Obligație de a face. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 98/
Ședințapublicădin 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.384 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 14 decembrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 18 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 25.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 3421/12.04.2007 Judecătoria Brașova admis acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, fiind obligați pârâții să-și dea consimțământul necesar în vederea emiterii autorizației de construcție pentru edificarea imobilului cu destinație spații de cazare - regim de înălțime Dp + P+ 2E + 2M, pe terenul înscris în nr. 11694 B și nr. 13575 B top 6727/10 respectiv 6727/11 - 6727/12 totul per I și 6727/11 - 6727/12 totul per II, situat în- și 20, în caz contrar hotărârea judecătorească urmând a ține loc de consimțământ.
Prin decizia civilă nr. 384/14.12.2007 Tribunalul Brașova respins apelul declarat de pârâții și.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții pârâți întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
1. În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă excepția lipsei de interes a reclamantei privind obținerea acordului recurenților în vederea eliberării autorizației de construire, atâta timp cât construcția este deja ridicată, instanța de apel respingând în mod greșit această excepție.
2. Recurenții consideră că instanța de fond a dat altceva decât s-a cerut de către reclamantă prin acțiune. Referirea se face la faptul că obligarea la consimțământ era relativă la Certificatul de urbanism nr. 2903/10.06.2004, care prevedea un regim de înălțime de, iar în realitate instanța a obligat la darea consimțământului pentru un imobil cu regim de înălțime de, conform unui certificat de urbanism ulterior depus la dosar, respectiv cel cu nr. 3204/25.08.2006.
3. Justificare refuzului recurenților de a-și da acordul nu este exercitată abuziv pentru că niciodată nu le-a fost solicitat acest acord de către reclamantă, dovadă fiind și hotărârea judecătorească de anulare a autorizației de construcție și faptul că în prezent există un dosar penal pe rolul parchetului, care are ca obiect infracțiuni de fals. Reclamanta este de rea-credință pentru că ea cunoștea proprietarii construcției învecinate și totuși a luat numai acordul unuia dintre ei.
Refuzul de dare a consimțământului nu este abuziv, pentru că ceea ce construiește reclamanta afectează dreptul de proprietate al recurenților, respectiv săpăturile pentru fundația construcției vecine au afectat structura de rezistență a casei - instanțele nepronunțându-se asupra dovezilor administrate în acest sens - imobilul recurenților a căpătat igrasie, datorită lipsei de ca urmare a ridicării unei construcții mai înalte decât cea autorizată, priveliștea de pe terasele și din camerele recurenților fiind dramatic schimbată, ceea ce duce și la scăderea dramatică a valorii proprietății - instanțele interpretând greșit probele administrate pentru dovedirea acestor împrejurări.
4. De asemenea se arată că unul dintre martorii pe care s-a bazat soluția instanței a depus mincinos, împotriva lui formulându-se o plângere penală de către recurenți.
5. Instanțele au ignorat încălcarea de către reclamantă a condițiilor impuse prin certificatele de urbanism eliberate care impun doar modificarea construcției existente și nu ridicarea unei construcții complet noi, așa cum a făcut reclamanta, și au obligat recurenții să își de acordul pentru a le fi încălcată proprietatea prin ridicarea de schele, ceea ce ar dăuna construcției lor.
6. Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului prin faptul că instanțele judecătorești pot cenzura modul în care un proprietar construiește pe terenul său, în măsura în care acesta intră conflict cu proprietatea vecină, ceea ce se întâmplă în speță, iar asupra acestui aspect instanțele anterioare nu s-au pronunțat.
De asemenea se invocă interpretarea și aplicarea greșită a art. 3 din Decretul nr. 31/1954.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este nefondat.
1. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de recurenți aceasta nu poate fi primită pentru că, interesul ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care partea îl urmărește prin promovarea acțiunii, iar reclamanta justifică acest interes, chiar dacă construcția se află într-o fază avansată de edificare, tocmai datorită faptului că a avut o autorizație inițială care a fost anulată, ulterior obținând un nou certificat de urbanism la care este necesară obținerea unei noi autorizații, în condițiile în care dorește ca lucrarea să fie ridicată cu respectarea normelor legale în materie. Faptul că reclamanta se află aproape de finalizarea lucrării, așa cum susțin recurenții, nu impietează asupra interesului său de a-și obține autorizațiile legale.
