Drepturi salariale (banesti). Decizia 286/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 286/2010-
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Judecător:: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SRL C, cu sediul în Carei,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul procesual ales la, și Asociații, cu sediul în C N, str. -, nr. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 874D din data de 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar de către recurenta pârâtă, prin serviciul registratură, la data de 26.01.2010, un set de înscrisuri aflate la dosar la filele 9 - 12, iar la data de 10.02.2010, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 874/D din data de 02.11.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în Carei,-, jud.S M, cu.procesual ales la, și Asociații, cu sediul în C N, str.-, nr.2, județul C, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în Carei,-, județul S M, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 446 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele achitate pentru luna februarie 2009 cu aplicarea dobânzilor legale calculate începând cu data de 15 martie 2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate, în conformitate cu art.3 alin.3 din OG9/2000.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1620 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a constatat că este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât ratione materiae, conform art.2 pct.1 lit.c proc.civ. cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art.284 Codul muncii.
Din probele administrate în cauză și deopotrivă din actele de procedură întocmite de părți instanța a reținut următoarele împrejurări relevante: reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 01.10.2008- 02.03.2009 conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.-(fila 5), iar parte din drepturile salariale aferente lunii februarie nu au mai fost achitate de către pârâtă.
La art. 154 din Codul muncii se prevede că "Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", iar la art. 156 "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor".
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune de pârâtă, respectiv foaia colectivă de prezență pe luna februarie 2009 și extras stat de plată pe luna februarie, rezultă pe de o parte că reclamanta a lucrat în luna februarie doar 16 zile, iar pe de altă parte că pentru această perioadă a încasat în avans suma de 200 lei. În aceste condiții, raportat la înscrisurile depuse și la cuantumul salariului înscris în contractul individual de muncă, instanța a constată că, reclamanta este îndreptățită să încaseze suma de 446 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele achitate pentru luna februarie 2009.
Potrivit art. 161 alin(4) din Codul muncii " Întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar la art. 164 alin 1 și 2 se arată că "Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă si exigibilă si a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă".
Unitatea pârâtă nu a făcut dovada existenței unui titlu în baza căruia să poată proceda la reținerea sumei cuvenite reclamantei cu titlu de salariu. De altfel, prin întâmpinarea depusă recunoaște parțial drepturile solicitate de către reclamantă.
Astfel, în ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzilor legale calculate, în conformitate cu art.3 alin. 3 din OG9/2000, de la data scadenței înscrisă în contractul individual de muncă la litera J, punctul 3, respectiv de la data de 15 martie 2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Deși, prin întâmpinarea depusă până la prima zi de înfățișare, pârâta recunoaște o parte din drepturile solicitate, nu ne aflăm în situația prevăzută la art. 275 Cod. proc. civ. întrucât, pretențiile reclamantei sunt recunoscute doar parțial. Ori, cererea privind obligarea la plata de daune interese nu a fost însușită de către pârâtă.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.281-291 Codul muncii și art.70-82 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis acțiunea formulată de reclamantă, conform dispozitivului. Totodată, în baza art.274 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuale, a obligat intimata să plătească reclamantei suma de 1620 lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea diferendului de față și probate prin actele depuse, respectiv chitanța nr. 150 din 14.10.2009 prin care s-a achitat onorariul de avocat în sumă de 1500 lei și bonurile de combustibil în sumă de 120 lei.
Asistenții judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie asupra acțiunii promovată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs pârâta SC SRL Carei, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, suspendarea executării acesteia.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a refuzat ridicarea celor 446 lei drepturi salariale, motivând că ar avea dreptul la mai mult, ori, ea este de bună credință, a așteptat ca aceasta să se prezinte pentru ridicarea drepturilor, însă6 a fost acționată în justiție pentru o sumă mult superioară.
Chiar instanța a recunoscut că datorează doar 446 lei, aspect necontestat, nu a fost pusă în întârziere pentru a datora dobânzi și nici cheltuieli de judecată ce nu au fost indicate, fiind privată de dreptul de-a cere micșorarea lor.
