Drepturi salariale (banesti). Decizia 2409/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.2409
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sect.5 și de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1720 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanții, -, G, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul municipiul Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D și cu intimatul pârât Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2965/120/01.07.2009, reclamanții, -, G, -, -, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P și Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi obligați la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul brut de încadrare pentru perioada 01 iulie 2006-la zi și în continuare pentru viitor, sumele astfel rezultate să fie indexate și majorate cu indicele de inflație calculat la data plații efective și să se efectueze mențiunile privind acest spor și perioadele pentru care s-a acordat în carnetele de muncă, conform Decretului 92/1976.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că în scopul asigurării eficiente confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate ".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În temeiul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului" tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală ( securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalul sunt înregistrate ca operator de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevăd exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Legal citași, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la judecată.
Prin sentința civilă nr.1720 din 12 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamanți și obligat pârâții să le plătească sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul brut de încadrare pentru perioada 01 iulie 2006-la zi și pe viitor, sumele astfel rezultate urmând a fi indexate și majorate cu indicele de inflație calculat la data plății efective, corespunzător timpului de muncă efectiv lucrat de fiecare reclamant.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze cuvenitele mențiuni privind acest spor pentru perioadele pentru care s-a acordat în carnetele de muncă ale reclamanților, conform Decretului nr.92/1976.
Pentru a pronunța această soluție, prin prisma dispozițiilor incidente în cauză, Tribunalul a constatat fondată acțiunea reclamanților, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale. In virtutea funcțiilor lor, reclamanții intră in contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de politie, funcționarilor publici etc. categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate ".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin. 3 din legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor " judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală ( securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr. 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalul sunt înregistrate ca operator de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevăd exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din protocolul la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu se ajunge la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să constate o situație discriminatorie în care se află reclamanții față de celelalte categorii socio-profesionale ce au de asemenea obligația păstrării confidențialității ca obligație de serviciu. În acest sens, sunt și dispozițiile art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională care acordă magistraților militari, acest spor de confidențialitate, categorie profesională asemănătoare cu cea a magistraților civili, nefiind deci justificată aplicarea unui tratament diferențial între cele două categorii.
Astfel, instanța nu creează norme juridice, ci doar restabilește echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se fragrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreaga de norme comunitare in materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul Internațional cu privire Ia drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social europeană revizuita).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării a apreciat ca, diferența de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincție intre situații analoage și comparabile fără ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila și obiectivă.
În același sens, Curtea Constituționala a României, prin Decizia numărul 1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că, un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, in respectul principiului egalității cetățenilor in fata legii și a autoritarilor publice".
Atâta timp cat, reclamanții au obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestora de Ia plata sporului de confidențialitate este discriminatorie.
Nu se poate retine nici existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, pentru că în caz contrar ar însemna ca în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, ar însemna că nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei socio profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție. Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost învestite având ca obiect drepturi salariale în limitele acțiunilor introductive de instanță și în raport cu dispozițiile legale incidente. Față de aceste considerente, instanța constată că prezenta acțiune este admisibilă.
În ceea ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 46/15.12.2008, aceasta este obligatorie cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecată, așa cum dispune art.329, alin.3 din Civ.
În consecință, în temeiul art.25, alin.4 din Legea 304/2004 și întrucât s-a pronunțat decizia nr. 46/15.12.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor art.99, alin.1, lit.d din 303/204 raportat la art.16, alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, judecătorii au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate calculat la indemnizația brută lunară.
În temeiul articolului 6 aliniatul 1 din Decretul numărul 92/1976, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților privind acordarea drepturilor sus menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților (filele 4-9) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de recurs prev.de art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ.recurentul-pârât Ministerul Justiției (filele 4-7) a susținut pe de o parte, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând reclamanților sporul de 15% pentru confidențialitate printr-o ingerință gravă în atribuțiile puterii legiuitoare, cenzurând nepermis soluția aleasă de legislativ în sensul că decizia în interesul legii pronunțată de ICCJ în materie a creat pe cale judiciară norme juridice paralele celor prevăzute prin actele normative, ceea ce a determinat intervenția Curții Constituționale care prin decizia de la 27 mai 2009 a constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvern, pe de alta.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamanților pe temeiul art.27 alin.(1) din OG 137/2000, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă fiindcă doar legiuitorul are opțiunea de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau salariilor unor categorii profesionale salarizate de la bugetul statului.
O ultimă critică privește greșita acordare a acestui spor și în continuare, având în vedere că instanța nu poate aprecia în privința menținerii raporturilor de serviciu între părți pentru viitor.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI ( filele 8-9) a susținut netemeinicia sentinței care reprezintă o imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor puterii legiuitoare, singura ce poate stabili acordarea unui drept care actualmente nu este prevăzut în legislația în vigoare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților.
Intimații, legal citat nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis acțiunea reclamanților privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada solicitată, adică începând cu data de 1 iulie 2006-la zi și în continuare, în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, astfel cum aceste dispoziții legale au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) cod pr.civ.corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererea privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamanților se justifică prin faptul că aceștia au fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care erau îndreptățiți, începând cu data de 1 iulie 2006, la zi și în continuare, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetul de muncă al fiecărui reclamant în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a recunoaște și acorda dreptul la plata sporului de 15% pentru confidențialitate și în viitor, criticat de recurenți ca neavând suport legal, este lipsit de justificare, câtă vreme acest drept rezultă din interpretarea dată art. 99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților prin decizia în interesul legii și dăinuie în continuare, fiind decisiv legat de calitatea de magistrați a reclamanților-intimați.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.1720 pronunțată la data de 12 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1720 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Dâmbovița în Târgoviște, Calea B, nr.3, jud. D, intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.22 ex./15.01.2010
Red.
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
