Drepturi salariale (banesti). Decizia 273/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 273/R-CM
Ședința publică din 26 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și STATUL ROMÂN-prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DGFP, împotriva sentinței civile nr.10 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți și intimații-reclamanți, HG, și intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, cerere din partea recurentului-pârât Ministerul Justiției prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât s-a formulat cerere de strămutare, prin care a solicitat și suspendarea judecății prezentei cauze și că recurenții-pârâți au solicitat judecarea în lipsă.
Curtea respinge cererea formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției, întucât la dosar nu s-a depus dovadă în sensul celor susținute în conținutul acesteia și, constatând recursurile în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra lor.
După strigarea dosarului și rămânerea în pronunțare, s-au prezentat intimatele-reclamante și.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2007, reclamanții, HG, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a fi obligați să le plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, începând cu 01.01.2007 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, actualizate la data plății efective în trei etape astfel: cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007; obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Vâlcea la plata creșterii salariale în cuantum de 4 % prevăzute de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 01.04.2006, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze către ceilalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin acte normative succesive, respectiv nr.OG6, 8, 10 și 11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel s- creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat doar prin acordarea creșterilor salariale în cauză categoriilor profesionale care au fost exceptate.
La data de 14 ianuarie 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâților la plata creșterii salariale în cuantum de 5% prevăzută de nr.OG3/2006 pentru perioada 1 februarie 2006 - 1 aprilie 2006, precum și obligarea la plata tuturor acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuia acordate și până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr.10 din data de 14 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a admis acțiunea formulată de reclamanți, așa cum a fost precizată, obligând pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea, în solidar, să plătească acestora drepturile salariale reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG10/2007, respectiv: 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2 % începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Aceiași pârâți au mai fost obligați la plata creșterii salariale în cuantum de 5 % prevăzută de nr.OG3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 01.04.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției instanța a constatat că izvorul juridic al acordării acestor drepturi se regăsește în OG nr.137/2000, respectiv dispozițiile art.21 alin.1 potrivit cărora, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că nu este întemeiată, întrucât această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor pretinse de reclamanți. Ministerul Finanțelor Publice este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 din acest act normativ, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și magistraților, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de Ordonanța nr.10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în această categorie intrând Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim Procurorului General și acestuia.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG nr.10/2007), precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar art.20 din legea fundamentală și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, cu toate că între Ministerul Economiei și Finanțelor și celelalte părți în litigiu nu există raporturi de muncă, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției - nu a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia din urmă nici o garanție legală din partea recurentului.
Ambele ministere sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor sunt expres prevăzute de Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Se mai arată că Legea bugetului de stat este o lege organică ce poate fi modificată numai în condițiile prevăzute de lege, recurentul neavând nici un fel de atribuții în acest sens. Ca atare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat, se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
2. În mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea reclamanților, cu toate că indexările reglementate de art.1 din nr.OG10/2007 se referă la alte categorii de personal decât magistrații, pentru aceștia din urmă legea specială reglementând drepturile salariale și majorările periodice aplicabile, ceea ce înseamnă că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, singura abilitată să adopte și să creeze legi fiind puterea legislativă.
Nu se poate reține, de asemenea, nici existența vreunei discriminări prin acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale, în speță neinvocându-se nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de nr.OG137/2000 sau de art.154 alin.3 din Codul muncii.
În recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare prin acordarea unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin actele normative.
Pe de altă parte, în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, trebuie invocată în fața instanțelor judecătorești de către persoana interesată excepția de neconstituționalitate a respectivei prevederi legale, însă nici chiar Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări
2. Hotărârea primei instanțe este netemeinică, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii profesionale, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță magistrații și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află într-o situație similară sau comparabilă, deoarece în anul 2007 veniturile salariale ale magistraților s-au majorat prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, sporului de fidelitate și prin introducerea unor noi drepturi de salarizare.
Atât magistrații, cât și celelalte categorii profesionale salariate de la bugetul de stat sunt categorii profesionale deosebite, cu statut propriu și sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât este lipsită de temei legal obligarea ordonatorilor la plata în favoarea reclamanților magistrați a creșterilor salariale care se acordă în cursul anului 2007.
Recursurile sunt nefondate.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, întrucât acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, precum și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și întrucât ambele se referă la netemeinicia pretențiilor reclamanților, urmează a fi analizate împreună.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007) a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea recurenților-pârâți în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
De asemenea este nefondată susținerea recurentului Ministerul Justiției în sensul că reclamanții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamanților, Curtea reține că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din eclarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: ersonalul p. bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum s-a arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul acesta.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este de asemenea nefondat.
În cauză, tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata salariului indexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, împotriva sentinței civile nr.10 din data de 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/01.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu
