Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2761/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2761
Ședința publică din data de 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2704/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Petiționara a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatele Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. să fie obligate intimatele la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate cuprins intre 15%-30%, începând cu 10.06.2002 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentei și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința nr. 2704/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis in parte acțiunea formulată de petiționara, în contradictoriu cu intimatele Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a dispus obligarea intimatelor la calculul și plata către petentă a diferențelor de drepturi salariale reprezentând spor de confidențialitate de 30% din salariul de bază, pe perioada 06.09. 2004 - 06.09.2007 și la plata pe viitor a acestui spor, suma urmând a fi actualizată la data plății efective in functie de indicele de inflatie
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petentei.
S-a dispus obligarea intimatei Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitarii sporului.
S-a constatat prescrisa actiunea pentru perioada 10.06.2002-05.09.2007.
Petiționara este salariata intimatei Tribunalul Gorj în funcția de magistrat, calitate în care i-a fost impusă, prin lege o obligație profesională imperativă de confidențialitate ( art.91din Legea 303/2004) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Activitatea desfășurată de petentă presupune cel puțin contactul cu informații confidențiale, precum: sesizări adresate organelor statului, veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, arestări, interceptări de convorbiri telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal al justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și 5 din Legea nr. 677/2001), etc.
Astfel, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă cuprinzătoare care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă, indiferent de funcția deținută sau activitatea prestată.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situații comparabile. Deci, tuturor persoanelor cărora li se aplică obligația de confidențialitate trebuie să li se recunoască același element salarial: sporul de confidențialitate.
Susținerea intimaților în sensul că petenta nu face parte din categoriile de personal beneficiare ale sporului de confidențialitate pentru a justifica discriminarea, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este total nepertinent și neconcludent, neavând nicio legătură cu fundamentarea sporului de confidențialitate. Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază, partea fixă, nu și în sporurile salariale, care au obiective și elemente specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, etc.
In concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, petenta este în mod evident discriminată, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamnează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, petenta este discriminată în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparține unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Astfel, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamnetale, respectiv Protocolul nr. 12, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, iar potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală.
De asemenea, potrivit OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Petenta a mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit cu indicele de inflație, cerere pe care instanța o găsește întemeiată având în vedere și dispozițiile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. In prezenta cauză, intimatele sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată împotriva intimatei Ministerul Finanțelor Publice, instanța constatat că aceasta este întemeiată întrucât potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind instanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de petentă.
Împotriva hotărârii respective, la data de 17 ianuarie și respective 18 ianuarie 2008 au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și FInanțelor B prin Direcția Generală a FInanțelor Publice G criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit prima instanță a considerat că petenta în calitate de magistrate are dreptul la un spor de confidențialitate de 30%.
Prin motivele de recurs depuse la aceeași dată, pârâtul Ministeruzl Justiției a criticat hotărârea Tribunalului Gorj susținând în primul rand faptul că prin admiterea acțiunii formulată de reclamantă și acordarea către aceasta a unui spor de confidențialitate de 30% din indemnizația de încadrare brută pe perioada 10 iunie 2002 la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății effective, au fost depășite atribuțiile puterii jdecătorești.
Referitor la acest aspect s-a susținut că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normative în favoarea unor personae exceed cadrului legal stability prin Ordonanța GUvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar acțiunea care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, tinde la modificarea unor acte normative, ceea ce este inadmisibil, în aceste condiții cererea formulată de reclamanți nu putea fi soluționată de către instanțele judecătorești, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de leg ear depăși limitele puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare, ceea ce constituie o imixtiune în sfera autorității legiuitoare, încălcându-se grav ărincipiul constizuțional al seprației și echilibrului puterilor Statului.
În al doilea rand s-a susținut că în mod greșit prima instanță a constatat că reclamantaa fost supusă unui tratament discriminatoriu, neacordarea sporului de confidențialitate neputând fi interpretată ca fiind o încălcare a dispoz. OG 137/2000, a Constituției României și a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a LIbertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu se află în situația unui drept la spor de confidențialitate, ca drept recurnoscut și protejat d elege pentru magistrați sau personal auxiliary de specialitate, îns speță neexistând nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi acest spor de confidențialitate pentru aceste două categorii sociale.
În acest sens, s-a arătat și faptul că actele normative indicate de reclamantă în cererea de cjhemare în judecată reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar ( funcționari publici, personal military, apartul din Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ) neexistând nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților, neexistând discriminare în raport de prevederile art. 1 al. 3 din OG 137/2000, care prevede că " exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile ".
Astfel s-a arătat că magistrații reprezenintză o categorie aparte de salariați ai Sistemului bugetar cu un suatut specific reglementat de Lg. 303/2004 cu drepturi și îndatoriri specifice și drepturi salariale stabilite prin act normative special ( OUG 27/2006), situația acestora neputând fi considerată comparabilă cu personalul military și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională statut reglementat de Lg. 360/2002; cu cea a funcționarilor publici ( Lg. 188/1999 și OG 6/2007; cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, statut reglementat prin OUG 24/2000.
S-a învederat că sporul de confidențialitate la care se referă OG 19/2006 privește categoriile de informații clasificate care nu pot fi identificate cu lucrările și informațiile confidențiale la care se referă Hot. 328/2005 a
S-a concluzionat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților, potrivit cărora între magistrați și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază care se pot diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin motivele de recurs depuse pe data de 18.01.2008 a invocat lipsa calității procesuale pasive. Susținându-se că în mod greșit Tribunalul Gorja dispus și obligarea sa la plata sporului de confidențialitate către reclamanta, în condițiile în care nu există raporturi juridice între și aceasta.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că recurentul nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat avându-se în vedere dispoz. Art. 21-27 din Lg. 72/1996 și art.26-31 din Lg. 500/2002, și fiind ordonatori principali de credite, însă fiecare pentru instituțiile din subordine.
Recursurile declarate de pârâți sunt întemeiate și se vor admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041. Curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate și se vor admite pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se va reține faptul că este fondat și se va admite, avându-se în vedere următoarele:
Intimata-reclamantă are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Mehedinți.
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești, care este actul normativ aplicabil pentru perioada pentru care a fost solicitat sporul de confidențialitate de până la 15%, precum și OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești - în vigoare în prezent - nu au dispoziții în sensul acordării dreptului solicitat de reclamanți.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea reține că acesta este întemeiat întrucât nu există discriminare nici în raport cu dispozițiile prevăzute în Codul muncii cu privire la această instituție și nici în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din OG 137/2000, care prevede că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
Codul muncii definește noțiunile de discriminare directă și discriminare indirectă. Astfel, alineatul 3 al art. 5 din Codul muncii arată că, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință întemeiate pe unul sau mai multe criterii prevăzute la alineatul 2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alineatul 2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
OG 137/2000 reglementează explicit modalitățile prin care se realizează eliminarea tuturor formelor de discriminare și anume prin instituirea unor acțiuni afirmative sau a unor măsuri speciale pentru persoanele și grupurile de persoane aparținând minorităților naționale, pentru comunitățile minorităților naționale, respectiv în vederea protecției grupurilor defavorizate atunci când acestea nu se bucură de egalitatea șanselor, precum și prin sancționarea comportamentului discriminatoriu.
Curtea reține că, magistrații instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin legea specială.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor din Legii nr. 303/2004 și a Hotărârii. ce reglementează Codul deontologic al magistraților, aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, însă situația acestei categorii de personal nu poate fi considerată comparabilă cu ce a altor categorii de personal pentru care se prevede în mod expres în legislație acordarea sporului de confidențialitate.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă cu cea a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și îndatoririle acestora sunt diferite. Totodată categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate la care se referă OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și anume informațiile clasificate este diferit de cele la care se referă Legea nr. 567/2004, privind statutul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și anume informații confidențiale.
Pe de altă parte, situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite - Lega 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, OG 6/2007, privind măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționai publici, și anume, funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Curtea reține că acest act normativ menționat mai sus nu se referă la alte categorii de salariați din sistemul public precum magistrații instanțelor judecătorești.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a membrilor plenului și a altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 656/2002, privind prevenirea spălării banilor, OG 137/2000, OG 2/2006 și OUG 24/2000.
Este întemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reținând că dreptul solicitat de recurenta-reclamantă nu face obiectul art. 14 al CEDO, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006, consacră expres la art. 1 că, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare situație, astfel că nu poate fi aplicat, în speță, câtă vreme nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa, nu are o existență independentă, întrucât are efect doare în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și protocoalelor sale. Se reține că dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Acest drept nu face obiectul reglementării constituționale din art. 16, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii de speță - decizia nr. 108/14.02.2006 - că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și apărate de Constituție.
Față de cele statuate de decizia Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale atunci când sunt acordate prin acte normative, deci cu atât mai mult acestea nu sunt drepturi fundamentale dacă nu sunt acordate pin acte normative.
în hotărârea nr. 232/29.08.2007 a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Este întemeiat și recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în mod greșit prima instanță respingând excepția invocată referitor la lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Tribunalul Gorja respins în mod eronat excepția respectivă întemeindu-se pe dispoz. art. 19 din LG. 500/2002 di privind Finanțele Publice, dispoziții conform cărora Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, iar în lipsa rectificării bugetului de stat cu sumele necesare, s-ar aflat în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumelor de bai reprezentând sporul de confidențialitate solicitat de către magistrați.
Considerentele hotărârii Tribunalului Gorj sunt greșite, întrucât este lipsit de calitate procesuală pasivă, în condițiile în care acesta este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, așa cum Ministrul Justiției are calitatea de ordonator de credite pentru salariații din subordine și neexistând raporturi juridice între magistrați și, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale către această categorie socială.
Față de cele arătate, și în raport de dispoz. art. 312 al.1 raportat la art. 304 pct.9 pr.civilă, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor B se privesc a fi întemeiate și se vor admite; Se va modifica în totalitate sentința nr. 2704/11.12.2007 a Tribunalului Gorj _Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în sensul respingerii cererii formulată de petenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2704/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Tribunalul Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică în totalitate sentința civilă arătată în sensul că respinge acțiunea formulată de petentă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.4/20.05.2008
/ și
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Sorin
