Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 274/R-CM
Ședința publică din 26 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții C, `C, IA, G, B, G, C, ). *., C, C, G, de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, prin A și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.786/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.9570/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-reclamanți, recurentul-pârât, recurenții-intervenienți, intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimata-intervenientă în nume propriu -.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea recurenților-reclamanți, cerere din partea intimatei-pârâte Înalta Curte de Casație și Justiție prin care solicită acordarea unui termen după data de 5 mai 2008, când are termen recursul declarat în interesul legii și cerere din partea recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin care solciită suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea soluției în recursul în interesul legii. S-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea respinge cererile, având în vedere că soluționarea conflictelor de muncă este guvernată de principiul celerității, iar acordarea unui termen atât ar înfrânge aceste dispoziții.
Constatând recursurile în stare de judecată, trece la soluționarea lor.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
La data de 27 martie 2007, reclamanții C, C, G, -, B, G, C, -, -, (), -, C, C, G, -, -, -, -, și, personal auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat primul pârât la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 01.11.2003 - 01.01.2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective și în continuare, acordarea acestei indemnizații de 10 % din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate precum și obligarea celui de-al doilea pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget a acestor sume pentru perioadele menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Înalta Curte de Casație și Justiție, că disp.art.6 alin.2 din Codul muncii și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, OG 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002 modificată prin Legea 27/2004 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar conform OG 83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățeni precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat din aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Au mai susținut că instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a anumitor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Acțiunea a fost întemeiată în drept conform art.6 alin.2 din Codul muncii, OG 137/2000, Legea 27/2004, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,art.20, 53 din Constituția României.
La data de 16.03.2007, intervenienții, -, Teleagă, - au formulat cerere de intervenție în dosar nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a-VIII a conflictelor de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.11.2003 - 01.01.2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10 %.
Au mai solicitat și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a include în bugetul de stat sumele datorate de pârâți, la prima rectificare de buget.
Prin încheierea din 01.06.2007, Tribunalul București în temeiul art.40 alin.3 Cod pr.civilă, văzând încheierea nr.3497/30.04.2007 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, înaintat dosarul la Tribunalul Argeș.
La data de 23.08.2007, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul Justiției, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atât Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și conformart.29 alin.3 din Legea 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui ordonator principal de credite, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite.
Prin sentința civilă nr.786/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții C, C, G, -, B, G, C, -, -, (), -, C, C, G, -, -, -, -, și intervenienții în interes propriu, -, Teleagă, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților și intervenientilor în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de 10% din indemnizația lunară brută pentru perioada 27 martie 2004 - 1 ianuarie 2007, conform variantei a 2 - a din raportul de expertiză întocmit de G, ce face parte integrantă din prezenta sentință, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că excepția este neîntemeiată urmând a fi respinsă, întrucât această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor pretinse de reclamanți și intervenienți.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este instituție care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților și intervenienților este întemeiată în parte.
S-a reținut că disp.art.6 alin.2 din Codul muncii stipulează pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principii ce se regăsesc și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, OG 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea 27/2004 în art.1 alin.2, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Contrar acestor principii, prin art.19 pct.3 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG 83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penale și civile, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții și intervenienții deși sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și îndeplinesc aceeași funcție dar parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus, în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10 %, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați.
Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG 137/2000, aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea 27/2004 și art.6 alin.2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri numai în favoarea unei categorii de personal auxiliar de specialitate conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Faptul că nu toți reclamanții și intervenienții au desfășurat activități din cele prev.de art.19 pct.3 din Legea 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu conduce la respingerea pretențiilor acestora, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Din cuprinsul raportului de expertiză cu anexele corespunzătoare, rezultă sumele la care fiecare reclamant și intervenient este îndreptățit să le primească, sume calculate în raport de situația fiecăruia.
Față de cele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție, apreciind ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care să introducă un anumit spor doar pentru o categorie de personal auxiliar de specialitate, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii, iar singura modalitate de eliminare a discriminării este cea enumerată în art.19 alin.3 din Legea 50/1996.
Așa fiind, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți și în consecință, a fost obligată Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească acestora drepturile reprezentând sporul de 10 % din indemnizația lunară brută pentru perioada 27.03.2004 - 01.01.2007 conform variantei a-II-a din raportul de expertiză întocmit de expertul G, ce face parte integrantă din prezenta sentință, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce Înaltei Curți de Casație și Justiție fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că, prin acțiunea formulată au solicitat obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - 1 ianuarie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10 % din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
Au declarat recurs și reclamantele și, criticând sentința pentru nelegalitate, în sensul aplicării greșite a prevederilor art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și ale nr.OG82/2000.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este criticată sentința pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul că în mod eronat este confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești, nu conferă reclamanților nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le primească în speță.
Analizând recursurile declarate de reclamanți și intervenienți și Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată că sunt fondate.
Prin acțiunea formulată, recurenții-reclamanți au solicitat ca indemnizația de 10 % să fie acordată din salariul brut și în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
Instanța de fond a omis însă a se pronunța asupra acestui capăt de cerere.
Pentru acest considerent, în conformitate cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă, se admite recursul declarat de reclamanți și intervenienți împotriva sentinței civile nr.786/CM din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării vor fi analizate și motivele de recurs formulate de ceilalți recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții C, `C, IA, G, B, G, C, ). *., C, C, G, și intervenienții, de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și de reclamantele și, împotriva sentinței civile nr.786/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/21.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu
