Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/2010-
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Judecător:: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 2,. 5,. 25, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în O,-, - 31,. 8, județul B, și autoritatea tutelară PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 74/A din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 80 din data de 25.09.2009, emisă de baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 103 din data de 30.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar un set de înscrisuri, aflate la filele 38 - 49, și concluzii scrise, comunică și reprezentantei intimatei pârâte un exemplar din acestea, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei pârâte arată că, adeverința depusă la dosar la acest termen de judecată de către reprezentanta recurentei reclamante, se referă la o perioadă anterioară introducerii acțiunii. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului conform petitului și concluziilor scrise, modificarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Apreciază că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt nelegale și netemeinice. Arată că, contractul de întreținere este un contract intuitu personae, obligația de întreținere fiind strict personală și nu se poate transmite altei persoane câtă vreme nu s- prevăzut în contract, ori, nu s-a făcut nici dovada, de către intimată, a unei înțelegeri verbale în acest sens. Nici intimata și nici părinții acesteia nu i-au prestat întreținere recurentei reclamante, aceasta suferind de boli cardiovasculare și diabet, avea nevoie permanentă de îngrijire, trebuia respectat un regim alimentar. Din probele administrate în cauză rezultă că intimata pârâtă nu i-a asigurat recurentei cele necesare traiului, nu i- asigurat hrana zilnică corespunzătoare, nu a fost însoțită la medic, nu i s-a asigura supraveghere permanentă cu ocazia spitalizării și după spitalizare, respectiv, nu și- respectat obligațiile prevăzute în contractul de întreținere. Din adeverința eliberată de Asociația de proprietari rezultă că recurenta reclamantă își plătea singură cheltuielile de întreținere. Recurenta s-a aflat în situația de a vinde obiecte din casă pentru a-și achita cheltuielile, pentru a-și cumpăra medicamente. Nu se poate reține reaua-credință a recurentei reclamante întrucât aceasta s-a oferit să restituie contravaloarea lucrărilor de reparații și zugrăvit, însă a fost refuzată.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării, menținerea hotărârilor pronunțate în fond și apel, cu cheltuieli de judecată. Arată că recurenta reclamantă beneficiat de întreținere care i-a fost asigurată de intimata pârâtă și familia acesteia. Chiar recurenta reclamantă a declarat la interogatoriu că, a încheiat contractul de întreținere în considerarea bunelor relații pe care le-a avut cu părinții intimatei, precum și faptul că, nu s- arătat niciodată împotriva faptului ca întreținerea să-i fie prestată de familia intimatei pârâte, dimpotrivă, s-a arătat foarte mulțumită de acest lucru. Recurenta reclamantă era vizitată zilnic la domiciliul acesteia, de către intimata pârâtă sau familia acesteia, care îi duceau zilnic hrană proaspătă, medicamente și alte cumpărături, astfel, apreciază că obligațiile asumate prin contractul de întreținere au fost executate. Cheltuielile de întreținere au fost achitate de intimata pârâtă, însă chitanțele au fost emise pe numele recurentei reclamante întrucât aceasta figura în cartea de imobil, toate chitanțele se află în posesia familiei. Recurenta reclamantă a vizitat-o de mai multe ori pe mama intimatei pârâte la serviciu solicitându- acesteia să-i cumpere medicamente, de asemenea, o suna la telefon pentru a-i comunica ce dorește să mănânce și de ce cumpărături are nevoie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 6702 din data de 12 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului O, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei de rândul 1 suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței se reține, în esență, că la data de 16.12.2005 între părți s-a încheiat un contract de întreținere autentificat prin încheierea nr. 4845 de către BNP și în temeiul acestuia reclamanta transmitea pârâtei nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF ind.35487 O nr.top 4777/29/25 ( fila 8 ). Obligația corelativă a pârâtei consta în prestarea întreținerii pe tot restul vieții la domiciliul său, respectiv în asigurarea de alimente, prepararea hranei zilnice, îmbrăcăminte, asigurarea menajului ( igiena personală și a locuinței ), sprijin în rezolvarea problemelor administrativ-gospodărești ( aprovizionarea cu produsele și bunurile necesare traiului zilnic ), supravegherea permanentă și spitalizare, dacă va fi cazul, asigurarea medicamentelor și suportarea cheltuielilor de înmormântarea.
