Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 260/R-CM
Ședința publică din 19 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul ORASUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.736/CM din 14 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare. Mai arată că părțile au solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2007, Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat acțiune în numele și pentru reclamantele, membre de sindicat, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar al Județului A, Școala Colibași, Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții Mașini și Orașul -prin Primar, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să respecte prevederile art.45 din Legea nr.128/1997, în sensul stabilirii normei didactice diminuate cu două ore pe săptămână, pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, fără diminuarea salariului și includerea orelor ce depășesc norma didactică astfel determinată în forma de retribuire plata cu ora.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport cu rata inflației pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii până la pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, s-a arătat de către sindicat că reclamantele îndeplinesc condițiile prevăzute de art.45 din Legea nr.128/1997 pentru diminuarea normei didactice și retribuirea în regim de plată cu ora a orelor ce depășesc norma de bază, însă pârâții refuză de mai mulți ani să facă aplicarea acestui text de lege, încălcând drepturile angajatului membru de sindicat.
Acțiunea a fost întemeiată și pe prevederile art.49 din Legea nr.128/1997, art.282 din Codul muncii, art.26 - 28 din Legea sindicatelor nr.54/2003.
Pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T și Orașul au depus întâmpinări în temeiul art.115 Cod procedură civilă, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia au arătat că nu sunt angajatorii reclamantelor și nu au obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
În conformitate cu disp. nr.HG223/2005, Ministerul Educației, Cercetării și T conduce sistemul național de educație, învățământ și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T au fost următoarele:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore. Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul Orașul a formulat și o cerere de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligați să vireze acestui pârât fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
La data de 26.06.2007, Județul Aaf ormulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu are calitatea de ordonator de credite, principal secundar ori terțial față de Orașul.
În acest sens au fost invocate disp.art.14 alin.5 din Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr.486/2007, în raport de care "repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean.".
Prin sentința civilă nr.736/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
S-a constatat că reclamantele au dreptul la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Au fost obligați pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar - Grupul Școlar Construcții Mașini să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal, drepturi cuvenite de la data de 5 aprilie 2004 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții Mașini fondurile necesare achitării și drepturilor bănești menționate mai sus.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de Orașul.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtului Orașul sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești arătate mai sus.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 188,28 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut astfel, că reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.l lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantele au dreptul la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâtul Orașul - prin Primar și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul declarat de către Orașul, este criticată sentința sub aspectul că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, întrucât nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a stabili norma didactică a acestora și nici de a plăti drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Mai arată recurentul că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Județului A, întrucât recurentul doar finanțează cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate de Consiliul Județean
Potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată de către consiliul județean cu avizul inspectoratului școlar județean.
Același lucru este prevăzut de art.32 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 și art.26 alin.1 din Legea nr.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, art.29 alin.3 din Legea nr.743/2001 privind bugetul de stat pe 2002.
În recursul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor este criticată sentința sub aspectul greșitei respingeri a calității procesuale pasive a recurentului, precum și a greșitei admiteri a cererii de chemare în garanție formulată de Orașul, atunci când s-a considerat că Ministerul Finanțelor Publice poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.72/1996, art.21-27 și nr.500/2002.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este Ministerul Economiei și Cercetării, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Analizând recursurile în raport de critici se constată că sunt nefondate.
Între recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamanților nu a acordat corect drepturile bănești, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală din partea recurentului.
Acest minister este ordonator principal de credite, iar creditele bugetare acordate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este angajatorul reclamanților, motiv pentru care nici nu a fost obligat la plata drepturilor bănești către reclamanți, ci, în calitate de chemat în garanție a fost obligat să vireze către pârâtul Orașul fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
Și recursul formulat de pârâtul Orașul este nefondat.
Recurentul nu are obligația de a plăti drepturile salariale solicitate prin acțiune de reclamante, nefiind angajatorul reclamantelor, dar prima instanță nici nu a dispus în acest sens, ci doar l-a obligat pe pârâtul Orașul să vireze sumele necesare plății acestor drepturi.
Textele de lege invocate de pârât în recurs, cuprinse în legile bugetului de stat pe anii 2002-2005, care prevăd că sumele destinate finanțării învățământului preuniversitar sunt repartizate unităților administrativ-teritoriale de către consiliul județean, duc la concluzia într-adevăr că unitățile administrativ teritoriale finanțează cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate de consiliul județean, ceea ce întărește concluzia instanței de fond privind calitatea procesuală pasivă a recurentului în prezenta speță.
De asemenea, conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate de bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
De altfel, potrivit art.13 din nr.OUG13/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată, din anul 2001, din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă deci că unitatea administrativ teritorială este ordonator secundar de credite și, ca atare, are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, în mod corect prima instanță a reținut că prin Legea nr.486/2007 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu s-a mai prevăzut repartizarea de către consiliile județene a sumelor cu această destinație, ci de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, situație în care soluția de respingere a cererii de chemare în garanție este temeinică.
Pentru considerentele de mai sus, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.736/CM din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în, B- - nr.1, județul A și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.736/CM din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/18.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu
