Drepturi salariale (banesti). Decizia 243/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 243
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - DRUMURI ȘI PODURI SA împotriva sentinței civile nr.2067 din 7.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - DRUMURI ȘI PODURI SA, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru recurenta - DRUMURI ȘI PODURI SA arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - DRUMURI ȘI PODURI SA solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii pretențiilor intimatei ca nefondate. Precizează că și-au întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă. Arată că intimata nu a precizat cuantumul cotei de participare la profit și că instanța de fond a determinat cuantumul având în vedere cotele maxime date celorlalți angajați. Mai precizează că în nici una din prevederile invocate nu sunt menționate prevederi obligatorii cu privire la plata cotei de participare la profit. Contractul colectiv de muncă stabilește că la fiecare unitate sunt condiții de diferențiere a cotelor individuale. Mai arată că s-a reglementat doar modul de diminuare a sumelor acordate și că, având în vedere că nu s-a stabilit un cuantum minim, instanța de fond nu avea cum să stabilească un cuantum. Intimatul nu s-a găsit listele făcute de șeful ierarhic pentru stimularea financiară în acest sens. De asemenea a invocat la instanța de fond o prescriere a dreptului de investire a instanței. Consideră că în cauză este o obligație a unității de aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanta - a chemat în judecată pre pârâta Lucrări Drumuri și Poduri I solicitând obligarea acesteia la plata cotei de participare la profit pentru anii 2004 și 2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la sfârșitul anului 2005, conform art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004-2005, s-a acordat salariaților cota de participare la profit pentru anul 2004, în cuantum de 200 lei. Deși era îndreptățită, potrivit art. 57 din același contract, să beneficieze de această sumă, în mod nejustificat angajatorul a refuzat să i-o acorde.
La fel s-a întâmplat și la începutul anului 2006, când toți salariații au beneficiat de cota de participare la profitul aferent anului 2005, conform art. 35 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005-2006, în cuantum de 411 lei. În mod ilegal și discriminatoriu, angajatorul i-a stabilit doar 118 lei, deși art. 39 din contract îi acorda dreptul de a beneficia de întreaga sumă.
A mai susținut reclamanta că hotărârile AGA nr. 94/20.12.2005 și 104/12.12.2006 nu-i sunt opozabile, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de profit fiind cele stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin întâmpinare, pârâta Lucrări Drumuri și Poduri Iai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeindu-se pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Pe fond, pârâta a susținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată raportat la Hotărârea AGA nr. 94/20.12.2005 și Hotărârea AGA nr. 104/12.12.2006, prin care s-au aprobat cotele de participare la profitul net, criteriile de acordare și cuantumul lor, pentru anii 2004 și 2005.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri, iar pârâta a solicitat interogatoriul reclamantei.
Prin încheierea din 14.09.2007, reținând că nu este vorba despre neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unei clauze a acestuia și că textul aplicabil în ceea ce privește prescripția este prevăzut de art. 283 lit. c Codul muncii, nu de art. 283 lit. e Codul muncii, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 2067 din 7.11.2007, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Lucrări Drumuri și Poduri I, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 493 lei reprezentând cota de participare la profit pentru anii 2004 și 2005 (din care 200 lei pentru anul 2004 și 293 lei diferență pentru anul 2005).
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 51 lit. c din CCM la nivel de unitate pentru anul 2004-2005, printre adaosurile la salarii se enumeră și cota de profit ce se repartizează salariaților potrivit legii și este de până la 10% din profitul net realizat în exercițiul financiar încheiat.
La art. 57 din contract, se stabilesc cinci criterii ce duc la diminuarea sumei individuale cuvenite fiecăruia din fondul de participare la profit, printre care absențe nemotivate, retrogradări, desfacere contract de muncă, persoane ce au lucrat mai puțin de 1020 ore pe an, stabilindu-se și procentul de penalizare pentru fiecare situație în parte.
Prin CCM unic la nivel de unitate pentru anul 2005-2006, sunt prevăzute aceleași aspecte, însă articolele ce conțin aceste dispoziții sunt 35 și 39.
Din statele de plată reiese că, în luna decembrie 2005, pentru cota de participare la profit pentru anul 2004, reclamanta nu a primit nici o sumă, în condițiile în care suma acordată celorlalte persoane a fost de 200 lei net, iar din statul de plată pentru cota de participare la profit pentru anul 2005, achitată în luna decembrie 2006, reiese că reclamanta a primit doar 118 lei net, în condițiile în care celorlalte persoane li s-a acordat suma de 411 lei net.
Din documentațiile depuse la dosar, reiese că reclamanta nu s-a încadrat în nici una din cele cinci situații prevăzute de art. 57 din CCM la nivel de unitate pentru anul 2004-2005 și nici de art. 39 din CCM la nivel de unitate pentru anul 2005-2006 pentru a fi sancționată cu procentele de penalizare prevăzute de aceste acte normative.
Prin urmare, acțiunea formulată va fi admisă, reclamanta fiind îndreptățită să primească sumele reprezentând cota sa de participare la profit pe anii 2004 și 2005, astfel cum le-au primit ceilalți angajați care nu au fost sancționați.
Se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, care nu a fost dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Lucrări Drumuri și Poduri
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că soluția este greșită deoarece, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a solicitat și cuantificarea cotelor de profit pentru anii 2004 și 2005, iar instanța a procedat și la determinarea valorică a acestora.
A mai susținut recurenta că, deși prevederile din contractele colective de muncă nu stabilesc obligativitatea ca toți salariații să beneficieze de cota de participare și nici nu stabilesc o valoare minimă obligatorie, instanța de fond a înlăturat hotărârile adunărilor generale ale acționarilor prin care au fost stabilite criterii de diferențiere.
Pentru a se putea diminua ceva, este necesar ca acel "ceva" să fie stabilit. Pentru anul 2004, intimata nu a avut nimic stabilit, iar pentru anul 2005, valoarea stabilită de șeful ierarhic a fost de 150 lei. Consideră recurenta că modul în care este recompensat salariatul pentru profitul realizat, păstrând limitele negociate în contractul colectiv, trebuie să rămână răspunderea administrației.
Prin contractul colectiv nu s-a negociat obligativitatea unei valori minime, iar contractul colectiv de muncă la nivel național, prin art. 41 alin. 3, lasă la dispoziția negociatorilor de la nivel de unitate stabilirea condițiilor de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit. La nivel de unitate s-au stabilit doar condițiile de diminuare sau anulare, recunoscându-se că diferențierea dintre salariați nu poate fi determinată prin aplicarea unor criterii fixe, așa încât instanța de fond s-a substituit prerogativelor conducerii administrative atunci când, pentru anul 2005, procedat la majorarea cu 293 lei a sumei stabilite de șeful de birou al reclamantei.
Cu privire la prescrierea dreptului la acțiune, recurenta susține că, în contractul individual de muncă, nu este menționată în mod distinct, ca drept salarial, cota de participare la profit, condiții în care acordarea sau nu a vreunei sume cu acest titlu este generată de aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă, situație care se încadrează în art. 283 lit. e Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că, atât pentru anul 2004, cât și pentru anul 2005, la Lucrări Drumuri și Poduri I s-au acordat cote de participare la profit în sumă fixă, iar criteriile de diminuare, diferențiere sau anulare a participării la profit au fost stabilite explicit prin CCM, care reprezintă legea părților. Hotărârile AGA invocate de angajator în susținerea criteriilor de diminuare nu sunt opozabile, AGA depășindu-și prerogativele. De asemenea, nici listele șefilor ierarhici nu pot fi opozabile, întrucât colective de muncă nu conțin drepturi ale acestora de a stabili sumele în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Art. 51 lit. c din CCM la nivel de unitate pentru anul 2004 și art. 35 lit. c din CCM la nivel de unitate pentru anul 2005 prevăd că, în categoria adaosurilor la salarii, se include și cota de profit ce se repartizează salariaților potrivit legii și care este de până la 10% din profitul net realizat în exercițiul financiar încheiat.
Prin cererea introductivă, intimata reclamantă a solicitat plata cotei de participare la profit, care reprezintă un drept salarial, așa încât cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, prima instanță aplicând corect prevederile legale atunci când a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de recurenta pârâtă.
De asemenea, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă. Împrejurarea că, în cererea de chemare în judecată, la obiectul cererii, nu s-au menționat explicit sumele solicitate cu titlu de cotă de participare la profit, în timp ce prima instanță le-a menționat în dispozitivul hotărârii, nu echivalează cu acordarea unei sume mai mari decât cea solicitată ori cu acordarea a ceea ce nu s-a cerut. Sumele au fost determinate de intimată în motivarea cererii, în care se precizează cota de participare la profit pentru anul 2004, în cuantum de 200 lei, neacordată, precum și cota de participare la profit pentru anul 2005, în cuantum de 411 lei, din care s-a acordat intimatei suma de 118 lei.
Cu privire la fondul pretențiilor intimatei, se constată că prima instanță a aplicat corect prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2005.
Astfel, art. 57 din CCM la nivel de unitate pentru anul 2004, respectiv art. 39 din CCM la nivel de unitate pentru anul 2005, prevede că suma individuală cuvenită din fondul de participare la profit se stabilește în funcție de câștigurile realizate din salariul de bază de încadrare și sporul de vechime în muncă, corespunzător orelor efectiv lucrate, corectate cu 5%, până la 100%, în funcție de anumite criterii prevăzute limitativ la nr. crt. 1-5.
Prin urmare, suma cuvenită fiecărui salariat al recurentei Lucrări Drumuri și Poduri I, din fondul la participare la profit, este stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care produce efecte pentru toți salariații angajatorului, așa cum prevede art. 241 alin. 1 lit. a Codul muncii. În aceste condiții, nu Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul Lucrări Drumuri și Poduri I stabilește cuantumul acestor sume individuale și criteriile de acordare, așa cum s-a întâmplat pentru cota de participare la profit aferentă anului financiar 2004, potrivit hotărârii AGA nr. 94 din 20.12.2005. De asemenea, nu conducerea administrativă a societății aprobă listele cu propuneri întocmite de șefii de secții, pentru personalul muncitor sau de șefii birourilor, pentru personalul, așa cum s-a întâmplat pentru cota de participare la profit aferentă anului financiar 2005, potrivit hotărârii AGA nr. 104/4 din 12.12.2006, prin care s-au aprobat și criterii de acordare, alături de cele prevăzute în contractul colectiv de muncă, precum și cuantumul maxim al acestor sume individuale.
În același sens sunt și prevederile art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2005-2006, invocate de recurentă, conform cărora condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care este rezultatul negocierii dintre angajator și salariați, și nu prin hotărâri ale adunării generale a acționarilor.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Lucrări Drumuri și Poduri I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2067 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
12.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
21 Aprilie 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
