Drepturi salariale (banesti). Decizia 283/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5236/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 283/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.4011 din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.48164/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata - - DISTRIBUȚIE SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant,prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.07.2009 depusă la fila 14 dosar și intimata- - Distribuție SRL,prin avocat, în baza delegației de substituire din data de 19.01.2010 depusă la fila 20 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant, prin avocat, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar două înscrisuri, respectiv două declarații date de numiții și, autentificate sub nr.1400 din 13.08.2009 și nr.1437 din 18.08.2009 la BNP Asociați și, din care rezultă că d-na Dalina - judecător ce a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat sentința recurată - și recurentul de față au conviețuit împreună mai mult de un an de zile, duplicatul acestor înscrisuri fiind comunicate părții adverse. De asemenea, prezintă spre vedere instanței două fotografii în care apar, conform susținerilor avocatului părții, d-na judecător Dalina și recurentul, într-o ipostază amicală.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant, prin avocat, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, conform prevederilor art.105 alin.1 Cod proc. civilă, întrucât, pe de o parte, președintele completului de judecată ce a pronunțat sentința recurată avea un motiv întemeiat să se abțină de la soluționarea prezentei cauze, iar pe de altă parte, prin modul de soluționarea a pricinii au fost încălcate prevederile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, conform căreia orice cetățean are dreptul de a fi judecat de o instanță imparțială.
Cât privesc drepturile salariale cuvenite, recurentul, prin avocat, solicită a se observa că acesta, la momentul desființării postului ocupat în cadrul societății, avea dreptul de a beneficia de plăți compensatorii. Chiar dacă societatea - RO Comerț SRL, care a preluat, a fost radiată din Registrul Comerțului în februarie 2006, prin faptul că la data de 16.03.2006 între recurent și societatea intimată - Distribuție SRL se încheiase un nou contract de muncă i se datorează plățile compensatorii deoarece noul angajator este constituit prin preluarea unei părți a patrimoniului societății radiate - RO Comerț.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că în cauză este vorba de o încetare a activității firmei RO Comerț SRL, continuatoarea -, societate se îi datorează recurentului, potrivit actului adițional nr.89/2001, contravaloarea unui salariu brut lunar pentru fiecare an de vechime complet.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă - -,prin avocat, în combaterea motivului de recurs invocat de către recurent referitor la necompetența primei instanțe, solicită a se observa că acesta se referă la competența funcțională a instanței și nu ține de aspecte privind componența completului de judecată, atâta vreme cât recurentul, în temeiul art.27 Cod proc. civilă, avea posibilitatea formulării unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată.
Față de cele susținute, apreciază că în faza procesuală a recursului nu poate fi primit acest motiv de recuzare a membrilor completului de judecată care au pronunțat sentința recurată, pe de o parte, iar pe de altă parte, recurentul prin formularea acestui motiv își invocă propria culpă.
Cât privește fondul pricinii, intimata, prin avocat, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod corect a reținut cu privire la clauzele stipulate în actul adițional în conținutul căruia nu a fost indicat nici un caz de concediere al salariatului, dat fiind faptul că locul de muncă ocupat de recurent a fost preluat de către societatea continuatoarea, respectiv de -, și nefiind vorba de o firmă de grup, ci de o firmă continuatoare, recurentul de față și-a păstrat locul de muncă.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, ce vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecată pârâta - - Distribuție SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 42.044 lei reprezentând datorii salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele inflației la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4011 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost respinsă ca prescrisă cererea de plată a sumei de 9901 lei formulată de reclamantul,în contradictoriu cu pârâta - - Distribuție SRL; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de plată a sumei de 32.143 lei actualizată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al firmei România SRL, în funcția de trezorier, conform contractului individual de muncă nr.6583 din 14.05.2001. Prin actul adițional nr.89 încheiat la 24.11.2003 părțile au stabilit că se modifică elementul IX al contractului individual de muncă, litera d, care va avea următoarele prevederi: "în cazul în care concedierea are loc prin desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, în condițiile legii (restructurare) sau în cazul încetării activității firmei, angajatul va primi o sumă compensatorie, astfel: un salariu brut lunar pentru fiecare an vechime (complet) lucrat efectiv în România SRL, pentru fracțiunile de an se vor acorda fracțiuni proporționale cu salariul brut; 3 luni de preaviz, în cazul în care, în urma restructurării postului salariatul se angajează la o altă companie, nu se mai acordă compensațiile menționate mai sus, ci numai 50% din salariul lunar, în plus față de salariu, pe perioada celor trei luni de preaviz".
La data de 07.04.2005 compania România și-a schimbat denumirea în RO Comerț SRL, conform încheierii nr.16378 din 05.04.2005 pronunțată de Tribunalul București și certificatului de înregistrare mențiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Între RO Comerț SRL și reclamant s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă încheiat cu România, prin care se prevede că RO Comerț SRL are calitatea de angajator, toate celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate.
Așadar, după ce România a devenit membră a grupului, schimbându-și denumirea, reclamantul a continuat raporturile de muncă cu societatea RO Comerț SRL, fără a interveni modificări asupra funcției sau salariului.
La data de 23.02.2006, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a dispus radierea din registrul comerțului a RO Comerț SRL, ca urmare a divizării totale, cu înființarea - Distributie SRL și - SRL. Din actul constitutiv al - Distribuție SRL rezultă că o parte din patrimonial - RO Comerț SRL s-a desprins și transferat pe cale de transmisiune cu titlu universal către - Distribuție SRL. La data de 16.03.2006 între reclamant și - Distribuție se încheie un contract de muncă pe perioadă determinată pentru aceeași funcție de trezorier. La data de 27.03.2006 - Distribuție SRL și-a schimbat denumirea în - - Distribuție SRL, conform mențiunii din registrul comerțului cu nr. 14303 din 23.03.2006.
Se observă că pe parcursul modificărilor societății angajatoare, reclamantul și-a păstrat locul de muncă pentru care a încheiat contractul cu. Practic, contractul său de muncă a fost preluat de RO Comerț și apoi de - Distribuție, devenit - - Distribuție SRL cu care raporturile de muncă au încetat la 04.12.2006, prin acordul părților, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, aspect ce rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, poziția 36, cererea înregistrată sub nr. 5146/27.11.2006 și decizia nr. 5/30.11.2006 emisă de Distribuție SRL.
Conform susținerilor reclamantului, la data schimbării denumirii angajatorului din în RO Comerț SRL devenea aplicabilă clauza din actul adițional la contractul individual de muncă ce prevedea că, în cazul în care salariatul se angajează la o altă companie, se acordă 50% din salariul lunar, în plus față de salariul pe perioada de preaviz, iar la încetarea activității RO Comerț SRL devenea aplicabilă clauza prin care se plătește salariatului un salariu brut lunar pentru fiecare an vechime (complet) lucrat efectiv în România SRL, pentru fracțiunile de an se vor acorda fracțiuni proporționale cu salariul brut și 3 luni de preaviz.
Instanța de fond a reținut că, prin clauza înserată în actul adițional din anul 2003, fost vizată o singură consecință - pierderea locului de muncă de către reclamant, fiind avută în vedere concedierea prin desființarea locului de muncă, urmare a restructurării intervenite din cauza dificultăților economice, transformărilor tehnologice sau reorganizării societății sau concedierea determinată de încetarea activității firmei. Temeiul juridic al concedierii îl constituie art. 65 Codul muncii, compensațiile având ca scop protejarea salariatului care își pierde locul de muncă, neputându-se reține că s-a urmărit acordarea unor sume de bani salariaților la fiecare modificare a societății comerciale angajatoare.
Că părțile au avut în vedere desființarea locului de muncă rezultă și din prevederea preavizului, obligatoriu în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului. Ori, în cazul reclamantului, nu a avut loc o încetarea a raporturilor de muncă prin concediere, postul său fiind preluat după modificările intervenite în societate.
Nu numai că nu a intervenit o restructurare a postului reclamantului care să justifice compensațiile de 50%, dar nici condiția angajării la altă societate nu este îndeplinită, căci RO Comerț a fost înregistrată prin schimbarea denumirii celei dintâi, nefiind o altă societate din cadrul companiei.
Cât privește RO Comerț, se reține că o parte a patrimoniului său a fost preluat de Distribuție, societatea rezultată în urma divizării preluând contractul de muncă al reclamantului în condițiile în care a fost încheiat. Încheierea unui nou contract cu nu are drept consecință aplicarea clauzei de plată a compensațiilor, întrucât, locul de muncă al reclamantului a fost preluat de societatea rezultată prin divizare. De altfel, chiar reclamantul a arătat în acțiune că este vorba de vechiul contract adaptat situației nou create de preluare de către a unei părți din patrimoniul RO Comerț.
Așa cum am arătat, încetarea activității societății comerciale cu care s-a încheiat contractul individual de muncă nu justifică acordarea compensațiilor decât dacă locul de muncă a fost desființat, intervenind concedierea.
În cauza de față, contractul de muncă al reclamantului a fost preluat în forma inițială, încetând prin acord, din voința ambelor părți, și nu din inițiativa angajatorului ca urmare a desființării locului de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 13.07.2009 reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 06.08.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurentul a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În opinia recurentului-reclamant, hotărârea este nulă, deoarece a fost pronunțată de un judecător necompetent, cu încălcarea prevederilor art.105 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că președintele completului, d-na judecător Dalina, ar fi avut un motiv de a se abține în a judeca pricina, dar nu a făcut-
Potrivit prevederilor legale, judecătorul este obligat sa se abțină atunci când există motive de recuzare. În speță sunt incidente prevederile art.27 pct.9 Cod proc.civ. existând vrăjmășie între recurent și fosta sa parteneră, magistrat la instanță care a judecat, și, deși cauzele sunt distribuite aleatoriu, a soluționat dosarul.
Recurentul arată că a avut angajat apărător ales căruia nu a crezut că ar trebui să îi aducă la cunoștință acest aspect din viata sa particulară, intimă, și nici nu a fost prezent în instanța de judecată, la nici un termen de judecată, nu a avut știință de faptul că pricina sa a fost judecată de către doamna, decât după ce a primit hotărârea pe care o recurează și care, în mod evident, deși este întemeiată pe argumente cu aspect juridic, poartă încărcătura unei relații, din păcate profund deteriorate între recurent și aceasta.