După comunicarea cererii de chemare în judecată a încercat soluționarea amiabilă prin adresă conform căreia rugat-o pe reclamantă să se prezinte pentru ridicarea drepturilor și a consemnat la CEC suma - ca urmare a refuzului acesteia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 284 Codul muncii, art. 299 - 308 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, menținerea în totalitate hotărârii recurate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă SMs ub nr. - - fila 5 dosar fond - intimata a fost angajată la societatea recurentă, cu începere din data de 11.10.2008 în funcția de contabil, funcție ce a îndeplinit-o până la data de 02.03.2009, conform afirmațiilor acesteia, confirmate de către societatea angajatoare.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului aferent lunii februarie 2009 în cuantum de 1000 lei cu aplicarea unor dobânzi de la data scadenței până la achitarea integrală a sumei, cu daune interese și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar fond - fila 38 - pârâta a arătat că suma datorată este de 446 lei pe care reclamanta a refuzat să o ridice, solicitând o sumă mai, deși la data de 01.10.2009 prin adresa nr. 2064 comunicată prin scrisoare recomandată, primită de reclamantă la 07.10.2009, a rugat-o să se prezinte la sediu pentru ridicarea drepturilor salariale, cerere la care reclamanta nu a răspuns, solicitând prin instanță plata a 1000 RON. În urma probatoriului administrat instanța a constatat că este îndreptățită doar la plata sumei de 446 lei, exact cât pârâta recunoaște prin întâmpinare că îi datorează.
Art. 275 Cod procedură civilă prevede faptul că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Din analiza actelor aflate în dosarul de fond, se reține că prima zi de înfățișare a fost la data de 29.10.2009 ( la primul termen de judecată din data de 15.10.2009 cauza fiind amânată pentru lipsă de apărare) iar întâmpinarea prin care pârâta a recunoscut că datorează suma de 446 lei - cât i-a și acordat instanța din totalul solicitat de 1000 lei - a fost depusă anterior primei zi de înfățișare - la 29.10.2009 - fila 38 - la fel și adresa conform căreia o invită pe reclamantă a se prezenta pentru ridicarea drepturilor bănești.
Din cele expuse, instanța de recurs reține faptul că, în privința câtimii pretenției principale, a existat o recunoaștere a pârâtei, aspect față de care erau incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, pârâta nedatorând cheltuieli de judecată. Pentru capătul de cerere privind plata dobânzilor legale, criticile sunt fondate, aspect legal ignorat de instanța de fond care în astfel de situație trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă - " când pretențiile unei părți au fost încuviințate doar în parte, instanța va aprecia în ce măsură poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.".
Astfel, se reține faptul că, plata salariului, conform contractului individual de muncă - lit. j, punctul 3 - se impunea a fi făcută cu începere din data de 15 lunii următoare. În speță, salariul pentru februarie 2009 trebuia achitat la 13.03.2009, astfel că din această dată, raportat la dispozițiile art. 161 Codul muncii, angajatorul este de drept pus în întârziere și datorează implicit dobânzi legale pentru neîndeplinirea obligației sale conform art. 1088 alin. 1 cod civil coroborat cu art. 1079 alin. 2 pct. 1, 3 Cod civil.
Nu se poate reține din probele administrate că, anterior chemării în judecată, angajatorul ar fi făcut demersuri pentru achitarea salariului aferent lunii februarie 2009.Exista posibilitatea să someze angajatul pentru a-și ridica drepturile și să consemneze în caz de refuz, de neprezentare, suma datorată la CEC, cum de altfel procedat după pronunțarea hotărârii; acest ultim aspect nu are nici influență asupra hotărârii pronunțate, fiind o chestiune de executare a acesteia.
Ca urmare, doar pentru perioada 15.03.2009 până la data de 07.10.2009 când fost somată intimata reclamantă să se prezinte pentru a-și ridica drepturile bănești, dispozițiile art. 1079, 1088 Cod civil, erau aplicabile, dar instanța de fond le- acordat greșit și după data la care fostul angajat, a fost notificat în vederea soluționării situației.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că și în privința cheltuielilor de judecată raportat la dispozițiile art. 275, 276 Cod procedură civilă, se impune acordarea lor doar parțială, constând în 120 RON cheltuieli de deplasare și 200 RON onorar avocațial, total 320 RON în loc de 1620 RON, sens în care, sentința urmează fi modificată.
Raportat la toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că, dobânda legală se va acorda pentru perioada 15.03.2009 - 07.10.2009 raportat la creanța de 446 lei, iar cheltuielile de judecată vor fi reduse de la 1620 lei la 320 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind legale și temeinice, conform celor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SRL C, cu sediul în Carei,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul procesual ales la, și Asociații, cu sediul în C N, str. -, nr. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 874D din data de 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în sensul că:
Dobânda legală se aplică asupra sumei de 446 RON pentru perioada 15.03.2009 - 07.10.2009.
Reduce cheltuielile de judecată acordate de la suma de 1620 RON la 320 RON.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- judecători fond -,
- dact. gref. - 19.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 19.02.2010 - SC SRL C,
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
