Drepturi salariale (banesti). Decizia 263/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 263/
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, precum și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.1396/13.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei reclamante, a recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, - și -, precum și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de recurent pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă
Față de excepția tardivității recursului formulat de pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată din oficiu la termenul din 5 martie 2008 și față de motivele recursurilor formulate de reclamanta și de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. -, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brașov, situat în B,-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției
cu sediul în B,-, sector 5 Curtea de APEL BRAȘOV,-, TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Au fost obligați pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV să majoreze salariul de bază al fiecărui reclamant, conform dispozițiilor art.1 din OG nr.10/2007, respectiv cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007, cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială menționate anterior, reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la TRIBUNALUL BRAȘOV, situat în B,-, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV.
Au fost obligați pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să majoreze salariul de bază al reclamantei conform dispozițiilor art.1 din OG nr.10/2007, respectiv: cu 2% începând cu data de 15 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială menționate anterior, reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecător, prestând activitate în cadrul Tribunalului Brașov, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetele de muncă depus la dosar.
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții -judecători în cadrul Tribunalului Brașov.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceiași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul reține că faptul că numai anumiți magistrați - respectiv judecătorii Înaltei Curți de casație și Justiție precum și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii - au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Reținând că majorarea sau indexare veniturilor numai anumitor categorii de magistrați, contravin și art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cu care, toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări", Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanții, - și - în sensul că va obliga pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al acestora,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Cât privește pe reclamanta, din mențiunile din carnetul de muncă instanța a reținut că în perioada 27.04.2006-15.04.2007 raportul de muncă al acesteia a fost suspendat, aflându-se în concediu de creștere a copilului.
Prin urmare, acțiunea formulată de aceasta a fost admisă în parte în sensul că pârâții vor fi obligați să majoreze salariul de bază al acesteia cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007 și să-i achite diferențele de drepturi pe această perioadă. Instanța va respinge pretențiile reclamantei eferente perioadei 27.04.2006-15.04.2007.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, și Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în cadrul recursului declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că, salarizarea magistraților se face în prezent conform OUG 27/2006 aprobată prin legea 45/2007, prin care legiuitorul a înțeles să nu acorde judecătorilor și procurorilor creșteri salariale pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială ce stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
În aceste condiții, cererea reclamanților nu poate fi soluționată favorabil, pentru că în lipsa cadrului legislativ, s-ar depăși limitele puterii judecătorești.
Sentința este criticată și pentru faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece de majorările în discuție nu au beneficiat magistrații ÎCCJ, neputându-se pune în discuție existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, sentința este criticată pentru faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că, magistrații au un sistem de salarizare, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale, și nu pot beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor. Instanța de judecată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
O altă critică vizează faptul că interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii ÎCCJ ar fi beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere că așa cum statuează disp. art. 1 din OUG 27/2006, acesta este singurul act normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ÎCCJ, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii. Ori, dispozițiile privind indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006 astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
Se mai arată că reglementarea dată prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nici un criteriu din cele prevăzute de art. 2 alin 1 din OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți recunoscute de lege.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, decizia luată, de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii în sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație satisfăcătoare.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor sentința este criticată pentru modul cum a fost soluționată atât excepția lipsei calității procesual pasive, cât și fondul cauzei.
În recursul declarat de recurenta, sentința este criticată, pentru faptul că, instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind indexarea salariului începând cu luna ianuarie 2007, motivat de faptul că se afla în concediu pentru îngrijirea copilului, întrucât acest procent se aplică pentru viitor, toate celelalte majorări având ca reper salariul majorat potrivit acestui procent. În caz contrar s-ar ajunge la o discriminare a reclamantei în raport cu ceilalți colegi, cu aceiași vechime și coeficient de multiplicare.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile Curții de Apel, Tribunalului Brașov și Ministerului Justiției sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins ca tardiv și recursul reclamantei va fi admis pentru următoarele considerente:
Nu poate fi acceptată critica prin care recurentul Ministerul Justiției arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile analizate sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că acesta a fost declarat cu depășirea termenului legal prevăzut de disp. 301 Cod procedură civilă respectiv termenul de 15 zile astfel că instanța urmează să admită excepția tardivității declarării recursului.
Referitor la recursul declarat de recurenta reclamantă, se reține că aceasta beneficia pe perioada în care s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului de toate majorările salariale intervenite ca urmare a indexărilor salariale, pentru că în raport de aceasta se recalculează în consecință și indemnizația specială cuvenită pe perioada concediului. Nici o normă specială nu interzice aplicarea dispoziției legale de majorare și personalului aflat în funcție dar care se află temporar în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizație calculată la salariul de bază ceea ce ar fi și contrar principiului constituțional al egalității.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul reclamantei este fondat și în consecință va fi admis iar sentința primei instanțe modificată în parte în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, DGFP B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor ca tardiv formulat și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 1396/13.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 1396/13.12.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în tot acțiunea reclamantei și obligă pârâții să majoreze salariul de bază al reclamantei și cu 5% începând cu 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Opinie separată,
În sensul respingerii recursului reclamantei, admiterii recursurilor formulate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, modificării hotărârii recurate și respingerii acțiunii reclamanților.
Judecător
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Față de aceste considerente, recursurile pârâților se impunea a fi admise, iar acțiunea reclamanților respinsă. Pe cale de consecință, recursul reclamantei se impunea a fi respins.
Judecător
- -
Red NG 10.04.2008
Dact AG 16.04.2008/ 3ex
Jud fond N /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