Pe de altă parte, prin modul în care a fost soluționată cauza au fost încălcate prevederile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului potrivit cărora orice cetățean are dreptul de a fi judecat de o instanță imparțială: existenta unei relații intime anterioare între recurent și președinta completului de judecată face ca instanța să nu fi putut judeca imparțial.
Pe fondul cauzei, precizează recurentul că este greșită concluzia instanței în sensul că nu s-a urmărit acordarea unor sume bănești salariaților la fiecare modificare a societății angajatoare. Apreciază greșit instanța și că în speță contractul de muncă dintre părți ar fi încetat prin acord, și nu din inițiativa angajatorului și ca urmare a desființării locului de muncă. Consideră că în speță sunt incidente prevederile cuprinse în actul adițional nr.89/2003 potrivit căruia se acordă sume compensatorii "în cazul în care concedierea are loc prin desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității sau în cazul încetării activității firmei.
Susținerea instanței de fond este absolut, prin raportare la înscrisurile de la dosar și la derularea faptelor.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant critică hotărârea pronunțată de tribunal sub două aspecte: într-un prim motiv, se susține lipsa de imparțialitate a instanței care a judecat procesul, aspecte ce vor fi cercetate de C în limitele art.304 pct.5 Cod procedură civilă; într-un al doilea motiv, se argumentează critici de nelegalitate a hotărârii pe baza unei greșite aprecieri a legii, dar și a actelor juridice deduse judecății, critici ce vor fi analizate conform art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, numai în măsura în care nu vor fi găsite întemeiate aspectele care duc la casarea sentinței de fond și concretizate în primul motiv de recurs.
Conform art.304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă. Acest din urmă text de lege reglementează regimul de drept comun al nulităților procedurale arătând că actele îndeplinite prin neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-ar pricinui părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Se are în vedere, așadar, îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale, adică, în sens generic, cu încălcarea regulilor de desfășurare a procesului civil, indiferent dacă aceste forme privesc formele exterioare, extrinseci ale actului sau pe cele interioare, intrinseci, precum și indiferent de faptul dacă respectivele forme sunt reglementate prin norme imperative ori dispozitive.
În concluzie, motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă include de fapt toate celelalte încălcări ale normelor procedurale, în afară de cele care atrag incidența motivelor de casare reglementate de art.304 pct.1-4 Cod procedură civilă.
În cauză, recurentul reclamant invocă producerea unei vătămări procesuale constând în respingerea cererii de chemare în judecată prin hotărârea recurată, vătămare întemeiată pe art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv lipsa de imparțialitate a instanței de fond, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului jurisdicțional.
Susținerile recurentului-reclamant sunt găsite fondate de C, acesta afirmând că într-o perioadă de timp anterioară a avut o relație personală cu unul din magistrații care a pronunțat sentința atacată cu recurs. Dovezile prezentate de parte în susținerea acestei împrejurări de fapt, respectiv declarații extrajudiciare autentificate date de mama reclamantului și de un prieten, precum și prezentarea unor fotografii, chiar dacă nu corespund exigențelor probelor în procesul civil, sunt de natură a crea un început de dovadă în sprijinul celor afirmate.
Ori, dreptul la judecarea în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială este recunoscut oricărei persoane prin art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994. Acest drept fundamental trebuie să-și găsească realizarea, în baza art.20 din Constituție, și în ambianța juridică națională.
Așadar, garanțiile oferite oricărei persoane de acest text din convenția europeană privesc, pe lângă dreptul substanțial de acces la justiție, și organizarea și desfășurarea procesului civil.
Dreptul reclamantului de a-i fi judecată în mod echitabil cererea formulată la data de 16.12.2008 implică toate garanțiile de ordin esențialmente procedural recunoscute de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ceea ce presupune ca instanța învestită să fie stabilită prin lege, judecătorii să fie independenți și să judece cauza cu desăvârșită imparțialitate. Ori, această din urmă condiție poate fi apreciată atât în raport de criterii obiective cât și în raport de criterii subiective cum sunt, de exemplu, relații de natură personală stabilită între chiar magistratul chemat să soluționeze cererea și persoana care are calitate de parte în litigiul respectiv.
Cum tocmai existența unei astfel de relații personale între reclamant și unul din magistrații care a soluționat cauza s-a învederat drept motiv de parțialitate, chiar dacă existența acestei relații nu este la adăpost de orice îndoială, chiar dacă ar fi avut loc într-o perioadă mai îndepărtată de timp în urmă, este un element de natură subiectiv suficient pentru a permite Curții să declare că reclamantul nu a beneficiat de toate garanțiile prevăzute de lege pentru a-i fi soluționată cauza în mod echitabil.
Curtea urmează așadar a face aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.5 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii recursului, casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.4011 din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.48164/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata - - DISTRIBUȚIE SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE, UDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./11.02.2010
Tribunalul București
Judecători: Dalina;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
