Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare apelul civil promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 61/C din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au lipsit părțile.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, față de lipsa părților, având în vedere că intimatul - pârât Primăria municipiului R prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 61/C din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat contestația formulată de contestatorul împotriva Dispoziției Primarului Municipiului R, nr. 8152 din 18 septembrie 2007.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă, contestatorul a formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului Municipiului R, nr. 8152/18 septembrie 2007 prin care i s-a respins ca tardivă notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 1016,47 mp teren situat în intravilanul Municipiului R,-.
S-a reținut că, notificarea formulată de contestator înregistrată sub nr. 102 fost depusă la data de 24 august 2007 iar termenul limită până la care trebuiau depuse notificările conform art. 22 alin.1 din Legea 10/2001 ( termen prorogat succesiv prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001) a fost de până la 14 februarie 2002, sancțiunea depășirii acestui termen fiind decăderea din drept.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei împrejurări care să-l fi împiedicat în mod absolut pe contestator să solicite prin executor judecătoresc, notificarea intimatului întrucât deși contestatorul a suferit un accident la data de 3 mai 2001 în urma căruia și.a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, nu a necesitat, însoțitor permanent decât la data de 2 martie 2006 - conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1302 din 2 martie 2006.
Față de aceste aspecte s-a considerat corectă soluția de respingere ca tardivă a notificării.
Impotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul, apelul fiind declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei de timbru, conform art. 55 din Legea 10/2001.
In motivarea apelului se arată, în esență, că hotărârea este netemeinică, deoarece la data de 30 mai 2001 fost operat, după care starea sănătății sale s-a deteriorat treptat, iar în final la data de 24 ianuarie 2006 i-au fost amputate membrele inferioare, în toată perioada suferind dureri și paralizii ale membrelor inferioare care l-au împiedicat să se deplaseze.
Susține apelantul, în raport de alte hotărâri judecătorești că termenul prevăzut de art. 22 al.1 din Legea 10/2001 este un termen de recomandare și nu de decădere, situație în care nu s-ar îngrădi accesul liber la justiție, drept recunoscut prin Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Arată că în raport de actele medicale depuse la dosar este o personă care din motive mai presus de voința sa a fost împiedicată să depună notificare în termenul prevăzut de Legea 10/2001, situație în care solicită schimbarea în tot a sentinței și repunerea sa în termenul prevăzut de art. 22 al.1 din Legea 10/2001 și admiterea contestației.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel, Curtea de Apel, reține următoarele:
Apelantul susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat în raport de actele medicale depuse la dosar că nu a fost în imposibilitate de a formula notificare din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Cerința dovedirii existenței împrejurării părții în exercitarea unei căi de atac sau a îndeplinirii oricărui act de procedură în termen legal, pentru a nu fi decăzut din dreptul său, este impusă de dispozițiile art. 103 cod pr.civilă.
In cauză apelantul a depus, bilete de internare decizie asupra capacității de muncă, bilete de ieșire din spital pentru perioada mai 2001 - 2006. Aceste acte însă nu fac dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința apelantului care să-l împiedice să formuleze notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Astfel, conform biletelor de ieșire din spital apelantul a fost internat în spital pentru afecțiuni neurologice ce interesau în special membrele inferioare, având dureri și mers dificil conform actelor existente la dosarul de fond fila 32 - 34. Aceste afecțiuni nu pot fi considerate ca fiind de natură a-l împiedica pe apelant să se adreseze cu notificare intimatei în termenul prevăzut de lege.
Chiar în situația în care apelantul nu s-ar fi putut deplasa, acesta ar fi putut înainta prin poștă notificarea sau ar fi putut mandata o altă persoană să-i exercite drepturile.
De aceea se va aprecia că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra împrejurării invocate de apelant ca fiind mai presus de voința sa, în raport de actele de la dosar, în sensul că motivele invocate nu l-au împiedicat efectiv pe apelant să-și exercite drepturile prevăzute de Legea 10/2001 în termenele prevăzute de aceeași lege.
Se va aprecia și că în cauză termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001 este un termen de decădere, iar deciziile invocate de apelant pronunțate de alte instanțe au în vedere altă situație, făcând referire la termenul de depunere a actelor doveditoare și nu la termenul de depunere a notificării, neputând fi avute în vedere de instanță în cauza de față.
De asemenea, se va aprecia că nu poate fi reținut nici motivul de apel referitor la faptul că i s-ar îngrădi accesul liber la justiție apelantului prin hotărârea pronunțată, deoarece deși accesul liber la justiție este prevăzut atât de Constituție cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apelantul nu a fost împiedicat să exercite acțiuni în justiție, iar instituirea de către legiuitor a unui termen de exercitare a unor drepturi nu sunt de natură a încălca drepturi ale apelantului, drepturile sale fiind recunoscute și posibil de exercitat, dar într-un termen stabilit. Aceasta întrucât, este necesar a se asigura o stabilitate și securitatea juridică în domeniul proprietății, legiuitorul fiind îndreptățit să stabilească, cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate putând institui limitări rezonabile, astfel încât exercitarea drepturilor să nu impieteze interesele generale sau interesele particulare legitime ale altor titulari de drept.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 296 cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamantul din B, str. - -,. 17,.A,.15, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 61/C din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă Primăria municipiului
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red. - 08.05.
.ct/4 ex.
08/12.05.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu
