Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acț. în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în municipiul S,-,. 123,. B,. 3,. împotriva sentinței nr. 1264 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr. 5885
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru pârâtul-recurent și consilier juridic, pentru reclamanta-intimată SRL S, lipsă fiind pârâtul-recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care a depus la dosar actele solicitate la termenul anterior, respectiv Regulamentul de ordine interioară al societății, licența de transport eliberată de Inspectoratul General al Poliției, Contractul de prestări servicii încheiat la data de 12.11.2005.
Fiind întrebat, consilier juridic a arătat că nu există asigurare CASCO pentru autoturismul avariat.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurent, reiterând pe larg motivele de recurs cerut admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. A arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă și a precizat că deși a solicitat calcularea daunelor avându-se în vedere Raportul de inspecție Tehnică al poliției ( 17dosar cercetare penală) în care sunt indicate avariile mașinii, expertul a făcut numai o vizualizare în ansamblu și a refuzat să facă un calcul al pieselor avariate pe bază de deviz. De asemenea, a mai arătat că expertul nu și-a făcut datoria în legătură cu expertiza. Totodată, a mai arătat că la data producerii accidentului, 25 mai 2007, reclamantul angajat ca agent de intervenție a fost atestat profesional, pentru un astfel de post la data de 1.06.2007, deci după accident.
Consilier juridic, pentru reclamanta-intimată, a arătat că pârâtul a fost angajat ca agent de pază cu atribuții de conducător autor și că societatea de pază trebuie să respecte regulamentul pe toate drumurile publice. De asemenea, a mai arătat că, contractele încheiate cu beneficiarii nu este adus la cunoștința salariaților. A cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În replică, avocat, a depus contractul individual de muncă al recurentului și a arătat că acesta a fost angajat ca agent intervenție și nu agent pază.
Declarându-se dezbaterile închise,
CURTEA
Din lipsă de timp, pentru deliberare,
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 260 al. 1 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea la 16 aprilie 2009.
Dată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - acț. în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 452
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în municipiul S,-,. 123,. B,. 3,. împotriva sentinței nr. 1264 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru lipsă de timp pentru deliberare, cauza s-a amânat pentru astăzi, 16 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr- din data de 25 septembrie 2007, reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 21.012 lei cu titlu de daune.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada 29.01.2007 - 11.09.2007, având funcția de agent de intervenție, cu atribuții de conducător auto în cadrul echipajului mobil de intervenție rapidă.
A mai arătat că în data de 25.05.2007, orele 3,16, pârâtul a fost implicat într-un accident în timp ce se deplasa către un obiectiv indicat de dispeceră, la care se înregistrase o efracție.
Reclamanta, a susținut că în urma accidentului datorat vitezei excesive cu care circula, autoturismul predat pârâtului cu o zi în urmă a fost avariat foarte grav, fiind distrus aproape în întregime, considerând că pârâtul se face vinovat de producerea accidentului și avarierea autoturismului, întrucât se deplasa cu viteză excesivă, fapt constatat și în procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 68 lit. a și art. 89 din Legea nr. 168/1999 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
În dovedirea cererii s-au depus în copie contractul individual de muncă, atribuțiile de serviciu ale pârâtului, certificatul de calificare profesională, permisul de conducere, declarațiile numiților și, adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă, proces verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, certificatul de înmatriculare al autoturismului, factura fiscală nr. -/15.01.2007 prin care a fost achiziționat autoturismul.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Acesta a arătat că fapta a fost săvârșită fără vinovăție întrucât accidentul s- produs ca urmare a stării de necesitare în care s-a aflat, aceea ce a evita impactul cu o altă mașină care a schimbat brusc sensul de mers. Acest fapt este consemnat și în procesul verbal de cercetare la fața locului în care organele de poliție au consemnat că au mai găsit la fața locului două urme de frânare. De asemenea, pârâtul a mai arătat că deplasarea necesită urgență în intervenție și nu poseda carnet de profesionist, ceea ce denotă că reclamanta societate nu a dovedit diligență în alegerea persoanei căreia i-a încredințat autoturismul spre a- conduce.
Pârâtul a afirmat că semnătura de pe înscrisul intitulat atribuțiile conducătorilor auto din compunerea echipajului mobil de intervenție rapidă nu-i aparține. Pârâtul consideră că prejudiciul nu este cert deoarece autoturismul nu a fost expertizat pentru a se constata avariile.
În cauză s-au efectuat o expertiză de evaluare a autoturismului proprietatea reclamantei și o expertiză criminalistică pentru a se stabili dacă semnătura de pe fișa ce cuprinde atribuțiile de serviciu ale pârâtului aparține acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1264 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă s-a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SRL S în contradictoriu cu pârâtul;
- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20320,76 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei;
- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de angajat al reclamantei în perioada 29.01.2007 - 11.09.2007 conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S sub nr. -/16.02.2007 în funcția de agent de agent de intervenție cu atribuții de conducător auto în cadrul echipajului mobil de intervenție rapidă.
La data de 25.05.2008 ora 316în timp ce se deplasa spre un obiectiv la care se semnalase o efracție, autoturismul condus de pârât a acroșat stâlpul nr. 548 situat lângă bordura de pe partea a sensul de mers oraș - Cartier, la cca. 30 metri de marcajul de oprire la semafor.
S-a stabilit că vina aparține conducătorului auto care nu a adaptat viteza la condițiile de trafic.
Ca urmare a accidentului produs de pârât, autoturismul condus de acesta a suferit o avarie care nu mai poate fi remediată prin repararea autoturismului conform expertizei efectuate de expert, valoarea prejudiciului suferit de reclamanta angajatoare fiind de 6350 euro ceea ce înseamnă la un curs valutar de 3,6365 lei la data pronunțării sentinței suma de 20320,762 lei.
Nu s-a putut reține că pârâtul nu a avut certificat de calificare așa cum a susținut în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit temeiul de drept și încadrarea juridică deoarece în cauză trebuiau reținute dispozițiile art. 270 alin. 2 din Codul muncii, potrivit căruia salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului".
S-a mai arătat că modalitatea de calcul a daunelor este greșită, contrară prevederilor legale întrucât nu s-a efectuat un calcul al daunelor în funcție de raportul de inspecție tehnică al poliției.
Expertul a refuzat să facă un calcul al pieselor avariate pe bază de deviz și a stabilit în mod eronat o altă viteză de rulare a autoturismului în momentul producerii accidentului față de cea stabilită de organele de poliție prin măsurători, respectiv de 99 km/h față de 70 km/h nefiind astfel imparțial în efectuarea expertizei.
A arătat că expertul a refuzat să țină cont de actele de cercetare penală întocmite în cauză din a căror dispoziții rezultă că producerea accidentului nu s-a datorat nerespectării dispozițiilor legale în îndeplinirea activității.
La data producerii accidentului nu a fost atestat ca agent de intervenție iar trimiterea lui în misiune s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, în acest caz răspunderea pentru selecția și angajarea personalului revine angajatorului.
S-a mai arătat că reclamanta nu a depus contractul de prestări servicii cu clientul pentru a se stabili cu exactitate termenul, pe minute, de intervenție la obiectivul clientului și nici nu a prezentat asigurarea obligatorie a autoturismului în baza căreia se primesc despăgubiri în temeiul Legii nr. 136/1995.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria Suceava prin respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată.
Examinând recursul declarat de pârât, curtea reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de instanța de fond aceasta a fost stabilită în mod corect pe baza probatorului administrat în cauză.
Astfel, în mod corect s-a stabilit că la data de 25.05.2007 ora 316, recurentul care era angajat al " " SRL conform contractului individual de muncă nr. -/16.02.2007 înregistrat la ITM S în funcția de agent de intervenție cu atribuții de conducător auto în cadrul echipajului mobil de intervenție rapidă, în timp ce se deplasa spre un obiectiv la care se semnalase o efracție, autoturismul condus de acesta a acroșat o bordură în dreptul benzinăriei situată în intersecția străzilor Calea și din municipiul S. Încercând să se redreseze pârâtul recurent a frânat autoturismul și a acroșat stâlpul situat lângă bordura de pe partea a sensului de mers oraș Cartier la cca. 30 metri de marcajul de oprire la semafor.
Ca urmare a accidentului produs de pârât autoturismul condus de acesta a suferit o avarie care nu mai poate fi remediată prin reparare.
Situația de fapt prezentată reieșită din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție și rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate de expertul tehnic
Nu se pot reține apărările recurentului prin care arată că producerea accidentului nu s-a datorat nerespectării dispozițiilor legale în îndeplinirea activității atâta vreme cât din procesul verbal de cercetare la fața locului cât și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuate de expertul G filele 92-94 dosar fond, rezultă că acesta a rulat prin localitate cu autoturismul înainte de producerea accidentului rutier cu o viteză peste limita de viteză impusă de normele legale în vigoare, respectiv cca. la 50 km/
Faptul că împotriva recurentului au fost efectuate acte de cercetare penală acest aspect nu prezintă relevanță în cauză atâta vreme cât din rezoluția nr. 1946/P/2007 din 10.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava fila 49 dosar fond, rezultă că împotriva acestuia au fost efectuate acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, săvârșită în dauna persoanei vătămate, aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei, iar temeiul reînceperii urmăririi penale îl reprezintă lipsa numărului de zile de îngrijiri medicale necesare persoanei vătămate pentru ca fapta să constituie infracțiune.
Față de situație de fapt reținută în mod corect a apreciat prima instanță că temeiul de drept al răspunderii recurentului față de angajatorul SRL îl constituie dispozițiile art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
Nu pot fi reținute solicitările recurentului prin care cere a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 270 alin. 2 din Codul muncii întrucât situația de fapt prezentată în mod corect de prima instanță nu cade sub incidența acestor dispoziții legale.
Astfel, în cauză nu poate fi reținută forța majoră sau alte cauze neprevăzute ce nu puteau fi înlăturate și nici pagube care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului prin care arată că nu era atestat ca agent de intervenție la data trimiterii sale în misiune iar angajarea s-a făcut în mod nelegal și nediligent ca agent de intervenție de către unitatea angajatoare.
Din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe a rezultat că recurentul a fost angajat de către SRL ca agent de intervenție cu atribuții de conducător auto în cadrul echipajului mobil de intervenție rapidă.
În mod corect instanța de fond a reținut că fapta cauzatoare de prejudiciu ca temei al răspunderii patrimoniale a fost săvârșită de către recurent în calitatea sa de conducător auto și nu ca agent de intervenție așa cum încearcă să arate acesta.
În ceea ce privește executarea atribuțiilor sale de conducător auto se constată că recurentul deținerea permis de conducere auto valabil la data producerii accidentului iar pentru autoturismul din dotare, la data de 24.05.2007 există întocmit proces-verbal de predare-primire fila 23 dosar fond, din care rezultă că acesta se afla în stare de funcționare la momentul preluării de către recurent.
Cu privire la modalitatea de calcul și cuantumul daunelor stabilite de expertul tehnic în materie auto se constată că acesta a respectat obiectivele stabilite de părți și de către instanță iar prejudiciul a fost stabilit prin două modalități diferite de calcul, respectiv metoda costurilor și metoda comparației stabilind între acestea o medie, cuantum ce a fost în mod corect însușit de prima instanță.
