Drepturi salariale (banesti). Decizia 290/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.290/
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Tg.M,--3, împotriva sentinței civile nr. 1794 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa lui conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1794 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M;
- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții " " Târgu-M, Primăria Târgu-M, Consiliul local al municipiului Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- pârâții au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu 20 noiembrie 2004 și în continuare;
- despăgubirile acordate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la plata efectivă a debitului;
- pârâții au mai fost obligați la plata în favoarea reclamanților a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată;
- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și s-a respins acțiunea reclamanților față de acest minister, ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile menționate, Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de recurent, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia; în subsidiar, se solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice
În drept s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, relevându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr. 84/1995 (legea învățământului) s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamanta face parte din categoria personalului didactic, noțiune legală care include și funcțiile de educator, învățător și institutor conform art.3 și 5 alin.1 din Legea nr.128/1997. Activitatea didactică a reclamantei, care are o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, constituie o activitate normată potrivit dispozițiilor art.128 din Codul muncii și art.44 din legea sus citată. Art.44 alin.3 din Legea nr.128/1997 face trimitere expresă la noțiunea legală de "normă a educatorului, a învățătorului sau a institutorului". Norma didactică a persoanelor sus indicate reprezintă un număr de ore corespunzătoare activității de învățământ, deci este o normă de timp în accepțiunea Codului muncii, exprimată în ore, ca și în cazul celorlalte categorii de personal didactic.
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile legale de mai sus, în mod firesc și legal și activitatea didactică a reclamantei se vădește a fi normată, norma didactică a acesteia fiind egală cu numărul de ore prevăzute pentru un post, respectiv pentru fiecare clasă sau clase simultane de școlari. Prin excepție, doar în ipoteza grădinițelor cu program săptămânal sau prelungit, posturile se normează pe ture.
Ca atare, este inadmisibil ca educatorii, învățătorii și institutorii, cu o vechime de peste 30 de ani și cu gradul didactic I, să nu beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului.
În plus, art.45 din Legea nr.128/1997 nu distinge între diferitele funcții didactice care compun noțiunea legală de "personal didactic", astfel că nu este admisibilă excluderea reclamanților de la beneficiul garantat de lege. Cele de mai sus, se întregesc și cu dispozițiile art.5 din Codul muncii, art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât excluderea ar însemna o discriminare a categoriei socio-profesionale, din care fac parte reclamanții.
În legătură cu cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, practica recentă în materie a statuat faptul că o atare cerere este admisibilă și în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial, deoarece pârâții nu au nicio acțiune în regres împotriva acestui minister. Această cerere este întemeiată conform art.16 din nr.HG 2192/2004 și art.13 (cap. IV) al Legii nr. 379/2005, pârâtul, răspunzând pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar potrivit dispozițiilor art. 167 alin 1,2 din Legea nr. 84/1995 (republicată 17) conform cărora finanțarea se asigură prin bugetele locale de la bugetul de stat și din alte surse. Finanțarea cuprinde atât finanțarea de bază cât si finanțarea complementară. Potrivit dispozițiilor art. 167 alin 5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse cheltuielile de personal.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamanți.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1794 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-21.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
