Drepturi salariale (banesti). Decizia 341/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.341/2009-R
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de pârâta SC SA B cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G domiciliat în Aurit,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 963/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-,și a încheierii nr.25/D/CC de completare a dispozitivului sentinței civile din 24 iulie 2008, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 26 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursurilor, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBER ÂN D:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.963/D din 28 mai 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta
A admis în parte acțiunea reclamantului G, în contradictoriu cu pârâta cu sediul in B, - -, nr. 239, sector 1 și, în consecință:
A obligat societatea pârâtă să achite reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A respins capătul de cerere privind achitarea drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2006.
A respins, ca fiind prescrise pretențiile reclamantului pentru anul 2004.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a considerat că soluționarea acesteia presupune determinarea termenului de prescripție aplicabil, iar stabilirea termenului este influențată în chip decisiv de calificarea dreptului dedus judecății.
Dreptul reclamat pe calea acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită instanța, constând în suplimente salariale cu prilejul sărbătorilor și cu prilejul sărbătorii Cului este, în mod evident, în opinia instanței de fond, un drept de natură salarială, fiindcă potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind, în prezența unui drept salarial, s-a reținut de prima instanță că, termenul de prescripție aplicabil nu este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, ci termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prev. de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Concluzia la care a ajuns tribunalul în dezlegarea excepției este întărită și de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, text în conformitate cu care, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Raportând momentul promovării acțiunii la momentul nașterii dreptului la acțiune, Tribunalul a constatat că demersul reclamantului a fost realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani și, pe cale de consecință, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentărilor vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Prin alin. 2 s-a precizat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în CCM pe anul 2006 și pe anul 2007.
S-a mai constatat de instanța de fond că, la dosarul cauzei, pârâta a depus adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, în care s-a menționat că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " (fila 34). Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al datată 31.08.2007 (fila 35) semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că CCM încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea CCM de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și CCM poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
În cauză, înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă (Adresa Comisiei Paritare și Nota de la fila 35) s-a reținut că acestea vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anulat și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință,s-a apreciat de prima instanță că, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea Contractului Colectiv de Muncă pe fiecare an în discuție, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune, nu a rezultat cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a celorlalte drepturi solicitate de reclamant, astfel că, instanța de fond a admis în parte acțiunea acestuia conform dispozitivului.
Expertiza contabilă extrajudiciară depusă de pârâtă (filele 84-126 din dosar) a fost comunicată părții adverse, însă concluziile acesteia nu au fost însușite de reclamant, și cum expertul nu a fost desemnat în condițiile art. 201-214 Cod proc.civ.instanța de fond a opinat că expertiza depusă la dosar are valoarea unei expertize extrajudiciare ale cărei concluzii se impun instanței doar în măsura în care sunt acceptate de către părți.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe SNP
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept evocate, prima instanță a admis în parte cererea reclamantului și a obligat societatea pârâtă să achite reclamantului drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005 și totodată a respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantului pentru anul 2004, cererea fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut prin dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
De asemenea a fost respinsă și cererea de acordare a suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2006, întrucât contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, prin acordul părților la o dată anterioară acestui eveniment, respectiv la data de 22 noiembrie 2006.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, Tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant.
Totodată, în baza art. 274 Cod proc.civ. pe temeiul culpei procesuale, intimata a fost obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea diferendului de față.
Reclamantul G, prin reprezentantul său legal a solicitat instanței completarea dispozitivului sentinței civile nr.963/D din 28.05.2008, în sensul să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin încheierea nr.25/D/CC de completare a dispozitivului sentinței civile nr.963/D/28.05.2008, Tribunalul Satu Marea admite cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 963/D din 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- formulată de reclamantul G și în consecință:
A dispus completarea alineatului al treilea al dispozitivului sentinței civile nr. 963/D din 28.05.2008, care va avea următorul conținut: "Obliga societatea pârâtă să achite reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective ", hotărâre face parte integrantă din sentința civilă nr. 963/D din 28.05.2008.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată și în consecință a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 963/D din 28.05.2008, în sensul că a dispus obligarea pârâtei SC SA să achite reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și de C pentru anul 2005, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxei de timbru, a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a reținut nelegal că nu s-ar fi plătit primele de Paști și C, ori, conform actelor adiționale la contractul colectiv de muncă, acestea s-au plătit, fiind incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, nemaifiind acordate și calculate distinct salariaților, act adițional ce a fost semnat de reprezentanta salariaților în relația cu patronatul. Chiar salariații recunosc acel aspect, actul adițional face parte din contractul colectiv de muncă iar pretențiile sunt fără obiect.
Articolul 168 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, fost reflectat într-o manieră asemănătoare celei din 2003. Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, semnate și de, astfel că, aceste prime nu mai erau individualizate distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Din analiza documentelor se poate observa că în perioada 2003 - 2007 s-au achitat toate drepturile salariale conform contractului colectiv de muncă, salariile de bază au avut astfel o evoluție crescătoare.
În anul 2005, prevederile Contractului Colectiv de Muncă au fost modificate, intenționându-se să se prevadă includerea drepturilor salariale în cel de bază, iar articolul 168 aliniatul 2 își producea efectele și pentru anul 2004, potrivit negocierilor dintre salariați, astfel că, acestea sunt aplicabile și pentru anii 2006 - 2007.
Articolul 168 aliniatul 1 din Contractului Colectiv de Muncă a fost modificat prin actul adițional nr. 1602/2003, bugetul de venituri și cheltuieli fiind aprobat prin HG nr. 1527/2002. SC SA a emis MINISTERULUI INDUSTRIEI și adresa nr. 1329/10.03.2003 conform căreia pentru anul 2003 negociat cu ca bonusurile să nu se mai acorde la o anumită dată - C, Paști, fondul acestora să fie destinat plății salariilor. Prin aceeași adresă s-a cerut deblocarea a 4% ce reprezintă valoarea care trebuia reținută din fondul de salarii, întrucât conform HG nr. 866/2001, OUG nr. 79/2001 este agent economic monitorizat.
Includerea primelor în salariul de bază reiese și din adresa nr. 3793/18.06.2007 emisă de Comisia Paritară a către structurile teritoriale, astfel că acestea u devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007, obligația acesteia fiind respectată, aspect ce reiese și din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, fiind respectate dispozițiile articolelor 40 aliniatul 2, 247, 153 din Codul muncii, Legii nr. 130/1996, articolului 41 aliniatul 5 din Constituția României.
În drept s-a invocat dispozițiile articolului 304 pct. Cod de procedură Civilă.
Aceeași parte a formulat recurs și împotriva încheierii nr.25/D/CC de completare a dispozitivului sentinței civile nr.963/28.05.2008, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de completare introduse de reclamantul
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-cererea de completare prevăzută de art.282 indice 2 Cod procedură civilă nu este o cale de atac care să ducă la schimbarea sentinței, iar, în speță, instanța a modificat radical hotărârea, astfel dacă inițial a considerat cererea neântemeiată prin încheiere cererea a fost admisă în totalitate;
-modalitatea prin care se poate modifica o hotărâre este cale de atac prevăzută de lege și anume recursul care să confere garanțiile unei juste judecăți.
La termenul de judecată din 26.02.2009, recurenta a invocat ca motiv de ordine publică excepția necopetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare, arătând că normele privind competența teritorială au caracter absolut, Legea nr.168/1999 constituie legea specială față de Codul muncii, ce reglementează procedura de soluționare a conflictelor de muncă, inclusiv competența instanței de fond, ca fiind instanța de la sediul unității.
Intimatul reclamant, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Referitor la excepția invocată de recurenta pârâtă prin actul depus la instanța de recurs în condițiile dispozițiilor art.306 din Codul d e procedură civilă, este de subliniat că, în privința competenței teritoriale, Codul muncii derogă prin art.284 alin.2 de la dreptul comun, respectiv art.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că aceasta aparține nu instanței de la domiciliul pârâtului, ci celei de la domiciliul (sau reședința) reclamantului. este justificată având în vedere că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are salariatul, creându-i-se astfel o facilitate.
Articolul 72 din Legea nr.168/1999 care stabilea o competență a instanței din circumscripția unde își are sediul unitatea, a fost implicit abrogat de art.298 alin.2 ultimul punct din Codul muncii care prevede că de la data intrării în vigoare a prezentului cod (1 martie 2003), se abrogă alte dispoziții contrare.
Prin urmare, în privința competenței teritoriale în conflictele de muncă, dispozițiile legii speciale au fost abrogate în mod expres de legea generală, incidente fiind prevederile art.284 alin.2 din Codul muncii care dispun că este cea de la domiciliul ori reședința reclamantului.
Referitor la fondul cauzei, este de reținut că, potrivit copiilor xerox ale Contractelor Colective de Muncă încheiate între SA și salariații reprezentați de, pentru anii 2005 - 2007, articolul 168 aliniatul 1 prevedea faptul că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând a se purta negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare.
Referitor la adresa comisiei paritare din 18.06.2007, invocată de către recurentă, aceasta a vizat, conform celor corect reținute de instanța de fond, o interpretare a clauzei prevăzută în articolul 168 aliniatul 1 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii anteriori, 2003 - 2007.
Articolul 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007, pentru care au fost solicitate drepturile salariale suplimentare, mai are pe lângă aliniatul nr. 1, reținut ca temei de drept al admiterii acțiunii și un alt aliniat, nr. 2, conform căruia s-a stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit articolului 236 aliniatul 4 din Codul Muncii, acest contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie voința părților.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că, doar în anul 2003, primele de Paști și C au fost cuprinse în salariul lunar de bază.
Recurenta avea dreptul, posibilitatea de-a face dovada afirmațiilor sale, în sensul că primele au fost cuprinse în salariile de bază lunare, dar nu a făcut-o, astfel că, raportat la cele expuse, orice alte discuții apar ca fiind inutile.
Nici în actul adițional Contractelor colective de muncă nu s-a făcut referire la faptul că suplimentările salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 ar fi fost incluse în salariul de bază pentru alți ani decât 2003, comisia paritară făcând astfel o interpretare a aliniatului nr. 2 în sensul că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost inclus, deci nu doar pentru anul 2003, ori, acest aspect nu poate produce efecte retroactive, ce să înlăture conținutul explicit și neechivoc anterior, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor în salariul de bază.
Este culpa angajatorului că nu și-a luat toate măsurile necesare pentru ca o clauză contractuală să producă efectele dorite. Cu ocazia încheierii actelor adiționale, recurenta avea posibilitatea ca în anul derulării contractului să facă modificarea aliniatului 2 din articolul 168, conform celor dorite și nu după încetarea efectelor acestui contract.
Cât privește recursul declarat împotriva încheierii de completare a dispozitivului sentinței, criticile aduse acesteia nu pot fi primite, instanța de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor art.282 indice 2 din Codul d e procedură civilă.
Susținerile recurentei în sensul că prin încheierea atacată s-ar fi admis în întregime cererile reclamantului, deși prin sentință acestea ar fi fost admise doar în parte se dovedesc a fi lipsite de temei, astfel este de observat că singura completare adusă hotărârii o reprezintă acordarea drepturilor bănești -la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentință- actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. . reclamantului la plata actualizată a drepturilor bănești cu indicele de inflație se regăsește menționată în minuta și în considerentele sentinței, însă s-a omis a se dispune în acest sens și prin dispozitivul sentinței, motiv în considerarea căruia instanța de fond a dispus, în mod corect, în considerarea textului de lege mai sus evocat, admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinței.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, precum și încheierea recurată.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatului G 1000 le cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta pârâtă SC SA B împotriva sentinței civile nr. 963/D/2008 din 28 mai 2008 și a încheierii nr.25/D/CC din 24 iulie 2008, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, pe care le menține în întregime.
Obligă partea recurentă SC SA B să plătească părții intimate G suma de 1000 le cheltuieli de judecată în recurs
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
Președinte Judecător pt.Judecător Grefier,
- - - - - -
în concediu medical,
semnează,
președintele instanței
Red.concept decizie -
Data:16.03.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:17.03.3009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