În fața instanței de recurs a fost depus de către angajator copia unui contract de prestări servicii și a unui regulament de organizare și funcționare a dispeceratului de monitorizare a sistemelor de alarmare împotriva efracției din S ale " " SRL, din conținutul cărora nu rezultă obligativitatea deplasării la obiectivul protejat într-un interval de timp prestabilit așa cum susține recurentul printre motivele de recurs.
În aceea ce privește răspunderea asiguratorului pentru prejudiciul cauzat unității angajatoare aceasta nu poate fi antrenată în cauză atâta vreme cât asigurarea prin efectul legii, obligatorie de răspunderea civilă, instituie potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995 modificată, obligația de despăgubiri în locul asiguratului doar pentru prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă unor terțe persoane.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de pârâtul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr. 1264 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - -
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/15.05.2009
OPINIE SEPARATĂ
Obligația de reparare a prejudiciului precum și procedura de urmat sunt reglementate de dispozițiile art. 269-275 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, în capitolul intitulat "Răspunderea patrimonială", dispozițiile legale privind atât răspunderea patrimonială a angajatorului față de salariați, cât și răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru existența răspunderii patrimoniale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de salariat a celui vinovat de producerea prejudiciului care trebuie să se afle într-un raport juridic de muncă cu angajatorul pe care l- prejudiciat; fapta ilicită a salariatului care trebuie să fie legată de munca prestată și să fie ilicită, aceasta putând consta într-o acțiune sau inacțiune, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția salariatului.
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. - din 16.02.2007, pârâtul-recurent a fost angajat de societatea reclamantă în funcția de agent de intervenție, fără să existe vreo prevedere privind calitatea de conducător auto, sau vreun act adițional prin care să se modifice felul muncii, sarcinile de serviciu stabilite în fișa postului, nefiind de natură să modifice elementele esențiale ale unui contract de muncă respectiv felul muncii, locul muncii și salarizarea.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 333 din 8.07.2003 cu modificările și completările ulterioare privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, paza obiectivelor se realizează prin forțe și mijloace militare sau civile de către instituțiile specializate ale autorităților administrației publice sau în regim privat de către proprietarii sau deținătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor precum și de către societățile specializate de pază și protecție, acestea funcționând în temeiul legislației comerciale, doar pe baza licenței de funcționare eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 pentru obținerea licenței de funcționare sunt necesare îndeplinirea unor condiții, respectiv prezentarea regulamentului de organizare și funcționare ale societății, a listei conținând mijloacele materiale tehnice de transport de comunicații, care fac parte din dotarea societății, dar și prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care execută activități de pază și protecție, conducătorii societăților de pază și protecție fiind obligați să asigure respectarea prevederilor legale în angajarea, pregătirea și controlul persoanelor.
În cauză, aceste dispoziții legale nu au fost respectate de unitatea reclamantă care l-a angajat pe pârât, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute expres de lege prin art. 39 pentru persoanele care urmează să îndeplinească atribuții de pază și protecție pentru care se prevede expres condiția de atestare profesională potrivit Legii nr. 333/2003, textul art. 40 stabilind la fel de clar că angajarea personalului cu atribuții de pază se face pe baza atestatului eliberat de poliție, a certificatului de absolvire a cursului de calificare, a certificatului de cazier judiciar și după caz, a avizului poliției de port armă, legea reglementând și procedura de obținere a atestatului profesional prin art. 41 și următoarele de lege.
Cum salariatul a fost angajat în funcția de agent de pază și nicidecum în funcția de conducător auto, fără a deține o calificare profesională în acest domeniu și fără să fie atestat profesional conform legii și cum potrivit art. 37 din Legea nr. 333/2003 răspunderea pentru selecția, angajarea, nivelul de pregătire revine angajatorului, constatând că nu au fost îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale, apreciez că recursul se impune a fi admis, cu consecința modificării sentinței, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii societății reclamante.
Judecător,
- -
ptr.președintele completului pensionat
semnează președintele instanței
Red.
Tehnored.
19.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Biciușcă Ovidiu
