Drepturi salariale (banesti). Decizia 263/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 263/R-CM
Ședința publică din 19 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.12 din 14 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimatul-reclamant G și intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursule este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-au depus note scrise, de către recurentul-pârât Ministerul Justiției și cerere de suspendare a judecății de către intimatul-reclamant Mai arată că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură legal îndeplinită și părțile procesuale au solicita judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 octombrie 2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzută de Legea nr.l42/1998, sume ce nu au fost acordate pe ultimii 3 ani, indexate cu valoarea indicilor de inflație, respectiv perioada 10 martie 2003 - 1 octombrie 2007 și până la intrarea în legalitate, respectiv până în momentul punerii la dispoziția fiecărui salariat a tichetelor de masă la care este îndreptățit conform legii.
În motivarea acțiunii, reclamanți au arătat că prin art.1, alin.l din Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă și respectiv a tichetelor cadou și a celor de creșă, însă pârâții angajatori nu le-au achitat aceste drepturi salariale, deși au calitatea de salariați într-un sector bugetar. Mai arată că prin neacordarea unor asemenea drepturi, are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari care încasează asemenea tichete de masă, astfel încât sunt încălcate Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr.12 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și constatat prescris dreptul acestuia pentru perioada 10.03.2003 - 23.10.2004.
Pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției au fost obligați în solidar să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 23.10.2004 - până la data acordării efective a acestor tichete, actualizate la zi.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a reținut că în conformitate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamantul este salariat în cadrul pârâtului Tribunalul Vâlcea, fiind angajat cu contract individual de muncă și îndeplinind funcția de muncitor.
Potrivit art.1 din Legea nr.l42/9.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz al bugetelor locale pentru unitățile din sectorului bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajator.
De asemenea, dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.193/17.05.2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, celelalte categorii de persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, acestea fiind utilizate în condițiile legii.
În baza art.41, alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice.
Prin Legea nr.74 din 3 mai 1999, România a acceptat partea I din Carta socială europeană revizuită și și-a asumat obiectivele urmărite de părțile contractante, în speță statele care au ratificat-o, și a căror realizare o va urmări prin toate mijloacele utile, astfel încât să asigure condițiile specifice pentru asigurarea exercitării efective a următoarelor drepturilor și principii: toți lucrătorii au dreptul la condiții de muncă echitabile; toți lucrătorii au dreptul la securitate și igienă in muncă; toți lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă care să le asigure lor, precum și familiilor lor un nivel de trai satisfăcător; toți lucrătorii au dreptul la securitate socială.
Întrucât reclamantul are calitatea de salariat, funcționând în cadrul Tribunalului Vâlcea, care reprezintă o instituție bugetară, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, înseamnă că și acesta are și are în continuare dreptul privind acordarea tichetelor de masă, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații i se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a oferi suportul în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă fără a se afecta desfășurarea activității în condiții optime.
Faptul că Legile nr.142/1998 și 193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și cadou fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu înseamnă în mod automat că reclamantul nu are dreptul la asemenea tichete, deoarece la acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor, fiind masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
Apărările pârâților că nu pot fi acordate asemenea tichete datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului, s-au reținut a fi neîntemeiate, întrucât pârâții nu au dovedit că au întreprins demersurile necesare pentru a obține fonduri la bugetul de stat pentru acordarea tichetelor de masă conform prevederilor legale în vigoare.
Pe de altă parte, atâta timp cât reclamantul se înscrie în categoria de salariați în sectorul bugetar și în același timp există salariați care beneficiază de tichete de masă și cadou, de exemplu diferiți funcționari publici, domenii de activitate care sunt de asemenea finanțate ca și Ministerul Justiției de la bugetul de stat, înseamnă că acordarea unor salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar și neacordarea altor salariați din alte domenii a unor asemenea tichete de masă, reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41, alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, și anume sectorul bugetar.
De fapt, neacordarea acestor tichete de masă prevăzute în Legea nr.142/1998, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială al reclamantului, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 și următoarele din Legea nr.142/1998, art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, art.5, alin.3 din Codul muncii și art.14 din CEDO, instanța a admis în parte acțiunea principală și a obligat în solidar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998, pentru perioada 23.10.2004 până la data acordării efective a acestor tichete.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- În mod greșit prima instanță a reținut că acordarea tichetelor de masă este un drept garantat constituțional al salariaților, circumscris dreptului la protecție socială.
Dreptul subiectiv la acordarea tichetelor de masă cunoaște o dublă condiționare și anume caracterul opțional al acordării și condiția prevederii în bugetul de stat.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, de bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
- Nu a existat o încălcare a dispozițiilor constituționale prin neacordarea tichetelor de masă.
Acordarea tichetelor de masă și tichetelor cadou nu se regăsește în măsurile de protecție socială garantate în Constituția României, ci este o situație specifică în care legea a stabilit reguli clare după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii, sub condiția prevederii în buget.
Se mai susține că nu poate fi pusă în discuție existența unei discriminări, întrucât nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă altor salariați care își desfășoară activitatea în condiții comparabile cu intimatul-reclamant, astfel că nu există o încălcare a art.16 alin.1 din Constituția României.
Analizând recursul în raport de criticile aduse sentinței, se constată că este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi obligat angajatorul la acordarea către reclamant a tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998 pe ultimii trei ani și a tichetelor cadou.
Într-adevăr, prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajatori salariaților lor, acestea constituind o alocație individuală de hrană, suportată integral de către angajator.
Potrivit art.1, tichetele de masă se acordă însă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie, criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului și nu o obligație imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului care trebuie să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinație.
În al doilea rând, acordarea tichetelor de masă se face după o anumită metodologie care prevede numărul salariaților îndreptățiți, valoarea nominală a tichetului, criteriile de selecție etc. de unde se deduce că nu toți salariații beneficiază de ele.
Deosebit, tichetele se acordă în condiții stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În consecință, neprevederea în bugetul de stat și instituirea posibilității de apreciere a angajatorului sunt argumente pentru considerarea injusteții pretențiilor formulate.
Față de cele de mai sus, rezultă că dispozițiile actelor normative analizate nu se aplică reclamantului și că acesta nu este îndreptățit la primirea tichetelor de masă, nefiind prevăzută obligativitatea primirii acestor drepturi, ci doar o posibilitate în acest sens, mai ales că nici nu s-au făcut demersurile necesare pentru a obține fonduri de la bugetul de stat în vederea acordării tichetelor de masă.
Totodată, pentru personalul din sistemul autorității judecătorești există reglementări normative specifice care nu prevăd aceste drepturi, iar referirea la Constituție și la dispoziții internaționale cuprinse în dreptul intern pentru a justifica pretinsa discriminare ori restrângere a unor drepturi nu are nici o legătură cu obiectul cauzei de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut decât posibilitatea acordării tichetelor de masă ca drepturi suplimentare și nu o obligație imperativă în acest sens.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 (1) Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.12 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o modifică în sensul că pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.12 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o modifică în sensul că pe fond respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/18.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu
