Drepturi salariale (banesti). Decizia 382/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 382
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta SASCUT, împotriva sentinței civile nr. 1703 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentă și intimata asistată de av. -.
Avocat pentru recurentă depune la dosar copia cererii formulată de intimată prin care solicită încetarea contractului de muncă, pe care o înmânează și părții adverse și chitanță onorariu avocat.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă având cuvântul solicită admiterea recursului, arătând că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică pe motivul modului aprecierii probelor administrate la dosar. Mai arată că s-a dispus încetarea contractului de muncă al intimatei întrucât aceasta a solicitat acest lucru față de cererea formulată. Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că intimata a avut un program de lucru normal de 8 ore, iar din expertiza contabilă efectuată la dosar nu s-a putut stabili acest lucru întrucât calculul a fost făcut după cele relatate de reclamantă că ar fi lucrat suplimentar. In cauză a fost administrată proba cu martori, instanța dând relevanță acestora care arată că intimata a lucrat la societate timp de 5 ani că ar fi lucrat ore suplimentare fără să aibă conflicte și că ar fi cerut desfacerea contractului individual de muncă întrucât intimata ar fi fost silită să părăsească unitatea.
Precizează că intimata a arătat că nu a dorit să părăsească unitatea, fapt ce ne duce la concluzia că nu avea nici un motiv să plece din societate. Pe rol sunt două dosare identice privind aceiași societate la care a lucrat intimata împreună cu soțul acesteia, în care hotărârea pronunțată este motivată de același magistrat, ce considerăm că nu este corect și că pe tot parcursul procesului acesta a luat măsuri împotriva noastră. In concluzie solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea este temeinică și legală și având în vedere că ansamblul probator administrat la dosar rezultă că intimata ar fi lucrat ore suplimentare la solicitarea societății, dar proba clară că ar fi lucrat doar 8 ore nu se regăsește la dosar. Mai arată că contractul individual de muncă nu a fost contestat datorită cheltuielilor care ar fi fost făcute cu efectuarea unei expertiză grafologică. In toți cei 6 ani de zile în care a lucrat la societate intimata nu a beneficiat de nici un concediu de odihnă, societatea neținând o evidență scriptică cu efectuarea orelor suplimentare, acesta lucru s-a dovedit însă cu martorii audiați la instanța de fond. In ce privesc magistrații care au soluționat cauza la instanța de fond nu au prejudiciat în nici un mod judecata cauzei. Au fost înlăturați unii martori de la audiere având relații de afinitate probă solicitată în temeiul disp.art. 138 pct. 3 cod pr.civilă. In concluzie solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește perioada iulie - august 2003, motivat de faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 23.08.2006.
Avocat pentru recurenta arată că s-a trecut această perioadă iar hotărârea este netemeinică.
Avocat - pentru intimată arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1703/D din 17 decembrie 2007 Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Sascut, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5305,52 lei datorată pentru orele suplimentare efectuate în perioada 2003 - 2006 precum și suma de 8223,96 lei datorată pentru orele suplimentare prestate în zilele de repaus săptămânal în perioada 2003 - 2006.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâte la plata sumelor constând în compensarea concediilor de odihnă aferente anilor 2003 - 2005 și parțial 2006 și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererilor având ca obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrare și drepturi salariale cuvenite până la reintegrare, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 730 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta chemat în judecată pârâta pentru a se anula decizia nr. 5 din 1 august 2006, pentru a se dispune reintegrarea sa în funcția avută, cu plata drepturilor salariale aferente până la data reintegrării efective și să fie obligată pârâta să-i plătească indemnizația de concediu cuvenită pe ultimii 3 ani, mai puțin pentru 5 zile de concediu cât a efectuat în anul 2006, precum și orele suplimentare și orele de muncă prestate sâmbăta și duminica în aceeași perioadă. Ulterior, reclamanta și-a precizat cererea solicitând ca drepturile bănești cuvenite pentru orele suplimentare să fie calculate potrivit art. 120 din Legea 53/2003, respectiv prin acordarea unui spor de 75% din salariul de bază cuvenit și pentru orele prestate sâmbăta și duminica să fie calculat un spor de 2 x 75% din salariul de bază conform dispozițiilor art. 132 al.2 și 133 al.2, iar drepturile bănești cuvenite pentru orele prestate în cadrul sărbătorilor legale să se acorde un spor de 100% din salariul de bază. A mai precizat reclamanta că timp de 9 luni din an a lucrat 4 ore suplimentar pe zi, 8 ore sâmbăta și 6 ore duminica, iar iarna, deci timp de 3 luni pe an programul de lucru se reducea cu o oră, deci a lucrat 3 ore pe zi în cursul săptămânii, 7 ore sâmbăta și 5 ore duminica.
La termenul de judecată din 29 septembrie 2006 reclamanta a renunțat la judecata cererilor privind anularea deciziei nr. 5 din 1 august 2006 și reintegrarea în funcția avută anterior, arătând că pretențiile sale bănești privesc doar ultimii 3 ani.
S-a reținut că, reclamanta a încheiat cu pârâta, contract individual de muncă la data de 6 martie 2006, reclamanta urmând să presteze activități de manipulare marfă cu începere din 1 aprilie 2000 cu o normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi, iar salariul negociat de 700.000 ROL lunar.
Instanța de fond a apreciat ca fiind dovedite pretențiile reclamantei privind efectuarea orelor suplimentare în raport de declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, efectuată în cauză.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la compensarea în bani a concediilor de odihnă, s- apreciat că este neîntemeiată, întrucât pârâta a calculat și achitat reclamantei suma de 652 lei pentru concediul de odihnă cuvenit și neefectuat în perioada 2003 - 2006 ( conform mandatului poștal nr. 1073/22 septembrie 2006).
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului se arată, în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât argumentarea instanței este greșită și subiectivă deoarece greșit s-a reținut doar declarația unor martore și nu au fost reținute declarațiile altor martore pentru existența unor relații apropiate a acestora cu pârâta - relație naș - fin, existând relații apropiate și între reclamantă și martorii audiați la propunerea acesteia.
Susține reclamanta că evidențele reținute a nu fi ținute de ea, prin raportul de expertiză, nu erau obligatorii legal, că soluția este rezultatul favorizării reclamantei, într-o judecată condusă tendențios și că aceasta rezultă din faptul că în același mod s-a pronunțat instanța și pentru soțul pârâtei, respectiv pentru aceleași sume.
De asemenea, arată recurenta că reclamanta nu putea lucra o perioadă îndelungată în plus fără a formula cerere de mărire de salariu, acțiunea fiind doar o răzbunare a reclamantei ca urmare a apariției unor neînțelegeri.
La termenul din 5 mai 2008 instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada iulie- august 2003.
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate și a motivelor de recurs Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția invocată privitor la prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada iulie - august 2003, se va aprecia că nu este fondată, întrucât deși instanța de fond a acordat drepturile salariale reclamantei pentru perioada 2003 - 2006, acțiunea fiind introdusă la data de 23 august 2006, din suplimentul la raportul de expertiză fila 186 dosar de fond și anexa de la fila 187 rezultă că la calculul efectuat nu au fost avute în vedere drepturi salariale pentru lunile iulie și august.
Pe fondul cauzei recurenta este nemulțumită de modul de reținere și apreciere a probelor, respectiv a declarațiilor de martori și a concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză.
Conform art. 129 al.6 cod pr.civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar potrivit art. 152, teza ultimă cod pr.civilă. instanța se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate (.).
In cauză se va aprecia că instanța a pronunțat hotărârea cu respectarea dispozițiilor legale, aprecierea probelor fiind atributul exclusiv al instanței, care în cauza de față a argumentat modul de reținere și apreciere a probelor.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că hotărârea recurată este nelegală, pe motivul modului de apreciere a probelor, nu va putea fi reținut în raport de cele menționate anterior.
Situația că și declarația martorei ar fi fost părtinitoare, întrucât ar fi existat o relație apropiată între aceasta și reclamantă, ar fi putut fi adusă la cunoștința instanței de fond în momentul încuviințării probei cu martori și eventual dovedită, pentru putea fi avută în vedere de instanță în momentul aprecierii probelor, respectiv a aprecierii declarației martorei în raport de celelalte declarații - ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Insă, trecând peste aceste aspecte, în situația în care martorul a declarat despre fapte neadevărate, partea interesată putea sesiza organele competente pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ceea ce nu s-a dovedit că s-ar fi făcut în cauză.
Referitor la faptul că evidențele menționate în expertiză ca nefiind ținute de pârâta, respectiv condica de prezență și foaie colectivă de prezență, nu erau obligatorii legal de a fi ținute se va aprecia, că această reținere, a întărit convingerea instanței în sensul că sumele acordate, sunt datorate intimatei - reclamante. Aceasta întrucât conform art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa -.
Instanța de fond în mod corect a coroborator probele administrate în cauză respectiv declarațiile de martor cu concluziile raportului de expertiză, din care a rezultat că în lipsa unor evidențe ale pârâtei din care să rezulte orele lucrate și prezența salariaților la lucru, sunt de reținut declarațiile de martori.
De asemenea, se va aprecia că nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la modul tendențios și părtinitor al conducerii procesului, invocat de reclamant întrucât, faptul că într-o altă judecată privind pe soțul intimatei s-ar fi acordat acestuia, aceleași sume de bani, pentru aceleași considerente, nu sunt de natură a conduce la concluzia că instanța ar fi fost părtinitoare, cauza de față fiind soluționată pe baza probelor existente la dosar.
Nu va putea fi reținut nici motivul invocat referitor la faptul că intimata deși a lucrat o perioadă îndelungată nu a solicitat o mărire de salariu, întrucât acest motiv nu este de natură să înlăture declarațiile de martori, care atestă că intimata a lucrat peste program și în zilele de sâmbătă și duminică și de sărbători legale.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 304/1 cod pr.civilă va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie - august 2003 și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie - august 2003.
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta - pârâtă SASCUT, cu sediul în com. Sascut, sat, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1703 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 9.05.
.ct/2 ex.
9/12.05.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