2. Cu privire la motivul întemeiat pe pct. 6 al art. 304 Cod procedură civilă, invocat de recurenți, nu se poate susține că instanța a acordat altceva decât s-a cerut, prin prisma regimului de înălțime al construcției. Din chiar cuprinsul acțiunii introductive de instanță rezultă că regimul de înălțime solicitat pentru acord este cel dispus de instanță. Acest regim a fost stabilit prin Hotărâre a Consiliului Local B, încă din anul 2004, iar după anularea autorizației de construire inițială, prin hotărâre judecătorească, noul certificat de urbanism, pentru care reclamanta a solicitat consimțământul prevede acest regim de înălțime al construcției.
3. Justificarea refuzului recurenților la acordarea consimțământului nu poate constitui motiv de recurs pentru că el nu se încadrează, cel puțin așa cum a fost motivat în punctul 3 al recursului, în motivele ce pot fi invocate în calea de atac a recursului. Așa cum chiar aceștia arată, justificările lor se referă la nepronunțarea instanțelor asupra dovezilor administrate sau interpretarea greșită a probelor, cauze de recurs ce făceau obiectul pct. 10 și 11 din art. 304 Cod procedură civilă, în prezent abrogate.
4. Existența unei plângeri penale ce vizează depoziția unui martor din proces, pe care s-a bazat sentința primei instanțe nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs, iar simpla existență a unei plângeri penale, fără a fi măcar începută urmărirea penală, nu are nici o relevanță în cauză.
5. Nu se poate reține că instanțele au ignorat cuprinsul certificatului de urbanism. Ele și-au bazat soluția pe cuprinsul actelor aflate la dosar, inclusiv a expertizelor efectuate de organe de specialitate, cum este ce de calitate în construcții, de unde a rezultat că ridicarea clădirii s-a făcut cu respectarea tuturor specificațiilor tehnice impuse, neridicându-se o nouă construcție, ci cea nouă suprapunându-se pe ce anterior existentă. În ceea ce privește ridicare de schele pe proprietatea recurenților, nu există la dosar nici o astfel de probă. De altfel, darea consimțământului nu implică o astfel de încălcare a dreptului lor de proprietate, care, dacă s-ar întâmpla ulterior, ar avea căi legale de remediere.
6. În fine, examinând cauza, instanța de recurs nu găsește fondată nici critica vizând interpretarea și aplicarea greșită a art. 3 din Decretul nr. 31/1954, și nici vreo încălcare a art. 1 din Primul Protocolul Adițional la CEDO.
Art. 3 din Decretul nr. 31/1954 prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege și ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic și social. În temeiul acestei norme de drept se poate solicita suplinirea consimțământului persoanei atunci când refuzul său reprezintă un abuz de drept.
Instanțele anterioare nu au făcut decât să interpreteze, prin prisma întregului material probator de la dosar, starea de fapt, pentru a stabili dacă refuzul recurenților este o exercitare abuzivă sau nu a drepturilor lor civile. Din starea de fapt probată s-a ajuns la concluzia că ne aflăm în fața unui abuz de drept. În fața acestei instanțe de recurs nu se mai pot analiza stările de fapt reținute de cele două instanțe anterioare, stabilirea stării de fapt fiind atributul suveran al instanțelor de fond și scăpând controlului instanței de recurs ce are a se pronunța numai asupra nelegalității hotărârii.
Nici dreptul de proprietate, așa cum este reglementat în Primul Protocol Adițional, nu a fost încălcat. Instanța de judecată nu a făcut decât să examineze cele invocate de părți și a constatat că nu sunt aduse limitări ale dreptului de proprietate al recurenților, ci reclamanta este îngrădită în exercitarea dreptului său de proprietate, modificarea construcției inițiale fiind făcută integral în interiorul proprietății sale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recurenții au căzut în pretenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 384/14.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/17.04.2008
Dact. / 21.04.2008
Jud. fond:
Jud. apel: - P-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Dorina Rizea
