Drepturi salariale (banesti). Decizia 218/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 218/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE, împotriva sentinței civile nr.690/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A, în baza delegației nr.-, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimata-reclamantă și intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și scoaterea acesteia din cauză.
Susține că în mod eronat instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât între acesta și reclamantă nu există un raport de muncă.
Arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea formulată la data de 13.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii doi pârâți la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2005 - 12.03.2007 actualizat cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că prin Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, diferențiat pe tranșe de vechime în muncă. Ulterior, prin art.1 pct.32 din nr.OG83/2002 s-a introdus alineatul 3 al articolului 3 în care s-a prevăzut că alineatele 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
S-a mai susținut de către reclamantă că dreptul salarial cu titlu de spor pentru vechimea în muncă a fost suprimat prin efectul dispozițiilor nr.OG83/2000 până la data de 12.03.2007, la care prin art.4/1 din nr.OUG27/2006, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.45/2007, acest drept salarial a fost recâștigat de către magistrați.
În urma promovării recursului în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și admis de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a statuat că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
La data de 14.08.2007 Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca acesta, la adoptarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, să includă și alocarea sumelor ce i s-ar cuveni reclamantei.
Cererea de chemare în garanție este întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 pr.civ. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art.1 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Apărările formulate de Direcția Națională Anticorupție la data de 14.08.2007 au fost următoarele:
Motivul care a stat la baza renunțării la acordarea sporului de vechime în muncă a fost acela al includerii implicite a acestui spor în indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, calculată în baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, conform art.3 din nr.OUG- sau a disp. art. 3 din nr.OUG 177/2002.
Având ca obiect un drept abrogat expres prin nr.OG83/2000 și implicit prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006, solicitările reclamanților sunt neîntemeiate.
În fine, se susține, în speță nu își găsesc aplicarea prevederile art. 1 alin.2 lit.i) din nr.OG 137/2000 deoarece magistrații beneficiază de dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
La data de 24.08.2007 Ministerul Economiei și Finanțelor depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivată astfel:
Rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută de disp. art. 19-35 din Legea nr. 500/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și Procurorul General al României iar potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă în ședința publică din data de 31.10.2007.
Prin sentința civilă nr.690/CM/31.10.2007 Tribunalul Argeș a admis acțiunea, a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
Prin art. 12 alin. 1 din Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, republicată, s-a prevăzut că "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 15%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat în raport cu tranșele de vechime.
În urma modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 55/1993, textului de lege menționat i s-a dat următorul conținut: "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferențiat, de asemenea, pe tranșe de vechime.
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a abrogat Legea nr. 52/1991, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, instituind prin art. 31 (devenit art.33 după republicare) reglementarea potrivit căreia "pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat tot pe tranșe de vechime în muncă.
Este adevărat că, ulterior, prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art.33 din această lege, un nou alineat, devenit alin.(3), cu următorul conținut: "Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților".
S-a considerat că prin instituirea unui nou sistem de salarizare pentru magistrați, în conținutul căruia au fost incluse indemnizația de încadrare lunară stabilită pe funcții, nivelul instanțelor și parchetelor și vechimea în magistratură, fără a se mai menționa și criteriul vechimii în muncă, s-ar fi înlăturat această ultimă componentă din salarizarea magistraților.
Ordonanța menționată a fost adoptată în temeiul art. 108 alin.(1) și (3) din Constituția României, republicată, precum și al art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr.294 din 1 noiembrie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a art.33 alin.(3) din Legea nr.50/1996, introdus prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, a reținut că "principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Este de observat că nr.OG83/2000 nu conține nicio dispoziție de abrogare a art.31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr.50/1996, pe care a modificat-o și completat-
De asemenea, nici nr.OUG177/2002, privind salarizarea, nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art.33 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în muncă.
Stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000.
Iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale, deoarece au devenit incidente dispozițiile art.16 alin.(3) și ale art.295 din Codul muncii.
A considera că puteau beneficia de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și procurorii, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În acest sens a statuat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 asupra recursului în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Actualizarea drepturilor bănești cuvenite este justificată, în opinia instanței de fond, de dispozițiile art. 161 alin.4 din Codul muncii.
Efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei a fost dispusă în temeiul art.40 alin.2 din Codul muncii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a considerat că, față de calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Economiei și Finanțelor, operează prevederile art.15 din nr.HG83/2005, art.131 din Legea nr.304/2004 coroborate cu art.19 din Legea nr.500/2002.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În susținerea recursului său Ministerul Economiei și Finanțelor invocă dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civ. în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se arată, greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind obligat ministerul să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerului Public nu există nicio obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești, nu îi conferă acestuia nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui plătite în speță.
Ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite, ca de altfel și Procurorul General al României iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În realitate Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
C de-al doilea recurent consideră nelegală și netemeinică hotărârea primei instanțe în ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație drepturilor bănești cuvenite reclamantei.
Se argumentează motivul de recurs astfel:
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 486/2006. Aceasta nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță iar potrivit art. 14 alin. 2 și art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Mai mult, se apreciază, aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanță prin prezenta hotărâre apare ca un mijloc de constrângere deși este lipsită de cauză juridică.
În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 și art. 3041pr.civ.
Recursul pârâtului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art. 19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort. În considerarea lor, fără a adăuga la lege, deși nu este vorba despre o veritabilă obligație de garanție, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului-chemat în garanție.
Pentru considerentele de mai sus și pentru cele ce se vor arăta în continuare, Curtea va reține că nici recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu este fondat.
Potrivit regulii ce se degajă din dispozițiile art. 156 muncii, în sensul că drepturile salariale trebuie plătite înaintea oricăror obligații bănești, lipsa fondurilor necesare nu poate afecta existența sau cuantumul celor dintâi.
Odată ce s-a reținut că neacordarea sporului este nejustificată, sporul de vechime în muncă fiind o componentă a salariului conform art. 155 muncii, operează dispozițiile art. 161 pct.4 din cod, potrivit cărora neplata nejustificată a salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin urmare, soluția instanței de fond de actualizare a drepturilor bănești cu indicele de inflație are temei legal și constituie, prin modalitatea de stabilire a daunelor-interese, o justă reparație date fiind timpul scurs între momentul de la care se cuvenea sporul în discuție și momentul efectuării plății și necesitatea acoperirii inflației.
Și întrucât nu sunt îndeplinite, cu privire la hotărârea atacată, condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct.4 și 9 și art. 3041pr.civ. în baza art. 312 pr.civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 690/CM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- intimați fiind reclamanta și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
2 ex./11.04.2008
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Ion Rebeca, Paulina
