Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2408/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2408
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1715 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanții, G, și, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, intimații pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3 sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin intermediul compartimentului registratură, recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a depus concluzii scrise, care s-au înregistrat sub nr.19825 din 14 decembrie 2009.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată, iar după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,au solicitat obligarea acestora să calculeze și să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 3 ani înainte de formularea acțiunii și în viitor, să plătească dobânda legală și sumele reprezentând actualizarea drepturilor cuvenite, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, că prin art.1 din Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarului public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut, aceste categorii de salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Au mai arătat că prin dispozițiile art.15 alin.1 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % se acordă și altor categorii de funcționari publici, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, prevede pentru personalul din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, un spor de confidențialitate de până la 15 %.
Reclamanții au menționat că prin decizia nr.46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Considerând că sunt încălcate și prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reclamanții au apreciat că tratamentul discriminatoriu constituie și o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și au menționat că aplicarea deciziei în interesul legii este obligatorie pentru instanță, conform art. 329 Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivându-se că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, că prin decizia nr.1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a constat că înțelesul dispozițiilor G nr.137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pe fondul cererii pârâtul a arătat că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori al cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă" - categoriile profesionale în raport cu care reclamanții consideră că se află într-o situație comparabilă - element indispensabil pentru a putea vorbi de o discriminare, că atribuții de serviciu concrete ale personalului auxiliar față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar referitor la actualizarea sumelor solicitate s-a arătat că urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale, acestea neputând cuprinde decât dobânda legală cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin întâmpinare admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, că această instituție este un terț față de raportul juridic de muncă existent în speță.
La cererea instanței s-a depus la dosar dovada calității de personal auxiliar a reclamanților - adresa nr.4153/25.08.2009.
Prin sentința civilă nr.1715 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice cu sediul procedural la Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a admis în parte cererea formulată de reclamanții, G, toți prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, obligând pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 22.05.2006 la zi și în continuare după această dată, sumele datorate urmând să fie reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății, iar pe pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis-o și a respins cererea față de acest pârât, având în vedere împrejurarea că prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit art.281 din Codul muncii scopul jurisdicției muncii este acela al soluționării conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, părți în conflictele de muncă, putând fi potrivit art.282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele ori alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a codului d e procedură civilă.
Alte instituții nu au calitate procesuală pasivă, Ministerul Finanțelor Publice având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar CNCD este instituția abilitată prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, ambele fiind terți față de raporturile juridice de muncă din speță, neputând avea calitatea de pârâți.
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă, întrucât reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale cuvenite în calitatea lor de personal auxiliar al instanței judecătorești, iar decizia din 27.05.2009 a Curții Constituționale prin care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională se referă la Înalta Curte de Casație și Justiție și produce efecte pentru viitor, de la data publicării în monitorul oficial.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr.27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 din Cod procedură civilă, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit art.329 alin.3 din Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, pe perioada 22.05.2006 la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
În ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, tribunalul a apreciat că prin admiterea și a acestui capăt de cerere are loc o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că acordarea acestui spor nu se poate face și pentru viitor, întrucât aceasta ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanțe a unor atribuții de legiferare, nu poate fi primită, având în vedere că acordarea acestor drepturi se poate face și pe viitor, atâta timp cât legislația care stabilește acordarea acestora este în vigoare și, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și potrivit dispozițiilor art.9 din Codul deontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care are cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, prin decizia nr.1325/04.12.2008 Curtea Constituțională statuând că înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
De asemenea, prin decizia nr.838/27.05.2009, Curtea Constituțională a reținut că În exercitarea atribuției prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Totodată, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze sporul de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate, care este o categorie aparte de personal bugetar.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate, s-a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar actualizarea sumelor solicitate urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale.
S-a a mai arătat că acțiunea trebuia respinsă, întrucât reclamanții nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate, ci îndeplinesc funcțiile de șoferi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr.27/2008, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit disp. art.329 alin.3 din Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În ceea ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, Curtea reține că o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi are loc numai prin admiterea și a acestui capăt de cerere.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 15%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 15% este cert. De asemenea, acest drept are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, existența dreptului nu trebuie confundată cu plata sa, plată care se va face succesiv și numai atâta timp cât beneficiarii săi vor îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului principal.
Curtea mai reține că și critica privind lipsa calității de personal auxiliar de specialitate reclamanților este neîntemeiată, având în vedere că otrivit p. art.3 din Legea nr.567/2004Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii.
Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Prin urmare, din punct de vedere terminologic, noțiunea de personal auxiliar de specialitate are mai multe sensuri, respectiv un sens restrâns - cum e cel prevăzut la art.3 din lege, dar și un sens mai larg - așa cum este cel prevăzut de art.4 din aceeași lege, potrivit căruiaPersonalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,prevăzut la art.3,(inclusiv alin.3 al acestui articol)este obligat ca, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei și să participe la formarea profesională continuă.
Acest sens larg se desprinde și din alte dispoziții ale legii, cum ar fi art.60 privind salarizarea, care nu restrânge sfera beneficiarilor la persoanele prevăzute în alineatele 1 și 2 ale art.3 din aceeași lege.
Față de aceste considerente, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, astfel că, în baza art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1715 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanții, G, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, intimații pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
8 ex./21.12.2009
Th./Red. - /
.fond nr- Trib.
Jud.fond G
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