Instanța de fond a reținut că fiind un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate și, în principiu consensual, contractul de întreținere dă naștere în sarcina debitorului obligației de a acorda întreținerea în natură în condițiile în care a intervenit acordul între părți. Neîndeplinirea acesteia dă posibilitatea creditorului ca în temeiul art. 1020-1021.civ. să solicite rezoluțiunea lui iar admiterea unei asemenea cereri prin prisma prevederilor legale amintite presupune întrunirea cumulativă a trei condiții: neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligațiilor asumate, vinovăția debitorului și punerea sa în întârziere. Întrucât punerea în întârziere s-a realizat chiar prin învestirea instanței, prima instanță analizează celelalte condiții.
Nefiind vorba de obligație strict personală, ea poate fi executată fie personal de către debitor, fie prin intermediul altei persoane atâta timp cât sunt respectate condițiile avute în vedere de către părți, tocmai de aceea, instanța de fond a considerat că neexecutarea în mod direct de către pârâtă a obligațiilor asumate față de reclamantă nu constituie prin ea însăși o împrejurare de natură să ducă la desființarea contractului.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor amintite instanța de fond a reținut, după cum s-a arătat anterior, că pârâții s-au obligat să asigure reclamantei toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții, obligație pe care aceștia au detaliat-o în cuprinsul contractului iar declarațiile martorilor audiați în cauză sunt relativ contradictorii. Astfel, în timp ce martorele și au arătat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate personal sau prin intermediul mamei sale, martorii și au arătat că aceasta refuză executarea lor, aprecierea declarațiilor trebuie făcută, în primul rând, ținându-se seama de faptul că o parte din împrejurările relatate de martori nu constituie rezultatul direct al observațiilor proprii, ci au fost relatate chiar de către părți.
De asemenea prima instanță a mai reținut că reținerea lor ca mijloc de probă, sub acest aspect, ar duce, indirect, la încălcarea prevederilor art.129 cod procedură civilă și art.1169 cod civil întrucât s-ar ajunge ca soluționarea cererii să se facă pe baza susținerilor uneia dintre părți și tocmai de aceea s-a considerat că pentru determinarea îndeplinirii obligației asumate se impune luarea în considerare numai a împrejurărilor de fapt constatate personal de către martori, precum și al celor ce le-au fost relatate de părți în măsura în care sunt confirmate și de alte probe.
Din această perspectivă s-a reținut că martorele propuse de către pârâtă au participat la mai multe discuții telefonice între mama sa și reclamantă, din conținutul cărora se poate trage concluzia clară că s-a manifestat un interes constant din partea primeia în aducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale, elocvent în acest sens fiind faptul că în perioada în care reclamanta a fost internată în spital ( 26.05.2006-1.06.2006 - 20028 ) la solicitarea expresă a acesteia, martora s-a deplasat împreună cu alte colege, zilnic la spital pentru a-i duce de mânare și raportând declarația martorului la elementele de ordin obiectiv ce nu pot fi contestate ( perioada de internare de 6 zile ) apare evident faptul că acesta a fost nesincer. Astfel, dacă în cursul anului 2007 reclamanta a fost internată pentru o perioadă de 13 zile (20.07.-1.08 - filele 31, 32 ) referința expresă a martorului atât la anul trecut cât și la foaia de observație nr. 20028 conduce la concluzia clară că depoziția sa nu corespunde realității. De altfel, era imposibil din punct de vedere fizic, ca acesta să o viziteze pe reclamantă de 3-4 ori la un interval de 2-3 zile, într-un termen ce nu depășește 6 zile.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că martorul a arătat că încă din cursul anului trecut reclamanta i-ar fi spus că pârâta nu-și îndeplinește obligațiile, trecând peste faptul că e vorba de o probă indirectă, ea nu se coroborează cu celelalte trei declarații din moment ce martorii au arătat că raporturile dintre părți au început să se deterioreze începând cu primăvara acestui an, sens în care a înlăturat depozițiile acestui martor sub aspectele arătate.
Cât privește celelalte aspecte ( prepararea hranei, asigurarea tratamentului medicamentos și plata cheltuielilor comune ), instanța a reținut că martorele și au fost prezente la vizitele pe care reclamanta le-a făcut în mai multe rânduri la serviciul mamei pârâte, cu acest prilej, într-o atmosferă netensionată reclamantei i s-a remis suma de bani necesară achiziționării de medicamente, aceasta declarând că e foarte mulțumită de modul în care este îngrijită, mai mult ambele martore au fost prezente când reclamantei i s-a dus mâncare, fiind vizitate zilnic în acest scop, iar la solicitarea mamei pârâtei au fost efectuate o serie de reparații la imobil ( instalații sanitare, zugrăvire ).
Referitor la plata cheltuielilor de întreținere, instanța de fond a reținut că din cuprinsul adeverinței nr.4/7.02.2007 ( fila 97 ) se face mențiunea că în perioada noiembrie 2005- decembrie 2006, cheltuielile de întreținere au fost achitate de către reclamantă. Fiind vorba de o atestare ce emană chiar de la creditorul obligației, ea se impune, în mod neîndoielnic să fie avută în vedere pentru conturarea stării de fapt iar cu toate acestea, întrucât nici o probă nu are o valoare probatorie prestabilită, ea trebuie analizată în raport cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, chiar dacă faptul remiterii sumei de bani naște o prezumție referitoare la proveniența acesteia din bugetul reclamantei, nu trebuie omis că cele două martore amintite au arătat că mama pârâtei în mod constant i-a dat reclamantei diferite sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor necesare întreținerii sale iar în aceste condiții, instanța de fond a considerat că și sub acest aspect au fost îndeplinite obligațiile asumate de către pârâtă, nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelantă solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 74/A din data de 10.03.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta cu. în O, str. atr. - -, nr. 6, - 2,. 25, jud. B în contradictoriu cu intimații cu. în O,-, - 31,. 8, jud. B și Autoritatea Tutelară - Primăria O împotriva sentinței civile 6702 din 12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat partea apelantă să plătească părții intimate suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 30 aliniat 2 din Legea nr. 17/2000 "persoana vârstnică astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii si îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui raza teritoriala domiciliază persoana vârstnica respectivă".
Din cuprinsul contractului de întreținere în litigiu, autentificat sub nr. 4848/16.11.2005 de BNP rezultă că reclamanta în calitate de transmițătoare a nudei proprietăți asupra imobilului situat în O,-, - 2,. 25, jud. Baf ost asistată, conform Legii nr. 17/2000 de d-na - în calitate de reprezentantă a Autorității Tutelare de pe lângă Primăria Municipiului O, în baza Dispoziției nr. 112/26.09.2000.
Prin ancheta socială efectuată de către autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului O, în condițiile art. 34 din Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice s-a constatat, în esență, că între părți există neînțelegeri în ceea ce privește executarea contractului de întreținere autentificat sub nr. 4848/16.11.2005 de BNP, neînțelegeri ce urmează a fi soluționate de către instanța de judecată. (filele 29-30 dosar Tribunal)
În ceea ce privește executarea prin altă persoană a obligației de întreținere, în speță prin persoana părinților intimatei-pârâtă, instanța a reținut că nu se contestă acest aspect. Însă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, caracterul personal și netransmisibil al obligației de întreținere nu exclude nici posibilitatea că, pe timpul unei împiedicări, să execute o altă persoană, în numele celei obligate și pentru ea, din proprie inițiativă.
În legătură cu aprecierea depozițiilor martorilor și a celorlalte probe administrate în cauză instanța a reținut că în fața primei instanțe au fost audiați patru martori, proba testimoniale fiind completată în faza de apel cu încă patru martori.
Astfel, faptul plecării reclamantei în stațiunea, fapt negat de către reclamantă, a fost confirmat de către Casa Județeană de Pensii prin adresa nr. 3696 din 18.03.2007 (fila 100).
Trebuie subliniat faptul că, pentru a verifica dacă pârâta și-a executat sau nu obligațiile asumate, trebuie cercetată doar perioada cuprinsă între data încheierii contractului - 16.11.2005 și data de 15.03.2007 - data introducerii prezentei acțiuni, faptele ulterioare fiind lipsite de relevanță.
Din declarațiile martorilor, și rezultă că întreținerea a fost prestată în condiții optime. martori confirmă că reclamanta a fost îngrijită permanent, inclusiv pe perioada celor șase zile de spitalizare (26 mai 2006-1 iunie 2006 conform biletului de ieșire din spital), aceasta fiind singura perioadă de spitalizare din perioada în litigiu. Celelalte "bilete de ieșire din spital" (de exemplu cel din perioada 20.07.2007-01.08.2007) urmează a fi înlăturate ele nefăcând parte din perioada care interesează în soluționarea litigiului. Din declarațiile acestor martori rezultă că reclamanta a fost trimisă în stațiunea, pe cheltuielile părinților pârâtei, că reclamantei i s-au dat sume de bani necesare achiziționării de medicamente și plății cheltuielilor de întreținere.
Având în vedere relatările martorului privind perioada de 2 săptămâni în care reclamanta a fost internată instanța a constatat că aceasta sunt în afara perioadei interesate motiv pentru care în mod corect a fost înlăturată depoziția fiind nerelevantă în soluționarea prezentei cauze.
De asemenea, din declarațiile martorului rezultă că acesta avea cunoștințe despre neexecutarea contractului de întreținere doar din "spusele" reclamantei, deci indirect și doar în ceea ce privește perioada după data introducerii acțiunii. Pentru aceleași considerente urmează a fi înlăturate și declarațiile martorilor (fila 50 dosar tribunal) și (fila 59 dosar tribunal).
Față de considerentele expuse, instanța în temeiul art. 296. pr. civ. a respins apelul.
În temeiul art. 274. pr. civ. a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța de la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, scutit de taxă de timbru, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui, casarea deciziei și a sentinței pronunțate în cauză și rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum fost formulată, cu cheltuieli de judecată, în toate instanțele.
În motivarea recursului se arată că hotărârile celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice. În primul rând contractul de întreținere fiind încheiat "intuitu personae", nu este susceptibil a fi executat prin persoane interpuse cum au reținut instanțele că s-a procedat în cazul din speță. Apoi chiar dacă prin absurd s-ar accepta această teorie, nici chiar persoanele interpuse - părinții intimatei - nu au executat obligația așa cum fost menționată în contract, respectiv, hrană zilnică corespunzătoare regimului pe care îl impunea bolile de care suferea reclamanta, spitalizare când a fost cazul, supraveghere permanentă cu ocazia spitalizării și după externare, prezența unui medic, asigurarea menajului, suportarea cheltuielilor de întreținere a apartamentului. De asemenea, instanțele n-au avut în vedere că nu s-au respectat întru totul prevederile art. 33, 34 din Legea nr. 17/2000 și că în situația dată trebuia ca instanțele să facă aplicarea prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, respectiv să stăruie prin toate mijloacele legale la aflarea adevărului în cauză, lucru care nu l-au făcut. Astfel, nu s-a ținut seama nici de concluziile anchetei efectuate de Autoritatea tutelară, care conduce la convingerea că întreținătorii nu și-au îndeplinit obligația de întreținere. În plus, de când s-a intentat acțiunea de față, intimații nu au trimis recurentei nici un leu, ceea ce este cel puțin imoral, pentru că dacă ar fi fost de bună credință, ar fi putut s-o notifice pe recurentă în sensul de a le permite s-o întrețină în continuare, ori de a cere transformarea obligației de întreținere în rentă lunară. Cu atât mai mult cu cât din primăvara anului 2007 intimata este cu serviciul în B și deci nu-și mai poate îndeplini obligația de întreținere.
În altă ordine de idei, sub aspectul valoric litigiul depășind valoarea de 1 miliard, instanța de apel trebuia să anuleze hotărârea Judecătoriei Oradea și să judece cauza în primă instanță, fapt ce constituie motiv de casare cu trimitere a cauzei.
În fine, se mai arată că tatăl intimatei lucrat în vechea securitate, calitate în care, atât el cât și avocatul său au făcut și fac presiuni și amenințări asupra celor care îndrăznesc să spună adevărul ( martori, medici etc) de fapt s-au și făcut plângeri penale pentru mărturie mincinoasă pentru unii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
În primul rând referitor la faptul că obiectul cauzei are valoare de peste 1 miliard de lei vechi, se constată că fiind vorba de un litigiu civil competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei astfel că, în mod corect a fost judecată atât în primă instanță cât și în apel conform prevederilor art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 282 Cod procedură civilă, astfel că acest motiv de recurs fiind nefondat va fi respins.
