Drepturi salariale (banesti). Decizia 2759/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2759
Ședința publică din data de 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.2106/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.2106 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul - s-a dmis actiunea formulata de cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Gorj.
Au fost obligate intimatele Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj, si Ministerul Finanțelor Publice la plata către petenta a sumei nete de 6.385 lei, reprezentând indemnizația lunara de 10% din salariul brut pentru perioada iulie 2004-septembrie 2007, precum si in continuare pana la înlăturarea discriminării, suma care a fost actualizata la data 30.09.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Dispozitiile art.6 alin.2 din Codul Muncii stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002, modificata prin Legea nr.27/2004 prevede la art.1 alin.2, principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii, fiind garantata exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
De asemenea, conform art.20 din Constitutia Romaniei dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Potrivit art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetatenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Petenta din cauza de fata indeplineste si ea functia de grefier in cadrul Tribunalul Gorj neefectuand activitati din cele enumerate mai sus.
Desi indeplineste aceeasi functie, iar in virtutea functiei, aceeasi munca egala cu beneficiarii sporului de 10%, ea nu a primit acest drept, fiind astfel prejudiciata, discriminata. Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizarii, discriminare ce incalca dispozitiile legale in materie si anume art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002, modificata prin Legea nr.27/2004 si art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida intr-o inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveste drepturile salariale creindu-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Imprejurarea ca petenta a desfasurat activitati din cele prevazute in art.19 pct 3 din Legea nr.50/1996 si nu este astfel indreptatita la plata drepturilor prevazute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretentiilor acesteia, intrucat modalitatea de acordare a indemnizatiei de 10% reprezinta prin ea insasi o practica discriminatorie, aparent neutra, paratul Ministerul Justitiei neputand invoca propria sa culpa discriminatorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției Și Direcția generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Ministerul Justiției critică sentința în ceea ce privește art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevăd că beneficiază de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi reținută motivarea din cererea de chemare în judecată, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din legea 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A apreciat recurentul că nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Pârâta DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința pentru faptul că între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă și ca urmare nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, întrucât calitatea de angajator o are Ministerul Justiției care este și ordonatorul principal de credite, astfel încât acesta trebuie să plătească aceste drepturi salariale.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Justiției:
Recurentul în recursul formulat a arătat că in speță nu există discriminare deoarece nu poate fi vorba de existența unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage așa cum prevede art. 14 din CEDO, în condițiile în care personalul prevăzut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplinește sarcini diferite și suplimentare față de ceilalți.
Critica recurentului nu este întemeiată.
Potrivit art. 14 din CEDO diferența de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referință sectorială, și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și de nivelul instanței.
Prin alin. 8 al aceleiași articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul lunar calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Această prevedere este discriminatorie, așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât nu stabilește un criteriu obiectiv care să o justifice.
În principiu activitatea grefierilor unei instanțe sau parchet este aceeași, constând în participarea la ședințele de judecată, la întocmirea și comunicarea diferitelor acte de procedură, atât în faza judecării cauzelor cât și în faza executării dispozițiilor judecătorești sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lângă instanțele de judecată.
Din acest punct de vedere aceștia se află în situații comparabile și analoage, neexistând un criteriu obiectiv care să stabilească că activitatea desfășurată de către cei vizați de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexă decât a celorlalți.
Această concluzie este întărită și de faptul că judecătorii sau procurorii care au de asemenea atribuții în efectuarea actelor de executare penală sau civilă precum și în soluționarea cauzelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu beneficiază de această indemnizație considerându-se deci că nu efectuează o muncă mai complexă decât ceilalți.
Nici faptul că prin fișa postului sunt stabilite atribuțiile fiecărui grefier pe secții și compartimente, nu constituie o împrejurare care să înlăture caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, așa cum susține recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în înțelesul prevederilor și practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune că aceștia depun o muncă suplimentară așa cum susține recurentul, deoarece activitatea acestora se desfășoară tot în cadrul aceluiași program de lucru, și nu există o normare concretă a muncii fiecăruia pentru a se pute spune cu obiectivitate că cei îndreptățiți la acea indemnizație desfășoară o muncă suplimentară sau esențial diferită de ceilalți.
Constatând deci, că sub acest aspect sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art 312 cod pr. Civ. recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministrul Economiei Și Finanțelor,instanța reține că prin sentința atacată, acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
Este adevărat că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției însă acesta nu are posibilitatea de a face aceste plăți decât printr-o lege de rectificare bugetară, reglementare în cadrul căreia recurentului îi revine obligația alocării fondurilor respective prin bugetul Ministerului Justiției.
Pentru aceste considerente precum și pentru cele arătate anterior cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza art.312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.2106/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Ex.2//19.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Sorin
