Drepturi salariale (banesti). Decizia 3838/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2273/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3838/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2875/20.12.2007 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(2084/2007) în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Ialomița, Guvernul României și intimații-reclamanți lonescu, Și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimații-pârâți și intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă inițial la Tribunalul Ialomița la data de 09.10.2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Ialomița, Guvernul României, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007, nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, începând cu 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la plata lor efectivă, iar chematul în garanție obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
La data de 22.10.2007 toți judecătorii din cadrul Tribunalului Ialomița au formulat cerere de abținere în acest dosar, cerere asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin încheierea de ședință din data de 08.11.3007 în dosarul nr- (4901/2007), în sensul admiterii cererii de abținere formulată de judecătorii din cadrul Tribunalului Ialomița și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Călărași, fiind înregistrată la această instanță la data de 03.12.2007 sub nr- (nr. în format vechi 4044/C/2007).
Prin sentința civilă nr.2875/20.12.2007, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa in primă instanță cauza; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată de acest pârât; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocată din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României; a admis acțiunea formulată de reclamanții,., și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, începând cu 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În cursul anului 2007, reclamanții care sunt judecători la Tribunalul Ialomița, nu au beneficiat de creșteri salariale, ci prin Legea nr.45/2007 le-a fost acordat sporul de vechime, precizându-se în expunerea de motive a acestei legi că acordarea sporului respectiv este determinată în principal de obligarea pârâților prin hotărâri judecătorești la plata acestui spor, ce se acordă tuturor categoriilor profesionale în raport cu care s-a invocat discriminarea, și nu din considerentul privind creșterile salariale.
Din actele normative invocate de reclamante în motivarea acțiunii lor, și în special OG nr.10/2007 în raport de care s-a solicitat a fi stabilite despăgubirile, rezultă că funcționarii publici, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și din alte unități din sistemul justiției, personalul contractual din sectorul bugetar, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, personalul didactic din învățământ, cu alte cuvinte aproape toate categoriile de personal din sectorul bugetar, au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, în aceeași manieră legislativă în care au fost acordate creșterile salariale și în cursul anului 2006, prin aplicarea unor procente de creștere a salariului de bază de 2 ori în cursul unui an.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamantelor prin neacordarea creșterilor salariale în cursul anului 2007 instanța de fond a avut în vedere considerentele pentru care au fost acordate acestor categorii profesionale creșterile salariale și anume: acoperirea inflației anului 2007 și menținerea nivelului de trai corespunzător statutului acestora în societate, și a cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu aceste categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criticile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și existența unei justificări obiective și rezonabile pentru excluderea unora de la acordarea drepturilor.
Astfel, în raport de aceste aspecte, motivele care au determinat creșterile salariale ale categoriilor socio-profesionale indicate în acțiunea reclamantelor, categorii pentru care salarizarea se stabilește tot prin legi speciale, respectiv menținerea nivelului unei retribuții corespunzătoare muncii prestate ca urmare a inflației pe anul 2007 și a nivelului de trai corespunzător statutului acestor categorii în societate în același an, sunt considerente care justifică acordarea acelorași creșteri salariale și magistraților, discriminarea acestora fiind nejustificată în raport de aceste obiective ce au fost considerate temeinice pentru celelalte categorii de salariați bugetari.
Astfel, în cursul anului 2007 s-a acordat sporul de vechime magistraților însă, instanța a reținut că motivele acordării acestui spor nu sunt cele avute în vedere pentru creșterile salariale acordate celorlalte categorii profesionale in 2007, sporul de vechime fiind acordat întrucât se pronunțaseră hotărâri judecătorești în acest sens tot pe motivul discriminării, iar de acest spor beneficiau toate categoriile de bugetari în raport de care se invocă discriminarea.
Cu privire la faptul că magistraților li se acordaseră creșteri salariale in 2006 și astfel se justifică neacordarea unor creșteri salariale și în 2007, instanța de fond a reținut că este nefondat și acest motiv de excludere întrucât și alte categorii ce salariați bugetari în raport cu care s-a invocat discriminarea prin acțiune au beneficiat ca și magistrații în anul 2006 atât de creșteri ale salariului de bază. cât și de creșteri în cote procentuale în anul 2006 (ex. personalul contractual din sectorul bugetar prin art.l și 2 din OG nr.3/2006 și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică prin art.2 din OG nr.3/2006 și Lg. nr.331/15.11.2005) și totuși acestora li s-au acordat creșteri la salariile din anul 2007 (ex. prin OG nr.10/2007).
Ca atare instanța de fond a reținut că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (în speță a judecătorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acesteia din drepturi recunoscute altor persoane aflate în situații similare.
Conform prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă. naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practice sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori criteriul după care s-a făcut distincția pentru creșterile salariale în 2007 în sectorul bugetar este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust, fiind absurd și de neconceput a se accepta că inflația și creșterea nivelului prețurilor de consum afectează numai anumite categorii socio-profesionale, iar altele nu.
In raport de toate aceste considerente, instanța de fond a constatat că, în cadrul categoriilor de salariați din sectorul bugetar, magistraților li s-a aplicat un tratament diferit în ceea ce privește creșterile salariale în anul 2007, în mod arbitrar și discriminatoriu, tratament bazat numai pe locul de muncă al acestora, respectiv categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație cerere pe care instanța a admis-o, având în vedere dispozițiile art.1082 cod civil și art.161 al.4 din Codul muncii,reținând că pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița sunt în culpă pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestei discriminări și implicit acordarea creșterilor salariale și magistraților.
În ceea ce privește pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, din oficiu, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât potrivit art.27 din OG nr. 137/2000 în cazul în care partea posibilă victimă a discriminării se adresează direct instanței solicitând despăgubiri și restabilirea situației anterioare, judecarea cauzei se face cu citarea obligatorie a Consiliului ce are competența să se pronunțe cu privire la săvârșirea faptelor de discriminare, neputând însă să fie obligat la plata eventualelor despăgubiri.
Referitor la Ministrul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că acesta, conform art.19 din Lg. nr. 500/2002, are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, având deci calitate procesuală pasivă în virtutea calității de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite, cu precizarea că în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Lg. nr. 500/2002, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției, care este finanțată integral de la bugetul statului, considerent pentru care s-a admis acțiunea și față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ce a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate reclamantelor prin sentința pronunțată.
Față de acest considerent, a fost reținută calitatea procesuală pasivă numai a Ministerului Economiei și Finanțelor, nu și a Guvernului României, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat recurs-recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor- Direcția Generală a Finanțelor Publice C, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a obligat în mod eronat Ministerul Economiei și Finanțelor, la alocarea fondurilor necesare pentru plata pretențiilor intimaților-reclamanți, și a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă atâta timp cât nu există între cele două părți raporturi juridice, și nici raporturi de muncă, în realitate raportul de muncă este între Tribunalul Ialomița în calitate de angajator și intimații-reclamanți, în calitate de angajați, Ministerul Justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor este în egală măsură ordonator principal de credite cu buget propriu, care nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale al angajaților altor instituții, fiind aplicabil principiul reglementat de disp. art.4 din Legea nr.500/2002.
Rolul recurentului-chemat în garanție, este cel prevăzut de art.19 din Legea nr.500/2002, acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Statul Român nu poate fi titular de obligații în acest raport juridic "bugetar" așa cum reține instanța de fond, în motivarea hotărârii, întrucât potrivit disp. art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/25.04.2007, acesta este reprezentat de recurentul-chemat în garanție, în fața instanțelor, în situații în care Statul Român participă în mod nemijlocit, ceea ce în cauza de față nu se regăsește.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod eronat a respins excepția calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, față de disp. art.4 și 19 din Legea nr.500/2002, și art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fondul cauzei, urmează a se constata că în realitate, intimații-reclamanți, prin acțiunea promovată, solicitând obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.10/2007 art.1 alin.1, iar temeiul invocat este cel al disp. Ordonanței Guvernului nr.137/2000- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, solicită extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor, care prevăd majorările salariale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat, și pentru angajații din Ministerul Justiției, pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestor acte normative, pentru intimații-reclamanți existând lege specială de salarizare.
De altfel, prin Decizia nr.818 din 31 iulie 2008, Curtea Constituțională, s-a pronunțat referitor la excepția de neconstituționalitate prevăzută de art.1, art.2 alin.(3) și art.27 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, admițând excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, și a constatat că prevederile art.1, at.2 alin. (3) și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și că le înlocuiască cu norme corecte pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează a reține că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și determină modificarea sentinței recurate, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recurs, va modifica sentința recurată în sensul că admite excepția calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, și respinge acțiunea față de acesta, având în vedere lipsa calității procesuale pasive, și pe fond respinge pretențiile reclamanților-intimați ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2875/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, GUVERNUL ROMÂNIEI, TRIBUNALUL IALOMIȚA și intimații-reclamanți, -, -, și.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea împotriva acestui pârât, față de lipsa calității procesuale pasive.
.//.
Respinge pretențiile reclamanților ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
12.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
