 legiuitorul delegat a hotărât acordarea primelor de concediu restante, pentru perioada 2001-2006 pentru categoriile de salariați la care s-au referit actele de suspendare a plății acestor drepturi.
Au invocat în susținerea pretențiilor o serie de hotărâri pronunțate de Tribunalele V, V, A, G și În sprijinul pretențiilor au mai invocat prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cât și dispozițiile relevante din Codul muncii care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială fără discriminare, restrângeri sau limitări.
În final au invocat aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.146/2007 atâta timp cât prin legile bugetului de stat nr.743/2001, 631/2002, 507/2003, 511/2004 și 380/2005, a fost suspendată plata primei de concediu pentru anii 2001-2007.
În dovedire, au depus înscrisuri.
La data de 16.11.2008 Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru primele de concediu aferente perioadei 2001- 2005. Astfel, articolul 166 arată că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. În același sens sunt și dispozițiile art.283 lit.c din Legea nr.53/2003 și ale Decretului nr.167/1958. În cauză nu este incidentă nici una dintre cauzele legale de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive iar reclamanții nu au solicitat repunerea în termen.
Pe fondul cauzei a apreciat că pretențiile reclamanților sunt nefondate atâta timp cât art.157 alin.2 din Legea nr.53/2003 introduce o excepție de la principiul negocierii între părțile din contractul de muncă pentru cei ce sunt salariați în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Funcția de control financiar este o funcție de execuție de specialitate a Curții de Conturi și nu se regăsește în Anexa 1 la Legea nr.188/1999 privind lista funcțiilor publice. Reclamanții au invocat în mod eronat prevederile art.114 din Legea nr.188/1999 deoarece această reglementare se aplică funcționarilor publici din cadrul autorităților administrative autonome. Au cerut a se avea în vedere că Legea nr.188/1999 se aplică doar unei singure categorii de salariați bugetari cea a funcționarilor publici iar art.35 alin.2 identifică această categorie de salariați ca titulari exclusiv a dreptului la prima de concediu. În perioada 2001- 2008 drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite de OUG nr.160/2000 în care nu se prevede dreptul controlorilor financiari la acordarea primei de concediu. Conform Legii mr.50/1995 și art.145 din Legea nr.53/2003 petenții puteau beneficia doar de o indemnizație de concediu. Același lucru a fost reiterat și în Hotărârea nr.136/2000 a Plenului Curții de Conturi a României.
În final, Curtea de Conturi a arătat că prin hotărârile nr.250/2008 și 282/2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că personalul contractual angajat al Curții de Conturi nu sunt discriminați în raport cu alte categorii de bugetari prin neacordarea primei de concediu aferentă perioadei 2001-2007. Chiar Curtea Constituțională prin repetate decizii de speță a stabilit că prima de concediu este un drept salarial suplimentar și constituie nu un drept constituțional fundamental.
În dovedire a depus înscrisuri.
La același termen Curtea de Conturi a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul în care se admite cererea de chemare în judecată, acesta să asigure fondurile necesare privind plata drepturilor bănești ce fac obiectul dosarului nr-. Solicitarea se întemeiază în drept pe prevederile legii nr.72/1996 și a Legii nr.500/2002 în care se stabilește că Ministerul Economiei și Finanțelor are ca principale atribuții dispunerea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare. Atâta timp cât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi există raporturi juridice izvorâte din lege privind asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale consideră că cererea de chemare în garanție este întemeiată.
La data de 27.11.2008 reclamanții au solicitat respingerea excepției ridicată de pârâtă privind prescrierea dreptului la acțiune deoarece abia la 01.01.2007 a încetat orice cauză de suspendare a prevederilor art.35 din legea nr.188/1999. Au invocat prevederile art.6 lit.a din Legea nr.188/1999 arătând că ei exercită prerogative de putere publică conform prevederilor Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În ceea ce privește OUG nr.116/2000 în art.3 s-a arătat că indemnizația salarială a controlorilor financiari reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial care nu sunt prevăzute în legea specială dar sunt prevăzute în alte acte normative.
Hotărârile plenului Curții de Conturi emise în aplicarea acestui act normativ nu interzic plata altor drepturi salariale în speță prima de concediu și ca urmare nu au considerat necesar să atace în contencios administrativ respectivele dispoziții.
În ceea ce privește hotărârile CNCD a apreciat că acestea nu le sunt opozabile deoarece nu au fost parte în procedura derulată în fața Consiliului. În plus acțiunea lor nu este întemeiată pe OUG nr.-. Totuși, în aplicarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor consfințit în art.6 din Constituție au invocat faptul că sunt situații egale cu cele ale funcționarilor publici atâta timp cât potrivit art.115 alin.2 din Legea nr.94/1992 sunt supuși la aceleași incompatibilități cu cele ale funcționarilor publici, exercită prerogative de putere publică, au obligația de a depune declarații anuale și au aproximativ același sistem de salarizare cu cel al funcționarilor publici.
La 22.12.2008 a depus la dosar întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție deoarece nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale datorate de Curtea de Conturi a României. în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă deoarece între persoana încadrată în muncă - parte în litigiu și terțul chemat în garanție nu există raporturi juridice de muncă. În plus, Curtea de Conturi are inițiativă în legătură cu necesitatea rectificării bugetare conform dispozițiilor legale în vigoare acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice.
La solicitarea instanței la dosarul cauzei au fost depuse hotărârile din 2001 și 2005 ale Curții de Conturi a României privind efectuarea concediilor de către personalul acestei instituții.
Prin sentința civilă nr.116 din 26.01.2009 a Tribunalului Botoșanis -au dispus următoarele:
A fost respinsă excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2005, excepția invocată de pârâta Curtea de Conturi a României
A fost admisă în parte a acțiunii formulată de reclamanții, C, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanților a primelor de concediu pentru perioada 2003-2008, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către Curtea de Conturi este fără obiect pentru intervalul 2001-2002 atâta timp cât instanța nu a stabilit că reclamanților li se cuvin aceste sume de bani în acest interval și ca nefondată pentru intervalul 2003-2005 deoarece OUG nr.146/2007 a recunoscut necesitatea plății primelor de concediu inclusiv pentru această perioadă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a ministerului Finanțelor Publice s-a reținut că legea nr.500/2002 nu prevede ca acest minister să garanteze plata drepturilor salariale cerute de reclamanți.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că în ceea ce privește controlorii financiari aceștia nu au fost excluși în mod expres de la aplicarea actului normativ privind statutul funcționarilor publici, legea nr.188/1999 aplicându-se și controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României în calitate de personal ce exercită prerogative de putere publică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Curtea de Conturi a României care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile prin respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
A solicitat suspendarea executării sentinței civile atacate în conformitate cu prevederile art.300 alin.2 și 3 Cod procedură civilă.
Un prim motiv de recurs invocat de recurentă a fost acela că sentința civilă a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Din această perspectivă a arătat că OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001- 2006 nu este aplicabilă în speță întrucât controlorii financiari nu intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.
Sub acest aspect a arătat că reclamanții nu sunt funcționari publici iar pe de altă parte în actele normative specifice de salarizare - OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare nu a existat nicio dispoziție legală care să le recunoască calitatea de titulari ai acestui drept salarial.
Față de aspectele prezentate respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune de către instanța de fond este nelegală.
Articolul 35 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, dispune că "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Reclamanții din prezentul dosar nu au calitatea de funcționari publici, ei făcând parte din personalul contractual din sectorul bugetar. la baza relațiilor de muncă ale acestora cu subscrisa - pârâtă găsindu-se contracte individuale de muncă.
Funcția de controlor financiar, așa cum rezultă din dispozițiile anexei 2 la Legea nr.50/1995, privind salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, este o funcție de execuție de specialitate a acestei instituții, care nu se regăsește în anexa la Legea nr.188/1999, republicată, cuprinzând lista funcțiilor publice.
Tribunalul Botoșania reținut în mod eronat în sprijinul pretențiilor deduse judecății și dispozițiile art.114 din Legea nr.188/1999, republicată, întrucât acestea dispus că prevederile acestei legi se aplică în mod corespunzător și autorităților administrative autonome, adică funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în acestea.
Textul art.35 alin.2 identifică ca titular de drept exclusiv al primei de concediu - funcționarul public.
Prin urmare, acordarea acestui drept salarial suplimentar este condiționată de calitatea de funcționar public, obținută în condițiile legii, și nu de locul de muncă - autoritate administrativă autonomă sau orice altă instituție sau autoritate publică centrală și locală.
În perioada 2001 - 2008, drepturile salariale cuvenite reclamanților au fost stabilite de OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, OG nr.27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007, OG nr.14/2008 aprobată prin Legea nr.237/2008.
Astfel, nu există o prevedere legală în cuprinsul acestor acte normative care să acorde dreptul controlorilor financiari la plata primei de concediu.
Prima de concediu se încadrează în sfera drepturilor salariale suplimentare, care nu sunt drepturi fundamentale garantate de Constituție.
În consecință, legiuitorul este în drept să acorde drepturile salariale suplimentare, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Prin deciziile general obligatorii nr.818 din 3 iulie 2008, 819 din 3 iulie 2008, 820 din 3 iulie 2008, 821 din 3 iulie 2008, toate publicate în Monitorul oficial al României, Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008 și decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.872 din 23 decembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat faptul că dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept.
Examinând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului reclamanții au fost angajați ai Camerei de Conturi B din cadrul Curții de Conturi a României începând cu 1.11.2000 în calitate de controlori financiari și respectiv director sau director adjunct.
Salarizarea reclamanților pentru perioada 2001- 2008 s-a făcut în baza OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi aprobată prin Legea nr.711/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, OG nr.27/2007 aprobată prin Legea nr.219/2007 și OG nr.14/2008 aprobată prin Legea nr.237/2008 acte normative în cuprinsul cărora nu este prevăzut dreptul controlorilor financiari la acordarea primei de concediu.
Funcția de controlor financiar așa cum rezultă din dispozițiile anexei 2 la Legea nr.50/1995 anterioară privind salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi este o funcție de execuție de specialitate a acestei instituții care nu se regăsește în anexa la Legea nr.188/1999 republicată ce cuprinde lista funcțiilor publice.
Instanța de fond a reținut în mod eronat aplicarea dispozițiilor art.114 din Legea nr.188/1999 republicată atâta vreme cât dispozițiile art.1 din Legea nr.188/1999 reglementează statutul unei singure categorii de salariați bugetari, respectiv cea a funcționarilor publici.
De asemenea, eronată este și reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor art.6 din Legea nr.188/1999 republicată, întrucât neincluderea controlorilor financiari în categoria persoanelor excluse de la aplicarea acestei legi nu-i îndreptățește în mod automat în lipsa existenței unei dispoziții legale în acest sens, la plata primelor de vacanță.
Față de cele ce preced, în mod greșit a apreciat instanța de fond că dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată sunt aplicabile și reclamanților.
În sprijinul acestei soluții vin și dispozițiile art.157 alin.2 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii cu modificările și completările ulterioare, care arată că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege iar extinderea dispozițiilor codului muncii peste dispozițiile speciale de salarizare nu este admisibilă.
Față de cele prezentate anterior și văzând că în cauză este dat cazul arătat în art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea urmează ca în baza art.312 cod procedură civilă să admită recursul declarat de Curtea de Conturi a României și să modifice în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 116 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 116 din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților, C, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. președ.completului pensionat
semnează președintele instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/18.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Biciușcă Ovidiu
