Drepturi salariale (banesti). Decizia 3105/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1373/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3105/
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgiana Comșa
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții-reclamanți, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(4903/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, având ca obiect - cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.46 din 06 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-(4903/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând a asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 29.01.2009 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea a cărei lămurire s-a cerut, pârâții au fost obligați la plata către reclamanta a sumei de 80.732 lei, iar către reclamanta a sumei de 92.940 lei, cu titlu de drepturi salariale constând din sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 01.07.2004 la zi și în continuare.
Sumele de bani acordate reclamantelor au fost stabilite pe baza mențiunilor cuprinse în adeverința nr.1/709/17.09.2008 emisă de Departamentul Economic-Financiar al Curții de Apel București.
Cu prilejul soluționării pricinii în fond, reclamantele nu au formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la cuantumul sumelor de bani menționate în adeverința precitată.
Abia ulterior pronunțării hotărârii au intrat în posesia unor noi înscrisuri (adeverințele despre care fac vorbire în motivarea cererii de lămurire), din care rezultă că ar fi fost îndreptățite la plata unor sume mai mari de bani decât cele stabilite prin sentința civilă nr.46/06.10.2008 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Apariția acestor noi înscrisuri susține instanța de fond, nu justifică admiterea cererii de lămurire a dispozitivului, în condițiile în care respectivele documente nu au fost prezentate instanței care a pronunțat sentința, iar reclamantele nu au formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la sumele indicate în adeverința nr.1/709/17.09.2008 emisă de Departamentul Economic-Financiar al Curții de Apel București, act care a stat la baza soluționării pricinii în sensul menționat prin dispozitivul sentinței.
S-a statuatcă dispozitivul hotărârii este clar că nu cuprinde nici nu fel de dispoziții potrivnice ori contradictorii în ce le privește pe reclamante. Ca atare, nu există nici un temei pentru admiterea cererii de lămurire.
S-a considerat totodată că în măsura în care s-ar fi considerat că trebuie să beneficieze de sumele relevate în adeverințele de care se prevalează, reclamantele puteau declara recurs în cauză, deoarece doar pe această cale pot fi îndreptate eventualele greșeli de judecată săvârșite în ce le privește sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce li s-ar fi cuvenit.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de casare și modificare prevăzute de art.304 pct.2, 8 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă recurentele susțin în esență că încheierea atacată a fost pronunțată de alți judecători decît cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și în lipsa dosarului de fond.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că potrivit art.2811alin.1 Cod procedură civilă soluționarea unei astfel de cereri trebuie să se realizeze de către instanța care a pronunțat hotărârea al cărui dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, prin înlăturarea dispozițiilor potrivnice ceea ce presupune în mod logic, că instanța trebuie să fie compusă din aceeași judecători care au pronunțat hotărârea pe fondul cererii, în fața cărora au avut loc dezlegarea pe fondul pricinii.
Astfel, în speță încheierea recurată a fost pronunțată de către o instanță având o altă compunere decât cea care a pronunțat hotărârea pe fondul cauzei, doamna judecător fiind înlocuită de către domnul judecător, fără a se cunoaște dacă această înlocuire a avut un temei legal.
Se pretinde totodată că încheierea recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ceea ce constituie motiv de casare, conform art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
În acest sens se învederează că prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.46 din data de 06 octombrie 2008 s-a invocat faptul că deși le-au fost recunoscute în mod explicit drepturile bănești ce au făcut obiectul judecății începând cu data de 01 iulie 2004, cuantumul corect al sumelor de bani acordate cu acest titlu nu acoperă întreaga perioadă astfel stabilită prin sentința respectivă, rămânând neacoperite, în mod contradictoriu față de dispoziția expresă anterior menționată, perioadele iulie 2004-ianuarie 2006 în cazul reclamantei și respectiv iulie-noiembrie 2005 și ianuarie-martie 2007 în cazul reclamantei.
Pentru dovedirea susținerilor, recurentele au depus la dosar adeverințele nr.1/8167/14.10.2008 și respectiv nr.1/8174/15.10.2008, însoțite de fișe de calcul, emise de Departamentul Economico-Financiar al Curții de Apel București, din care rezultă că sumele de bani aferente perioadei pentru care le-au fost recunoscute în mod explicit drepturile (începând cu data de 01 iulie 2004) sunt de 111.496 lei, iar nu de 80.732 lei cum s-a menționat în cazul reclamantei și respectiv 110.197 lei iar nu de 92.940 lei în cazul reclamantei.
Se apreciază, că prin încheierea recurată, s-au interpretat în mod greșit adeverințele anterior menționate, schimbându-se înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Astfel, susțin recurentele, adeverințele respective nu constituie înscrisuri prin care să se ateste că ar fi îndreptățite la plata unor sume de bani mai mari decât drepturile stabilite prin sentință, ci ele reprezintă acte oficiale, emanând chiar de la unul dintre pârâți și având un înțeles clar, prin care s-a calculat cuantumul corect al sumelor de bani cuvenite în raport cu perioada pentru care drepturile bănești le-au fost în mod expres recunoscute prin chiar acea sentință, începând cu data de 01 iulie 2004, tocmai pe acest aspect (al contradicției vădite dintre drepturile deja recunoscute și sumele aferente, anterior calculate pentru o perioadă mai mică decât cea pentru care s-a realizat recunoașterea drepturilor) întemeindu-se și cererea delămurire dispozitiv.
Mai arată recurentele că instanța care a pronunțat încheierea recurată a soluționat cererea dedusă judecății în lipsa dosarului de fond (la acel moment înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr.46 din data de 06.10.2008), motiv pentru care au invocat dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
Se apreciază că, fără a cunoaște toate actele dosarului de fond, instanța respectivă a cărei compunere a fost oricum schimbată față de cea a instanței care a pronunțat inițial sentința al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, nu putea să examineze în mod just temeinicia cererii, având în vedere că o astfel de examinare presupunea, în primul rând, a se verifica dacă adeverința nr.1/709/17.09.2008 (depusă în dosarul de fond și reținută ca uni temei al sumelor de bani stabilite prin dispozitivul sentinței) se referea sau nu se referea la întreaga perioadă pentru care drepturile bănești le-au fost recunoscute prin sentință.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând încheierea civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Dispozițiile art.304 pct.2 din Codul d e procedură civilă este prevăzut de lege în scopul respectării principiului continuității dezbaterilor. Ori, continuitatea implică o singură condiție, anume aceea ca hotărârea să fie pronunțată de judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în fond, cerință întrunită în cauză și dovedită prin conținutul în date al încheierii de dezbateri fila 100 dosar fond, respectiv domnii judecători și, au participat la dezbnaterea în fond a pricinii și aceștia au pronunțat și încheierea recurată (fila 101 dosar fond).
Nu pot fi primite sub acest aspect, apărările recurentelor, în sensul că potrivit art.2811alin.1 Cod procedură civilă, soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului trebuia să se realizeze de completul ce a soluționat cauza a cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit, respectiv judecătorii și.
Astfel, dispozițiile art.2811Cod procedură civilă stipulează că: "în cazul în care sunt necesare lămiriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței ce a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Textul are în vedere astfel instanța competentă material, să soluționeze cererea, în speță Curtea de Apel București, ce a pronunțat și încheierea a cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit, cerință îndeplinită, de asemenea, în cauză.
Nu trebuie neglijat sub acest aspect că potrivit dispozițiilor art.11 din Legtea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarului și a continuității sus-menționat, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.
Totodată, art.95 alin.5 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1315/2008 dispune că, pentru aplicarea criteriului aleatoriu de repartizare a dosarelor, completele se vor constitui la începutul fiecărui an și se numerotează de instanță sau, după caz, pe secții, ținându-se seama de materiile în care se judecă, de specializarea completelor și de faza procesuală în care se află cauzele, respectiv fond, apel, recurs.
Modificarea numărului completelor de judecastă sau schimbarea judecătorilor ce le compune se va putea realiza doar pentru motive obiective, în condițiile legii.
În speța dedusă judecății, compunerea completelor s-a realizat conform dispozițiilor sus-menționate art.11 din Legea nr.304/2004 și art.95 alin.5 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești prin raportare la art.52 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, dispoziții prin care colegiile de conducere stabilesc compunera completelor de judecată la începutul anului conform planificării completelor realizate la începutul anului.
Astfel, conform planificării completelor realizate la începutul anului, judecătorii repartizați să participe la judecata pricinilor de fond, cum a fost și cea dedusă judecății la termenul din data de 29.01.2009 erau domnii judecători și, judecători ce au participat de altfel la judecata cauzei atacate prin prezentul recurs.
În consecință, judecata pricinii s-a realizat cu legala constituire a completului de judecată, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.2 Cod procedură civilă.
Prima instanță a pronunțat încheierea atacată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, întrucât adeverințele nr.1/8167/14.10.2008 și nr.1/8174/15.10.2008 însoțite de fișe de calcul, emise de Departamentul Economic Financiar al Curții de Apel București, au fost eliberate ulterior pronunțării sentinței solicitate a fi lămurite, respectiv sentința civilă nr.46/16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Ori, cum legal s-a statuat prin încheierea atacată nefiind înfățișate instanței ce a pronunțat această încheiere, nu puteau fi avute în vedere la pronunțarea sa, sens în care evident nu se justifică cererea de lămurire dispozitiv formulată de recurentele reclamante.
Nu trebuie neglijat sub acest aspect că sumele acordate recurentelor reclamante au fost stabilite în baza adeverinței nr.1/709/17.09.2008 emisă de Departamentul Economic Financiar al Curții de Apel București, ce are calitatea de angajator, atașată la filele 72-74 dosar fond.
Conținutul în date al adresei nu a fost contestat de reclamante, dimpotrivă prin cerere expresă formulată de fiecare dintre acestea (atașate la filele 75, 76 dosar fond) au precizat că solicită "calculul sumelor ce reprezintă sporul din salariul brut în perioada de referință arătată să se realizeze prin luatea în considerare a adresei sus-menționate, respectiv adresa Departamentului Economic Financiar nr.1/7091/DE/17.09.2008 a Curții de Apel București ". În acest context, evident nu-și pot invoca propria culpă în apărare.
Obținerea unor înscrisuri noi, cum sunt adeverințele nr.1/8167/14.10.2008 și nr.1/8174/15.10.2008 a aceluiași Departament Economic Financiar al Curții de Apel București, în care sunt evidențiate sume mai mari decât cele prezentate în conținutul adfeverinței inițiale - nr.1/709/17.09.2008 emisă de angajator, la care de altfel recurentele reclamante au achiesat, la judecata în fond a pricinii, nu este de natură a determina admiterea unei cereri de lămurire a dispozitivului, dispozitivul fiind clar și neconținând dispoziții potrivnice ori contradictorii, cum legal a statuat prima instanță.
Evident că aceste înscrisuri pot fi valorificate într-o eventuală cale de atac - sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate, înscrisurile prezentate fiind înscrisuri noi ce nu au fost înfățișate instanței ce a pronunțat hotărârea a cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit.
Nici ultima critică a încheierii atacate nu poate fi primită, respectiv că judecata în primă instanță s-a realizat fără atașarea dosarului de fond, ce fusese înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru judecarea recursurilor împotriva sentinței a cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit.
Prima instanță a soluționat pricina cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie respectiv art.2811Cod procedură civilă alin.2 ce stipulează că: "instanța va rezolva cererea de urgență prin încheiere dată în Camera de Consiliu cu citarea părților". Având în vedere caracterul urgent al cererii, evident că nu se impunea atașarea dosarului de fond, în condițiile în care la dosarul cauzei erau atașate înscrisurile invocate în susținerea cererii de lămurire dispozitiv, respectiv sentința civilă nr.46/6 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale(filele 92-96 dosar fond), adresa nr.1/709/DE/17.09.2008 emisă de - Departamentul Economic Financiar (filele 72-75), adeverințele nr.1/8167/14.10.2008 și nr.1/8174/DE/15.10.2008 emise de același angajator (filele 2-4 dosar fond).
Evident că atașarea dosarului de fond, ce conține aceleași înscrisuri ar fi implicat o tergiversare nejustificată a cauzei, ce contravine dispozițiilor art.2811alin.2 Cod procedură civilă, dispoziții de altfel incidente în speța dedusă judecății.
De altfel, singurul motiv pentru care recurentele-reclamante invocă necesitatea atașării dosarului de fond era verificarea dacă conținutul adeverinței nr.1/709/17.09.008 depusă la dosarul de fond se referea la întreaga perioadă pentru care drepturile bănești le erau recunoscute prin sentință. Conținutul acestei adeverințe (fila 72) include perioada 01.07.2004-30.07.2008, pentru care au solicitat inclusiv reclamantele plata drepturilor salariale.
Împrejurarea că s-ar fi realizat o eventuală greșeală de calcul aritmetic în prima adresă a angajatorului, ce a stat la baza pronunțării sentinței a cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit, este imputabilă evident și recurentelor reclamante care ar fi putut contesta conținutul adeverinței în discuție, și nu a le determina să achieseze prin cereri exprese la documentul în discuție, cu atât mai mult cu cât traseul profesional al acestora era un aspect ce le privea în mod direct, având cunoștință că în anumite perioade au fost detașate la Ministerul Justiției, perioade pe care pretind acestea nu le-au fost luate în calcul prin sentința inițială.
Evident că așa cum a susținut prima instanță, pentru această eventuală eroare de calcul aritmetic, evidențiată prin înscrisuri noi, recurentele-reclamante pot uza de mijloace procedurale adecvate și nu de procedura lămuririi dispozitivului, în condițiile în care adeverințele nr.1/8167/DE/14.10.2008 și nr.1/8174/DE/15.10.2008 nu au existat la dosarul cauzei a cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit, fiind emise ulterior pronunțării acestei sentințe.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală încheierea atacată, fiind pronunțată de judecătorii care au participat la judecarea în fond a pricinii, cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept procedural (art.2811Cod procedură civilă) incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(4903/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./29.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Carmen Georgiana Comșa