În ceea ce privește caracterul "intuitu personae" al contractului de întreținere și care presupune încredere reciprocă că persoana cocontractantă să execute obligațiile așa cum sunt ele prevăzute în contract, acest lucru nu înseamnă că dacă întreținuta acceptă și este mulțumită de modul în care i s- asigurat prestația de întreținere, chiar dacă n-a venit personal și direct din partea intimatei, derularea contractului nu fost respectată. Tocmai că alegerea recurentei fost una bună, pentru că într-adevăr i s-a asigurat prestația de întreținere și în mod corespunzător, deci intimata n- abandonat-o ci i-a asigurat întreținerea prin prestația părinților ei, iar recurenta n-a avut nimic de obiectat, după cum nici părinții intimatei nu au emis vreo pretenție față de recurentă, în sensul de le transmite lor imobilul în schimbul întreținerii pe care i-o acordă.
Nu-și pierde caracterul personal al întreținerii faptul că întreținătoarea nu gătește personal sau nu-i face curățenie personal, ori nu-i spală ea personal întreținutei ci apelează la alții ( prin aceasta înțelegând alte persoane, instituții specializate ori persoane juridice care pot satisface astfel de servicii) pentru că tot întreținătoarea este cea care suportă plata ori costul acestor servicii prin prestații și tot în sarcina ei rămâne răspunderea în cazul în care cei pe care i-a ales să facă aceste servicii, nu le îndeplinesc sau le îndeplinesc necorespunzător, riscul rămâne în sarcina sa. Ori caracterul intuitu personae al contractului de întreținere trebuie înțeles tocmai în sensul că creditorul întreținerii își alege o persoană de încredere care să-i asigure întreținerea în sensul că indiferent ce intervine, debitoarea întreținerii va asigura permanent și corespunzător cele necesare traiului.
Astfel și în cazul din speță, chiar dacă a intervenit problema că întreținătoarea s-a mutat cu serviciul în B, nu s-a derobat de responsabilitatea întreținerii, n- abandonat-o pe recurentă ci și-a organizat astfel problema întreținerii încât recurenta să fie în continuare asigurată cu cele prevăzute în contract.
În privința calității întreținerii, martorii propuși de pârâta intimată au relatat că reclamanta era foarte mulțumită de calitatea întreținerii, aspect de care au luat cunoștință în mod direct, discutând cu reclamanta ori asistând la discuțiile dintre reclamantă și pârâtă sau mama pârâtei. În plus, martorii au fost de față când mama pârâtei a solicitat unor colegi de muncă fie să efectueze reparații la apartamentul în care locuiește reclamanta, fie să-l zugrăvească, fie să îndeplinească anumite comisioane pentru achita diferite facturi ale reclamantei și au însoțit-o pe mama pârâtei cu diferite ocazii când o vizita și asigura cele necesare traiului decent al reclamantei.
Spre deosebire de martorii pârâtei care au relatat aspecte constatate și personal, martorii propuși de reclamantă și audiați în fața instanței de fond nu au putut relata aspecte care să denote faptul că pârâta nu și-ar fi executat obligațiile asumate în mod corespunzător până în momentul în care reclamanta introdus acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere. Astfel, chiar vecinul reclamantei, a asistat odată la discuții între părți fără a putea relata că ar fi existat neînțelegeri ori nemulțumiri din partea reclamantei referitoare la modul de îndeplinire a obligației de întreținere și că abia în primăvara anului 2007 reclamanta ar fi început să se plângă de faptul că nu i se asigură întreținerea corespunzătoare, ori primăvara lui 2007 coincide cu intentarea acțiunii de față. Celălalt martor, audiat la propunerea reclamantei, are o depoziție plină de contradicții și de relatări neadevărate. Astfel, susține că, o vizitează anual pe reclamantă de vreo 2 - 3 ori, dar că în cursul anului 2006 când reclamanta ar fi fost internată 2 săptămâni la spital ( putând indica și numărul foii de observație cu precizie) ar fi vizitat-o de 3 - 4 ori. Ori din cuprinsul foii de observație și al biletului de ieșire din spital rezultă că durata spitalizării a fost de doar 6 zile și nu 2 săptămâni, că practic el doar o însoțea pe o nepoată a reclamantei în vizitele pe care le- făcut și nu știe prea exact situația reclamantei, dacă urmează vreun tratament medicamentos în raport de boala de care știe că suferă - diabet - ori vis-a-vis de alte boli de care știe că suferă. Nu a fost de față la nici o discuție între reclamantă și pârâtă.
Martorele audiate în fața instanței de apel, vecine cu reclamanta, nu au putut preciza când au intervenit neînțelegerile între părți dar că ulterior acelor presupuse neînțelegeri, reclamanta a rămas să se descurce singură sau cu ajutorul vecinilor. Ori din coroborarea acestor relatări cu restul probelor, reiese că martorele audiate în apel, descriu situația reclamantei după ce aceasta intentat acțiunea în rezoluția contractului de întreținere și ca atare a ajuns să se întrețină singură.
Ori, câtă vreme, probele directe furnizate de martorii propuși de pârâtă atestă că reclamanta a fost cea care a avut inițiativa de a încheia contractul de întreținere cu pârâta și că în prezența acestora niciodată nu s-a arătat nemulțumită de întreținerea ce i se prestează, iar martorii audiați la propunerea reclamantei nu cunosc aspecte directe care să denote culpa pârâtei în modul de îndeplinire al obligațiilor de întreținere și nici cum și de ce la un moment dat, brusc și dintr-o dată mâncarea nu mai era corespunzătoare regimului pe care îl urmase tot timpul de la încheierea contractului de întreținere, ba mai mult, reclamanta este cea care a început să aibă o atitudine bizară, respectiv a solicitat să fie dusă la cabinetul medical, iar când a ajuns la poarta instituției s-a întors din drum și nu a mai dorit să fie consultată de medic. Apoi, au constatat și vecinii că reclamanta s-a plâns că ar fi fost maltratată de "niște pitici" de " oameni cu săbii" și în contextul "altercațiilor" avute cu aceste "personaje" și-a deranjat întregul apartament.
Ca atare, din ansamblul probator administrat se constată că în mod corect instanțele de fond și apel au ajuns la concluzia că nu i se poate reține pârâtei culpa în neexecutarea contractului și că reclamanta e cea care a refuzat întreținerea la un moment dat și a cerut în instanță rezoluțiunea contractului fără a putea dovedi că acțiunea, demersul ei juridic este întemeiat, justificat.
În acest punct se impune a se preciza și faptul că probele judiciare administrate direct de către instanțele de judecată au o valoare probantă superioară anchetei efectuate de Autoritatea Tutelară și că, oricum măsurile pe care această autoritate le putea lua din punct de vedere juridic era tot inițierea unei acțiuni judiciare care deja a fost promovată la data când i s-a solicitat să facă acea anchetă socială. Deci nu se poate reține că instanțele de judecată nu și-ar fi exercitat rolul activ și n-ar fi administrat probatoriul necesar unei dezlegări corecte a cauzei, astfel încât, nici această critică a recurentei nu este întemeiată.
În fine, după ce că inițiativa întreruperii derulării raporturilor contractuale a aparținut reclamantei recurente, a imputa acum pârâtei că este vinovată cel puțin moral că ulterior introducerii acțiunii în rezoluțiunea contractului nu a notificat reclamanta să-i permită s-o întrețină, ori n-a cerut să fie transformată obligația de întreținere în obligația de plăti lunar o sumă de bani, denotă starea de confuzie, de incertitudine vis-a-vis de demersul făcut și de situația pe care singură a ajuns să și-o creeze.
Nu au nici o relevanță prin prisma motivelor de recurs invocate, relațiile tatălui pârâtei cu avocatul ales și nici calitatea pe care au avut-o aceștia la un moment dat ori afirmațiile că acești ar fi făcut presiuni asupra martorilor, câtă vreme nu au fost dovedite aceste presiuni.
Față de toate aceste considerente, recursul apare ca fiind nefondat și va fi respins în întregime în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 2,. 5,. 25, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în O,-, - 31,. 8, județul B, și autoritatea tutelară PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 74/A din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - - - 19.02.2010 - 5 ex.
- emis 3 com. - 19.02.2010 -, PRIMĂRIA
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Galeș Maria
