Drepturi salariale (banesti). Decizia 334/2010. Curtea de Apel Timisoara

România

Curtea de Apel Timișoara

Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928

Dosar nr-

Decizia civilă nr. 334

Ședința publică din 26 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea

JUDECĂTOR 3: Trandafir

Grefier:

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1664 pronunțată la 19 noiembrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta intimată avocat, lipsă fiind reclamanții recurenți.

Procedura completă.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Instanța

Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 8 august 2008 sub nr. 3121/108, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta - SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 3250 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de drepturi bănești restante conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și suma de 1023,94 RON pentru fiecare reclamant reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii arată că au avut calitatea de salariați ai pârâtei - SA B până în anul 2006, calitate în care potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții, beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA pentru C 2005 și Paști 2006, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-

In drept a invocat dispozițiile art. 67 litera b din Legea nr. 168/1999 din CCM, art. 274 cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 1664 pronunțată la 19 noiembrie 2009, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția de prematuritate a acțiunii invocată de pârâtă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Analizând excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța a constatat că este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.283 al.1 lit.c din codul muncii și nu termenul de 6 luni prevăzut de art.283 al.1 lit.d din codul muncii, așa cum susține pârâta, deoarece reclamanții solicită primele de C și Paști care reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate, iar aceste drepturi nu sunt născute din neexecutarea contractului colectiv de muncă, ci au la bază salariul mediu brut din cadrul societății pârâte.

Este adevărat că această sumă este numită primă de Paști și C și este prevăzută și în Contractul Colectiv de Muncă pe unitate, dar neplata acestor prime nu se circumscrie sferei neexecutării contractului colectiv de muncă pentru a putea fi încadrată în prevederile art.283 al.1 lit.e din codul muncii, ci se circumscrie în art.283 al.1 lit.c din codul muncii, adică sferei drepturilor salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați.

Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.283 al.1 lit.e din codul muncii, se referă la alte neexecutări ale contractului colectiv de muncă decât cele de natură salarială care sunt prevăzute la lit.c a aceluiași articol și care constituie o dispoziție specială în raport de dispoziția prevăzută la lit.e care constituie dispoziția generală referitoare la neexecutarea contractului colectiv de muncă în general, făcând excepție de la termenul de prescripție prevăzut la lit.e, drepturile salariale pentru care termenul de prescripție este prevăzut la lit.c a aceluiași articol.

Cu privire la excepția prematurității acțiunii instanța a reținut că acest drept s-a născut chiar în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a solicita aceste suplimentări, astfel încât această excepție urmează a fi respinsă ca nefondată.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte, conform carnetelor de muncă.

Potrivit interpretării date de Comisia Paritară constituită de reprezentanții celor două părți, art.168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă se interpretează în sensul că începând din anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților, care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială, primele devenind astfel parte a salariului de bază întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca după anul 2003 să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.

Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008, înregistrat la. sub nr.1090/22.02.2008, prin care se modifică art.168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, se aplică tuturor angajaților acestei unități, deoarece contractul colectiv de muncă este o excepție de la principiul relativității efectelor contractului, el producându-și efecte nu numai de cei care l-au încheiat, ci față de toți salariații și angajatorii la care se referă.

Acest act adițional conține, pe lângă modificarea art.168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă și interpretarea acestui articol din contractele colective de muncă încheiate după anul 2003, deoarece în al.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, așa cum acesta a fost modificat prin actul adițional înregistrat la. sub nr.1090/22.02.2008, se prevede că începând din anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților, care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială, primele devenind astfel parte a salariului de bază întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca după anul 2003 să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.

Părțile semnatare ale acestui act adițional la contractul colectiv de muncă, au specificat în mod clar în teza a doua a al.2 al art.168, că după anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților.

Această interpretare a contractelor colective de muncă pe anii respectivi, este o interpretare prin consens care provine de la părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, iar rezultatul acestei interpretări este consemnat atât în nota Comisiei Paritare (fila 76 dosar), cât și în actul adițional antemenționat.

