Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1413/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3106/
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român, împotriva sentinței civile nr.24 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(5336/2008), în contradictoriu cu intimatul reclamant A și intimatul pârât CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul reclamant A, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român și intimatul pârât Consiliul Superior al Magistraturii.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 24/12.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația de bază brută lunară pe perioada iunie 2005 la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Totodată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a interpretat și aplicat greșit legea, considerând că MFP are calitate procesuală în cauză, deși reclamantul nu este și nu a fost angajat al acestei instituții;
- argumentele prezentate de instanță sub acest aspect nu pot fi considerate o motivare a hotărârii în sensul prevăzut de art. 261 pct. 5 proc. civ.;
- simpla enumerare a mai multor articole din diverse acte normative nu poate fi considerată o motivare a hotărârii;
- date fiind prevederile art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002, obligațiile de plată ale Consiliului Superior al Magistraturii (ca ordonator de credite) în temeiul unui titlu executoriu, cum ar fi o hotărâre judecătorească, se realizează din sumele aprobate prin bugetul său, fără nicio legătură cu competențele MFP în materie de buget;
- admițând cererea de chemare în judecată, instanța a interpretat și aplicat greșit disp. art. 28 din Legea nr. 500/2002, referitoare la principiile, cadrul general și procedurile privitoare la formarea și utilizarea fondurilor publice;
- este lipsit de relevanță în speță faptul că MFP elaborează proiectul bugetului de stat, atât timp cât acesta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite;
- prin urmare, părți în cauză trebuie să fie doar reclamantul-persoană fizică și instituția publică angajatoare, care trebuie să solicite MFP o rectificare bugetară, prin întocmirea unui proiect de lege în acest sens;
- aceasta înseamnă că MFP nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
- ținând seama de prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și, totodată, nici o asemenea cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală;
- MFP îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, astfel că plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat;
- având în vedere dispozițiile OUG nr. 75/2008 și cele ale Ordinului nr. 3774/2008, plata drepturilor salariale din sistemul de justiție se va face eșalonat de către ordonatorii de credite din acest sistem, din bugetele acestora, urmând ca fondurile să fie alocate prin legile de rectificare și prin legea bugetului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite. neputându-se reține teza inexistenței în cauză a calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art. 131 din 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților, așa cum sunt cele pretinse prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces.
În consecință, ținând seama de prevederile art. 19 din 500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Finanțelor Publice are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că MFP trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesar ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. În acest fel Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite (Consiliul Superior al Magistraturii) și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
Dacă recurentul-pârât nu ar avea legitimare procesuală pasivă, s-ar ajunge la situația în care drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, recunoscute prin decizii ale ICCJ, obligatorii potrivit art. 329. proced. civ. nu ar putea fi realizate, căci nu ar exista fondurile financiare necesare, fonduri a căror obținere este asigurată de la bugetul de stat prin intermediul activității desfășurate de MFP, conform atribuțiilor și competențelor sale legale.
Așa fiind, nu are relevanță în cauză faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite pentru autorul acțiunii și nici împrejurarea că acesta din urmă nu a fost salariatul MFP și nu s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu această instituție. Importantă este doar împrejurarea că MFP este implicat în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea activității sistemului puterii judecătorești.
Nu sunt fondate nici celelalte critici exprimate prin motivele de recurs, respectiv cele prin care s-a arătat că ținând seama de prevederile Legii nr. 500/2002, nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii; că nici o asemenea cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală; că MFP îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, astfel că plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat; că având în vedere dispozițiile OUG nr. 75/2008 și cele ale Ordinului nr. 3774/2008, plata drepturilor salariale din sistemul de justiție se va face eșalonat de către ordonatorii de credite din acest sistem, din bugetele acestora, urmând ca fondurile să fie alocate prin legile de rectificare și prin legea bugetului.
MFP nu a fost obligat, prin hotărârea recurată, la plata nemijlocită a unor drepturi salariale sau despăgubiri, ci s-a dispus obligarea sa să aloce fondurile financiare necesare efectuării acestor plăți. În plus, nu se poate susține că nu există bază legală pentru aprobarea efectuării în acest scop a unor cheltuieli din fondurile publice, temeiul legal fiind actele normative indicate în deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, decizii prin care s-au soluționat recursurile în interesul legii pronunțate în materia drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul puterii judecătorești.
Cât privește afirmațiile întemeiate pe prevederile OUG nr. 75/2008 și cele ale Ordinului nr. 3774/2008, nici acestea nu pot fi luate în seamă, căci nu au nicio legătură cu legalitatea și temeinicia pretențiilor deduse judecății și a sentinței recurate, ci țin de chestiunea executării hotărârilor judecătorești pronunțate în materia drepturilor salariale ale personalului din sistemul puterii judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A și intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva sentinței civile nr. 24/12.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./27.05.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
