Drepturi salariale (banesti). Decizia 3130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1001/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3130R
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.343 din 21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești diferență salariu pentru postul de dactilograf.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar intimații au depus prin serviciul registratură la data de 28.04.2009 concluzii scrise.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.343 din 21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (6569/2008), a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, și au fost obligați pârâții Tribunalul București și Ministerul Justiției la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru postul de grefier debutant treapta I- III și drepturile salariale încasate efectiv de aceștia, corespunzător postului de grefier-dactilograf treapta I - III, începând cu data de 02.09.2005 și până la data de 01.02.2007.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că otrivit p. rt.91 alin.2 din Legea nr.567/2004, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 01.05.2005, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați în posturi de grefieri prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Așa cum a rezultat din carnetele de muncă, reclamantele au intrat sub incidența actului normativ sus menționat, în sensul că au fost încadrate în posturi de grefier după ce, anterior, erau încadrate ca grefieri-dactilografi, retribuția primită fiind în continuare cea raportată la funcția de grefier-dactilograf.
Așadar, începând cu data de 02.09.2005, a intervenit o modificare legală a contractului de muncă al reclamantelor, prin transformarea încadrării din funcția de grefier-dactilograf în cea de grefier, fără ca această modificare să fie însoțită de acordarea unei salarizări conforme cu noua încadrare.
Art.91 din Legea nr.567/2004 a fost modificat prin Legea nr.17/2006, introducându-se un nou alineat, prin care se stipulează că grefierii-dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Legea specială de salarizare, respectiv Ordonanța de Guvern nr.8/2007, a fost aprobată prin Legea nr.247/2007, și a intrat în vigoare la data de 02.02.2007, de la acel moment reclamantele beneficiind de salarizarea corespunzătoare funcției de grefier.
Prin această modificare s-a recunoscut practic inegalitatea de tratament a foștilor grefieri-dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, în raport de grefieri, inegalitate ce a fost înlăturată prin prevederea expresă a acordării salarizării corespunzătoare legii speciale de salarizare pentru funcția de grefier.
Față de cele mai sus a rezultat existența unui tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii profesionale, pe perioada 02.09.2005 de 02.02.2007, urmând a se analiza în ce măsură această inegalitate de tratament este justificată de un scop legitim, în raport de dispozițiile art.2 din OG nr.137/2000, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că existența unei discriminări, în materie de salarizare, presupune existența unor situații analoage și comparabile, care trebuie analizate nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, criteriu mult prea general, ci în funcție de conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora, acesta reflectându-se în coeficienți de multiplicare superiori pentru anumite categorii de grefieri.
Această susținere, deși corectă, nu poate fi de natură a justifica salarizarea diferită a reclamantelor pe perioada sus menționată, pentru un alt post decât cel ocupat efectiv, în raport cu ceilalți grefieri, întrucât conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora a fost avut în vedere de legiuitor atunci când a reglementat alariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, diferențierea între grefieri realizându-se în raport de coeficienții de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Introducerea unui alt criteriu de diferențiere în salarizare, cum este, în speță, postul pe care angajatul l-a ocupat în trecut, este în mod vădit discriminatorie, această diferență de salarizare neputând fi justificată printr-un scop legitim un scop, așa cum susține pârâtul Ministerul Justiției.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819 și 820/2008, s-a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 ale nr.OG137/2000, republicată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu alte prevederi normative.
Deciziile sus menționate nu pot fi însă interpretate și aplicate în sensul că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra caracterului discriminatoriu al unei norme juridice și asupra despăgubirii solicitate de cel vătămat prin norma incriminată, pentru că aceasta ar echivala cu golirea de conținut a prevederilor sus menționate, art.1 alin.2 din nr.OG137/2000, republicată, instituind principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, în acord cu prevederile art.14 din Constituția României.
De asemenea, Curtea reține că, potrivit art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.103/2006, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată fără nicio discriminare întemeiată, în special pe sex, rasă,culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Criteriile sus menționate nu sunt limitativ prevăzute, ci exemplificative, principiul nondiscriminării fiind aplicabil în exercitarea tuturor drepturilor recunoscute cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să se găsească în situații comparabile, fiind discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile a care dezavantajează anumite persoane, în speță pe reclamante, față de alte persoane, în speță față de ceilalți grefieri, în condițiile în care această diferență de tratament nu este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților Fundamentale, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 pr.civ. recurentul a arătat că, în raport de data intrării în vigoare a Legii nr.17/2006, pretențiile reclamanților privind calcularea și plata diferențelor salariale anterior datei de 02.02.2007 nu au nici un temei legal, drepturile salariale ale acestora fiind stabilite în mod corect în conformitate cu dispozițiile în vigoare în acea perioadă,și care nu le confereau acestora dreptul la modificarea grilei de salarizare conform funcției de grefier de ședință.
S-a mai arătat că, în lipsa unui text de lege care să recunoască dreptul reclamanților de a fi salarizați conform funcției de grefier pe perioada anterioară datei de 2.02.2007, în mod greșit instanța de fond a admis pretențiile acestora.
Recurentul a mai susținut că prevederile Codului muncii nu pot fundamenta pretențiile reclamanților, având în vedere caracterul special al legii de salarizare a personalului auxiliar de specialitate în raport de norma generală, drepturile solicitate, neputând fi acordate decât începând cu data de 2.02.2007, data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr.17/2007.
Recurentul a mai susținut și faptul că, instanța de fond nu putea să analizeze temeinicia pretențiilor formulate decât în raport cu dispozițiile legale în vigoare iar obligarea la plata unor diferențe salariale în condițiile în care drepturile solicitate de către reclamanți nu sunt expres prevăzute de lege pentru perioada solicitată,aceasta are drept consecință încălcarea atribuțiilor conferite puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ.
S-a făcut referire în acest sens la Decizia nr.818 din 3 iulie prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.91 alin.2 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează a fi salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Prin Legea nr.17/2006 a fost modificată și completată Legea nr.567/2004, însă conform art.7 din Legea nr.17/2006 prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art.60 alin.4, cu excepția dispozițiilor art.I pct.11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României.
Or, legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției este reprezentată de G nr.8/2007 care a intrat în vigoare la data de 02.02.2007, astfel încât,dispozițiile Legii nr.17/2006 de modificare și completare a Legii nr.567/2004 ce îi îndreptățesc pe reclamanți la salarizarea solicitată sunt aplicabile doar de la acea dată.
Așa fiind,ținând seama de faptul că un drept salarial se poate plăti doar în măsura în care există o normă juridică, ce îl recunoaște,pretențiile reclamanților nu pot fi primite,în absența unui text de lege care să recunoască dreptul reclamanților de a fi salarizați conform funcției de grefier pe o perioadă anterioară datei de 02.02.2007.
Se reține și faptul că atribuția de a dispune neaplicarea unui act normativ sau a unei dispoziții din acesta aparține exclusiv legiuitorului precum și faptul că prin Decizia nr.818 din 3 iulie prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, și s-a stabilit că ispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pe care sunt întemeiate pretențiile reclamanților, au fost declarate neconstitutionale.
Curtea Constituțională a reținut că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice".
Totodată, "Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul București.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.343 din 21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (6569/2008), în contradictoriu cu intimații, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul București, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
28.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Comșa Carmen Georgiana