A mai reținut că potrivit art.977 civil, interpretarea se face după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literar al termenilor și că instanța de judecată este ținută de interpretarea dată de părți a art.168 al.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 și nu de sensul literar al termenilor, deoarece interpretarea dată de acestea reprezintă voința lor comună, fiind obligatorie pentru instanță.

Prin urmare, a reținut că reclamanții au beneficiat, începând cu luna decembrie 2004 de aceste drepturi salariale suplimentare, nu în mod distinct, cu ocazia celor două sărbători anuale, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003, salariu de bază care nu a fost modificat în anii următori, în sensul micșorării lui prin efectuarea operațiunilor opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate, Actul Adițional la CCM, înregistrat la. sub nr.1090/22.02.2008, art.969 și 977 cod civil, a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamanților.

n termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanții, și, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Arată că dreptul la suplimentările salariale pretinse este prevăzut de art. 176 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007, obligații pe care pârâta nu le-a îndeplinit, că în mod nelegal și injust, instanța de fond a reținut că potrivit interpretării dată clauzelor CCM de către părțile semnatare în anul 2007, părțile convin retroactiv, că aceste drepturi s-au acordat, deși din acte rezultă că nu au fost acordate; că în acest sens este și practica curților de apel din țară; că dacă s-ar scădea din salariu toate suplimentările salariale ce se consideră că au fost incluse în salariu s-ar ajunge ca nivelul salariului să fie sub minimul pe economie, ceea ce este interzis de lege.

Pârâta intimată a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că starea de fapt învederată prin întâmpinare poate fi dovedită prin înscrisurile depuse la dosar.

Arata ca in mod corect instanța a reținut că începând cu anul 1998, ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclus în salariul de bază al angajaților și că de atunci până în prezent a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu; că inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în contractul colectiv de muncă SA din 1999 pînă în prezent semnifică inexistența dreptului pretins de reclamant.

Anali zâ nd recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:

Contractul colectiv de muncă în vigoare în anul 2004 prevedea în art. 168 alin. 2 că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Începând cu anul 2005, art. 168 alin. 2 avut următorul cuprins: în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Având în vedere prevederile art. 9 și 10 din contractul colectiv de muncă, pentru o abordare unitară și eficientă a acestei clauze contractuale, care a creat dificultăți în determinarea exactă a înțelesului său, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, respectiv SNP SA și salariații, reprezentați de, au procedat la interpretarea art. 168. Comisia Paritară SA a adoptat nota 22/31 august 2007, în care s-a consemnat că interpretarea art. 168 alin. 1 și 2 este, în esență, următoarea: începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 (prime ) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă; începând cu anul 2003, părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg; astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu; începând cu această dată, angajații au beneficiat anual de majorări salariale ca rezultat al negocierilor colective; părțile înțeleg ca acest sistem să se aplice și în continuare, dacă nu convin în mod expres astfel.

Interpretarea Comisiei Paritare, stabilită în urma întâlnirii și discutării clauzei contractuale neclare, cu consecința ajungerii la un acord de voință al părților semnatare ale contractului colectiv de muncă, este o interpretare prin consens, care a și fost consemnată în actul adițional pentru anul 2008, prin care a fost modificat și completat CCM, inclusiv art. 168 alin. 2, care are următoarea formă: pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.

Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel.

Se constată așadar că nu au existat divergențe între părți în ceea ce privește interpretarea art. 168 din CCM, nefiind necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.

Conform interpretării prin consens, obligatorie și pentru instanță, începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților, inclusiv al reclamantului, devenind parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordare în mod distinct.

Față de cele de mai sus, în mod corect a reținut instanța de fond că începând cu anul 2004, reclamanții au beneficiat de acest ajutor prin includerea lui în salariul de bază.

Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat.

PENRTU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1664 pronunțată la 19 noiembrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică. 26 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red. MB/dact. MB

2 ex.

15.04.2010

Primă instanță:, - Tribunalul Arad

Președinte:Florin Dogaru
Judecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Trandafir

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 334/2010. Curtea de Apel Timisoara